M-am tuns scurt

Mi-a stîrnit Opa

amintiri cu şi despre tuns.

De prin 1972 am purtat plete.Normal că m-am luptat cu profesorii, cu părinţii, cu miliţienii şi cu frizerii ca să-mi pot păstra părul cît mai lung.

În 1983 a trebuit să fac o concesie şi pentru căsătorie mi-am ras ciocul şi mustaţa şi am tăiat cam 15 cm din păr.

La vreo 6 luni de la căsătorie, umblînd brambura prin oraş, că mi-am uitat cheile acasă, iar soţia era la muncă, m-am întîlnit cu un prieten care mergea la tuns.

Ar fi de precizat că avea un păr blond şi  rar, dar s-a chinuit cîţiva ani să-l crească şi acum îi erau acoperite urechile.

L-am întrebat de ce naiba vrea să-şi taie părul şi mi-a răspuns că îl deranjează, îi vine să se scarpine, că… şi dacă merg cu el la frizerie dă un Martel la Conti.

M-am trezit că-i răspund , că dacă dă două coniace mă tund şi eu.

Am mers la Conti, am băut , am ascultat muzică şi oricît o lungeam trebuia să mergem la tuns.

Mi-am dat cuvîntul…

Toţi cei care erau în bar la Conti au venit să vadă cu ochii lor minunea.Stăteau la geamuri şi făceau pariuri.

M-am aşezat pe scaun şi aşteptam.

Unul mai în vîrstă, care mă tunsese pentru căsătorie mi-a făcut conversaţie, dar nu se apuca de treabă nicicum.

Într-un tîrziu m-a tuns exact aşa cum am vrut eu.Adică scurt.Abia îmi acoperea urechile.Un fel de Gît golaş de Transilvania.Imi dadeau lacrimile, dar…

M-am dus acasă, am sunat la uşă, nevastă-mea s-a uitat pe vizor şi a spus:- soţul nu este acasă, reveniţi mai tîrziu!…

Petru Mos

Am tot auzit pe la scoala ca s-a deschis un santier pentru o noua hidrocentrala si eram tare curios sa vad cum decurg manevrele, asa ca  fiind vacanta m-am pornit spre zona.

Gara, tren, gara si pe jos spre munte.In a doua localitate- si care parea ultima- am intrebat o lele mai dezghetata pe unde sa merg.

Pai, sui pe vale in sus si pa cind sa ajunji la luminisul ala pa care-l vezi (mi-a aratat), o iei pe linga inspre dreapta si cam cit ai face un fluier de rachita ajunji la santier.

Stii sa faci fluier de rachita?

Stiu.

In luminisul ala ii o casa , da’ nu mere acolo ca-i plin de naluci.Vezi-ti de drum si pe santier or avea grija de tine ca-s tineri toti si cu parul mai mare decit al tau.

Las ca oi mere la Coparativa si oi da un telefon sa stie ca vii, sau sa porneasca dupa tine, daca n-ajunji pina dimineata, ca te-ai  ratacit.

I-am multumit frumos si am pornit in pas domol.Sa ma bucur de munte, de padure, de cer si soare, de  cintecul pasarelelor, de  tot.

Normal, cind am ajuns in dreptul  casei de care zicea lelea, m-am dus sa vad si eu cum arata nalucile alea, dar nu era decit un batrin „hippie”, adica avea plete, barba si mustata lungi si albe, o chemesa lunga  strinsa cu un briu de piele- cum mi-am dorit si eu intotdeauna, dar n-am gasit mesterul care sa mi-l faca ( ca merge numai pe masuratelea) si cind am gasit n-am avut suma necesara, ca nu-i ieftin- pe cap un clop decolorat si pleostit rau, iar in picioare opinci.

Am salutat frumos, iar el mi-a raspuns: Buna sa-ti fie inima! Ca te-a adus Dumnezeu sa vad si eu un suflet de om.

M-am prezentat, iar el mi-a raspuns Mos Petru.Sezi cuminte, ca si cind eram tinar tot Mos ma chema!

Statea in fata casei pe o buturuga.

Casa parea mare,  dar fiind construita pe o buza de ripa, numai partea de sus era locuibila, restul fiind doar pentru sustinere.

Gospodaria era frumoasa, cu grajd mare, gradina de zarzavat si gradinita de flori, dar toate erau lasate de izbeliste.Iarba nu era cosita, grajdul parea pustiu, gradinitele invadate de buruieni.

