Miercuri,amintiri

Posted on 16/08/2011 by fosile

Parcul copilariei

Fintina din parc

Pe strada mea

Refugiul de peste drum (Biserica Franciscana)

Casa copilariei mele

Filed under: Amintiri, Fotografii | Tagged: , , , , , , , |

« »

60 răspunsuri

  1. Samsara, on 16/08/2011 at 22:38 said:

    Nostalgie… eu asta simt de cele mai multe ori cand ma intorc acasa.

    Răspunde
    • fosile, on 16/08/2011 at 22:56 said:

      Am trecut de citeva ori prin fata portii,dar n-am putut sa intru .
      Mi-e drag ,dar parca mi-e frica de ce a mai ramas in curtea aceea.
      Cred ca mi-e frica sa nu tulbur amintirile.

      Răspunde
  2. Tudor Enea, on 16/08/2011 at 23:14 said:

    Poarta din a treia fotografie imi place cel mai mult… Frumoasa nostalgie…
    Seara senina!

    Răspunde
  3. Peter, on 16/08/2011 at 23:24 said:

    Într-o zi mi-am luat inima în dinţi şi am făcut o mică excursie până în cealaltă parte a oraşului, să mai văd odată casa în care am locuit prima dată. Încă mai există. Sentimentele trăite nu prea se pot descrie în câteva vorbe…

    Răspunde
  4. Costin Comba, on 16/08/2011 at 23:34 said:

    eu sunt fascinat de biserici, deci iti multumesc pentru sursa de liniste. Te salut.

    Răspunde
    • fosile, on 16/08/2011 at 23:36 said:

      Ma cataram la statueta Sfintei Maria si-i sopteam la ureche necazurile mele.Din pacate acum,am revazut-o doar prin geam.Era inchis…
      Mult bine!

      Răspunde
  5. abbilbal, on 16/08/2011 at 23:39 said:

    Casa primitoare îşi aşteaptă răbdătoare locatarul plecat departe în lumea mare.
    Aşa este. Nu mai putem intra în curtea în care am copilărit. Actualii proprietari ne vor privi ca pe nişte intruşi, musafiri nepoftiţi.

    Răspunde
  6. oanaclara, on 17/08/2011 at 0:13 said:

    „Toate-s vechi si noua toate…” 🙂

    Răspunde
  7. CARMEN, on 17/08/2011 at 0:39 said:

    ce amintiri frumoase!
    Happy WW! 🙂

    Răspunde
  8. se-cret, on 17/08/2011 at 1:54 said:

    Nostalgie!
    Am locuit în aceiași casă până la vârsta de 25 de ani și apoi am revăzut-o după 28 de ani!
    Schimbări au fost,mai ales grădina și proprietarii,bineînțeles.Am avut o strângere de inimă pentru că mi-am amintit de părinți,care nu mai erau în viață și de cele ce le-am trăit acolo,copl fiind și nu numai!Eu însumi am trecut prin multe de atunci.A fost o mare emoție pentru mine!Mă bucur că am făcut-o.Nu știu dacă voi repeta vizita!

    Răspunde
    • fosile, on 17/08/2011 at 9:16 said:

      Eu am trecut de multe ori pe strada copilariei.De cite ori am traversat orasul.Zilele trecute m-am plimbat cu sotia si i-am aratat si ei locurile,strazile,casele si casa in care am venit pe lume si am copilarit,dar n-am putut sa apas clanta portii si sa intru in curte.Voi mai trece pe acolo.Poate voi intra odata…

      Răspunde
  9. Lumi, on 17/08/2011 at 3:00 said:

    Vai ce frumos, have a happy WW!

    Răspunde
  10. Zodrac, on 17/08/2011 at 7:33 said:

    Tge invidiez pentru locul in care ai crescut.

    Răspunde
  11. dictaturajustitiei, on 17/08/2011 at 7:50 said:

    Fericiți cei ce-și cunosc și recunosc originile !

