M-am tuns scurt

Mi-a stîrnit Opa

amintiri cu şi despre tuns.

De prin 1972 am purtat plete.Normal că m-am luptat cu profesorii, cu părinţii, cu miliţienii şi cu frizerii ca să-mi pot păstra părul cît mai lung.

În 1983 a trebuit să fac o concesie şi pentru căsătorie mi-am ras ciocul şi mustaţa şi am tăiat cam 15 cm din păr.

La vreo 6 luni de la căsătorie, umblînd brambura prin oraş, că mi-am uitat cheile acasă, iar soţia era la muncă, m-am întîlnit cu un prieten care mergea la tuns.

Ar fi de precizat că avea un păr blond şi  rar, dar s-a chinuit cîţiva ani să-l crească şi acum îi erau acoperite urechile.

L-am întrebat de ce naiba vrea să-şi taie părul şi mi-a răspuns că îl deranjează, îi vine să se scarpine, că… şi dacă merg cu el la frizerie dă un Martel la Conti.

M-am trezit că-i răspund , că dacă dă două coniace mă tund şi eu.

Am mers la Conti, am băut , am ascultat muzică şi oricît o lungeam trebuia să mergem la tuns.

Mi-am dat cuvîntul…

Toţi cei care erau în bar la Conti au venit să vadă cu ochii lor minunea.Stăteau la geamuri şi făceau pariuri.

M-am aşezat pe scaun şi aşteptam.

Unul mai în vîrstă, care mă tunsese pentru căsătorie mi-a făcut conversaţie, dar nu se apuca de treabă nicicum.

Într-un tîrziu m-a tuns exact aşa cum am vrut eu.Adică scurt.Abia îmi acoperea urechile.Un fel de Gît golaş de Transilvania.Imi dadeau lacrimile, dar…

M-am dus acasă, am sunat la uşă, nevastă-mea s-a uitat pe vizor şi a spus:- soţul nu este acasă, reveniţi mai tîrziu!…