I-am dat tigari.Si-a luat doua, le-a zdrobit si a pus tutunul in briu si m-a poftit la un ceai.Mi-a aratat unde gasesc macese, miere ( zahar), dupa care m-a intrebat daca nu-i sparg niste lemne.

Cu placere, mirat totusi caci casa era inconjurata de lemne sparte pina aproape sub geam.Da na, e batrin, iarna tine mult…

M-am chinuit cu o secure ruginita rau si am spart o gramada de lemne.Noroc ca erau tare uscate.

L-am intrebat de ce n-a mers si el in sat.

Mai coptile, satu o fost aici.Da’ dupa ce or vinit comunistii i-or mutat pa tati in vale, ca sa poata face agricultura.Da io n-am vrut sa ma duc.Aici am crescut , aici au crescut parintii, bunii si bunii lor de cind ne stim.Cum sa ma duc?Uite, acolo in gredina is mormintele mosilor nostri.Acolo-i si muierea mea si acolo oi fi si eu, cind mi-o veni sorocul.

Erau mai multe morminte cu cruci  din piatra grupate impreuna si mai era unul mai intr-o parte, dar era acoperit cu crengi .

Cum se insera, mi-a zis sa las tigarile si mosinile ( chibriturile) afara, sa nu-mi vie pohta sa duhanesc (fumez) si sa aprind  grajdul .Sa ma culc in podul surii, in fin.

Nici nu-mi doream un alt dormitor.Sa poti vedea cerul cu gramada de stele, sa asculti buhele sau alte pasari de noapte, sa miroasa a fin si ierburi uscate, iar de afara sa vina miros de padure, de munte, de curatenie, de frumos.

Am dormit ca scaldat si dimineata , nevazind-ul pe-afara, i-am mai lasat niste tigari si am pornit spre santier.

Nu m-am bucurat prea mult timp de bucuria naturii dimineata, ca m-au intimpinat un grup de oameni porniti dupa mine de la santier.

Ne-am salutat cu veselie, dar cind au auzit ca am dormit la Mos Petru citiva s-au intunecat.

De unde stii cum il chema?

Pai, am dat mina cu el, am stat in povesti,  i-am crapat niste lemne…

Mai copile, omu’ ala o murit in 1962, (adica de mai mult de zece ani).

O parte s-au intors cu mine , iar altii au mers in sat sa cheme preotul si militianul.

Nu intelegeam.

Preotul a spus ca unul din baietii lui badea Petre a fost mai comunist decit comunistii si vazind ca  tatal lui nu vrea sa coboare in vale, ca nu-si lasa proprietatea si mormintele, l-a blestemat sa nu plece de acolo decit cind ii vor ajunge desticaturile ( lemnele crapate) pina la uaiagă (pina la fereastra).

Le-am aratat lemnele sparte de mine.Se vedea ca sint proaspat crapate.

Mi-au aratat, in gradina, mormintul batrinului.Era cel acoperit de crengi.

Cei care aveau securi s-au apucat de crapat lemne, iar cind s-a umplut pina sub geam, preotul a tinut o slujba la mormintul batrinului.

M-a luat deoparte dupa aceea zicind ca pina acum oamenii au vazut numai naluci, eu fiind singurul care am stat de vorba  cu batrinul, ca si cum ar fi fost viu.

Inseamna ca esti binecuvintat.

N-am stiut ce inseamna asta, ca nu prea le aveam cu religia sau biserica, dar m-am bucurat daca de atunci batrinul a putut sa se odihneasca in pace.

Pe la baraj am fost, dar pe la casa lui badea Petre n-am mai fost.

Pe google earth se vede luminisul, dar se pare ca nu mai este casa.

Cu parere de rau

Cu parere de rau constat ca incet, incet mai dispare o traditie frumoasa.

Cea a martisorului.

Mergi la munca, oferi colegelor un martisor, il ia, zice un „multumesc!” din virful buzelor,il trinteste pe masa linga celelalte si-si vede de treaba.N-are importanta ca e unul scump sau ieftin, ca ti-ai luat din timpul tau ca sa te gindesti la ceilalti, sau ca e facut acasa.

E drept ca generatia mea a contribuit la inceputul acestei disparitii.