    Răspunde
  12. Alex, on 17/08/2011 at 8:36 said:

    Ce frumoase poze…încărcate de amintiri! Aleea cu copaci este extraordinară. Te îndeamnă la drum…printre amintiri.
    O zi cât mai frumoasă! 🙂

    Răspunde
  13. redsky2010, on 17/08/2011 at 9:43 said:

    m-am pus la curent cu ce pierdusem din relatarile tale. frumos concediu la ceas de vara. sper ca v-ati relaxat si incarcat bateriile pt o perioada, chiar daca drumul a fost aglomerat si stresant uneori. multumesc pt amintirile trezite si pt calatoria impartasita si cu noi!

    Răspunde
  14. Sophie, on 17/08/2011 at 9:50 said:

    sunt foarte frumoase locurile copilariei

    Răspunde
  15. Lolita, on 17/08/2011 at 10:22 said:

    Frumoase amintirile tale! Toti avem nevoie macar din cand in cand sa facem o incursiune printre amintiri…
    Zile senine!

    Răspunde
  16. cafeauata, on 17/08/2011 at 10:40 said:

    Poate ar trebui sa imi amintesc cu bucurie desavarsita despre copilarie, dar nu o fac. Imi amintesc, pur si simplu, ca si cum s-ar derula in fata mea un film. Nici macar nu stiu daca as vrea sa mai traiesc acea perioada sau imi convine doar sa visez la cum a fost.
    In ultimii 12 ani nu am fost in stare nici cel putin sa trec pe strada mea, doar de undeva, din capatul ei, am facut cateva poze. De ajuns si intrat pe usa pe care o deschidea mama, nici nu poate sa fie vorba. Ma doare inca prea tare…

    Răspunde
    • fosile, on 17/08/2011 at 12:21 said:

      Avind in vedere ca nu-i regasesti pe cei care te-au adus pe lume acolo,nu-i de mirare ca nu poti,inca nu poti sa te apropii de zona.Si chiar daca nu vei putea sa te apropii niciodata,tot nu-i bai.Ii ai si ai si locurile in memoria sufletului.

      Răspunde
  17. Ninu, on 17/08/2011 at 10:54 said:

    Casa copilariei este incredibil de frumoasa… incredibil…

    Răspunde
  18. pisicaru, on 17/08/2011 at 10:55 said:

    Imagini si amintiri frumoase, ne dau puterea de a merge mai departe punind la loc de seama trecutul copilariei.

    Răspunde
  19. GHERLA INFO, on 17/08/2011 at 13:55 said:

    Buna ziua,
    E foarte frumos ce am vazut si am citit aici. Ar fi interesant un articol cu cateva dintre amintirile dvs. legate de viata si copilaria la Gherla, pentru site-ul gherlainfo.ro. Daca sunteti interesat, va rugam sa lasati un mesaj la contact@gherlainfo.ro
    Multumim

    Răspunde
    • fosile, on 17/08/2011 at 15:24 said:

      Am mai scris despre si probabil o sa mai scriu,dar doar aici.
      Oricum,multe din frumusetile orasului anilor ’60 nu mai exista.
      De la gara pina in centru sint numai blocuri,parcul a fost micsorat tot din cauza blocurilor.Copacii-castanii si platanii-batrini parca,de la facerea lumii,nu mai sint.E drept sint altii,dar mie imi lipsesc aceia.
      Bisericile sint inchise…

      Răspunde
  20. convietuire, on 17/08/2011 at 14:45 said:

    Se îmbină imaginea cu amintirea atât de armonios…

    Răspunde
    • fosile, on 17/08/2011 at 15:15 said:

      Amintirea este vie,imaginea putin invechita,dar impreuna ma ajuta sa ma reintorc in timp,sa redevin pentru o clipa copil si sa le revad de la inaltimea si cu mirarea de atunci.

      Răspunde
  21. SoriN, on 17/08/2011 at 18:41 said:

    Nostalgie , amintiri , trecut plin de poveste , frumoase locuri încărcate de istorie .

    Răspunde
  22. ELENA, on 17/08/2011 at 19:34 said:

    Superbe pozele și frumoase amintiri
    cred ca ai cu aceste minunate locuri!
    O seară cât mai plăcută îți doresc!

    Răspunde
  23. Neuroanchiloza, on 18/08/2011 at 6:29 said:

    Imi pare ceva cunoscut. E Clujul? Happy WW!

    Răspunde
  24. acuarele, on 18/08/2011 at 7:13 said:

    Casele acestea sunt construite solid, ca sa dureze, cu tot cu visele din ele!…
    Iti inteleg durerea, dar daca ai putea sa gasesti in tine puterea de-a apasa pe clanta, sau de-a suna, si daca in interior ai revedea anumite elemente… Ar putea fi ca o regasire a ta cu tine… Chiar m-as bucura sa incerci. Si daca nu va iesi nimic (bun) din asta, macar ai incercat.

    Răspunde
    • fosile, on 18/08/2011 at 14:12 said:

      Simt ca daca as deschide poarta,s-ar spulbera visul,amintirea.
      Au trecut 45 de ani de cind am plecat de acolo.Desi acum sint termopane la strada,obloanele din spatele lor au ramas.Si a ramas si amintirea.
      Daca as deschide poarta n-as mai vedea chipurile copiilor,a parintilor mei tineri-mai tineri decit mine acum.Nu l-as mai vedea pe copilul care se ascundea in pivnita si minca pamint,pamintul care a vrut sa-l inghita la trei ani.
      Nu voi dechide poarta.Vreau sa ramina pierdute acolo uritul si necazurile.Vreau sa-mi revina din amintiri doar umbra pianului in lumina strecurata de perdelele grele.Doar momentul in care am scos vioara din tocul ei si am tras arcusul pe corzile dezacordate.Chipul frumos al mamei care imi saruta ochii inainte sa adorm…

      Răspunde
  25. isis, on 18/08/2011 at 17:22 said:

    Eu am incercat sa revad casa bunicilor, in care eu am copilarit si care a fost vanduta cand acestia s-au stins. Oamenii m-au primit cu placere, dar experienta a fost pe cat de inedita, pe atat de trista: nimic nu mai era ca inainte. Nici casa, nici curtea, nici trandafirii gradinitei din fata, altoiti impreuna cu noi.
    A doua oara nu mai vreau sa merg acolo, a fost suficient.

    Spune-ne si ceva vesel legat de amintirile tale, sa ne creasca tonusul pe final de saptamana 🙂
    Cu drag.

    Răspunde
  26. buceginatura2000, on 19/08/2011 at 6:31 said:

    Multumim ca ne-ai introdus in amintirile tale din copilarie, foarte patrunzator sa vezi locurile de suflet ale unui prieten, parca simti ce simte si el.

    Răspunde
    • fosile, on 19/08/2011 at 7:57 said:

      Adrian,sint locuri publice.Nu este interiorul casei mele sau portofelul meu.Poate trece oricine pe acolo,poate admira sau nu.Atita doar ca pentru mine si poate si pentru altcineva au o anumita semnificatie,au vibratii sau energii speciale percepute de mine (noi) in mod special.
      Daca n-as fi scris nimic la subsolul pozei ar fi fost niste fotografii.Asa sint anumite fotografii.
      Multumesc ca vibrezi la unison cu mine!

      Răspunde
  27. Zamfir, on 12/09/2011 at 15:50 said:

    E bine sa mai treci, din cand in GAND, pe ulita copilariei.

    Răspunde
  28. fosile, on 25/03/2015 at 10:54 said:

    Reblogged this on Fosile şi pietre.

    Răspunde

Lasă un comentariu