Cind eram copil primeam si ofeream tuturor.La liceu fiind, deja aveam figuri in freza.Ofeream fetelor- il prindeam de guler ca n-aveam curaj sa-l prindem pe piept.Dar noi nu purtam pentru ca ,cu ajutorul Europei Libere sectiunea de muzica a ajuns la noi zvonul „Hippie” si ne mindream cu niste uriesenii de insemne specifice.Eu am renuntat dupa ce m-am facut de rusine cind n-am stiut ce semnifica.

Dupa ce am aflat ce inseamna Hippie, am pastrat parul mare, cit mai mare, in functie de cum puteam sa il ascundem de profesori si militieni, dar cam atit.Doar ideea de non-comformism, cai in rest nu se potrivea cu nimic din realitatea noastra.

Chiar se intreba ieri sotia mea, citi mai stiu ce este un hornar si ce semnificatie are in diversele traditii?

Pacat ca se pierde  si „martisorul”.

E drept, nici primavara nu mai este ce a fost, ca de altfel restul anotimpurilor, nici oamenii nu mai au timp si chef de „sarbatoriri” nationale, atita timp cit trebuie sa sarbatorim cele multinationale, europene.Ce daca nu ne reprezinta, sarbatorim cu totii!!!!

Sa va fie senin si cald!

 

Chemare

Mi s-a intimplat de multe ori, in special inainte de casatorie, sa ma apuce un dor de a pleca de sa nu mai pot nici sa dorm.

In cazurile astea mergeam singur si nu intotdeauna ai mei erau de acord.Dar eu mergeam oricum, desi eram pedepsit la intoarcere.

Din acest motiv intr-un an de prin ’70, mi-am luat ranita in spinare si am pornit spre Predeal.

Atunci incepeau sa apara rucsacele cu sina si o gramada de buzunare si buzunarase si cu fermoare, dar erau mai scumpe decit o Dacie.

La Predeal, pe ici pe colo eram deja cunoscut si privit cu simpatie, dar dupa ce treceam izbucnea un mare hohot de ris.

Abia dupa ce m-am vazut intr-o vitrina mi-am dat seama de ce.Din spate aratam ca o ranita cu plete infipta pe doua cozi de matura incaltate in bocanci.Cum sa nu rida oamenii?

Mergeam pur si simplu fericit ca sint pe munte, fara o directie anume si ajuns la un refugiu m-am cazat alaturi de patru montaniarzi veniti su scule si vopsele sa marcheze niste trasee.

Asteptau un tovaras care facea traseul, urmind apoi sa se intoarca impreuna  sa-l marcheze pe harta si in teren.

Povesti, glume, informatii din teren si dimineata am pornit, tot fara vreo tinta anume.

Dimineata ploua.Ploaie marunta,continua, care putea sa tina si o saptamina.Vazind ca nu renunt, cei din refugiu  mi-au dat un termos cu ceai fierbinte si o foaie de cort, ca nu strica.

Mergeam deja de citeva ore ascultind padurea, respiratia muntelui, cind am auzit un om vorbind.Atent l-am cautat o vreme fluierind si l-am gasit umblind brambura, vorbind aiurea,ud leoarca, transpirat tot si tremurind.Nu intelegea ce-i spun si era clar ca are temperatura mare.

I-am dat un algocalmin cu ceaiul din termos,  apoi mai tiris, mai in spate ( macar ca era greu tare) , l-am dus o vreme.Apoi, vazind ca nu ma ajuta de loc am facut o targa din doua  trunchiuri subtiri pe care am legat foaia de cort, l-am invelit bine si am pornit spre refugiu.Greu, dar spre seara am ajuns, iar acolo cu cu un piramidon si ambalat bine in haine si paturi ,pina a doua zi  si-a revenit suficient .

N-a fost nimic iesit din comun pe munte.A alunecat cind traversa un piriu, a cazut in apa si s-a udat tot, dar nu si-a schimbat hainele, iar ploaia si oboseala au rezolvat restul.

Printre alte povesti i-a zis unui tovaras: iti amintesti ce am visat saptamina trecuta? Ca m-am ratacit in Baiului si m-a salvat un copil.Am ris atunci, dar nu-i de ris.

A fost si mai afectat cind a aflat ca eu sint din Cluj si ca am venit „chemat”, tras spre acesti munti si nu altii, in acea directie si nu alta.

Nu spun cine este, caci n-am acordul lui.Nu ne-am mai vazut de mai mult de 35 de ani si e clar ca daca mai poate merge, inca face trasee. In Bucegi  in special si pe munti, in general.

Daca va fi sa ne mai intilnim, ne vom mai intilni.