Un fel de răspuns

Un fel de răspuns pentru Casa Ev http://casaevv.ro/2017/07/16/ghost-in-the-shell/

Normal că de cîte ori mă întorceam dintr-o excursie, drumeţie pe munte, le povesteam prietenilor, cu lux de amănunte aventura, distracţia, şi sau supărările avute.

La un moment dat un amic mă întreabă care dintre noi este cel cu excursia, că mai este unul cu aceleaşi poveşti.

Adică, tot ce am povestit eu la dimineaţa la Arizona la cafea, era relatat cu aproape aceleaşi amănunte seara ( noaptea) la Melody în groapă ( era un bar de noapte la subsol).

După ce am asistat şi eu la o relatare de-a lui -a rămas fără grai cînd a văzut că sînt şi eu acolo- nu l-am dat de gol, dar cu prima ocazie l-am luat cu mine pe Vlădeasa.Să aibă propriile experienţe, propriile trăiri, aventuri.

Baiul era că n-avea nimic în comun cu drumeţiile, cu mersul în natură, cu muntele.Parcă nu erau pricioarele lui ci ale unui duşman, că tot aiurea călca.A căzut, s-a julit rău pe loc drept.Nici n-am avut curajul să-l duc pe un traseu mai greu.Am făcut doar  un tur scurt prin păduri, şi cu înclinaţii mici.

A prins gustul şi de căte ori veneam cu prietenul meu de la escaladă pornea şi el cu încă cîţiva.S-au accidentat, au avut tot felul de rele, cu alţi cătărători, în special în Cheile Turzii.

De atunci m-am obişnuit să nu relatez locul exact al drumeţiei, excursiei sau escaladei.Cine vrea să meargă, să-şi urmeze propriile trasee, propriile programări în funcţie de posibilităţile fizice şi psihice .

Pe băiatul ăla l-am trimis şi în Bucegi.

Adică: cobori în gară la Predeal, te uiţi bine pe panoul ăla cu toate traseele posibile de acolo şi cele cu care se intersectează, cu marcajele aferente şi grad de dificultate ( oare mai există acel mare panou în gara Predeal?), alegi pe unde vrei să mergi şi dacă găseşti un grup organizat, cu însoţitor, mergi cu ei sau faci cum vrei.

Cu toate că a mai fost în excursii nu şi-a pierdut năravul şi combina propriile  experienţe cu ale altora.Adică  parca într-o cabană şi asculta tot ce se povesteşte.Iar la întoarcere relata experienţele auzite ca şi cum ar fi fost ale lui.

Interesant e că, parcă şi trăirile ar fi fost ale lui.

Clar, avea memorie bună de aceea a dat şi a terminat medicina.

Anunțuri

10 răspunsuri

  1. Unii oameni nu au bun simt, dar sunt nascuti cu darul minciunii si nimic nu ii opreste, din pacate,

  2. Mie mi se pare că unul dintre alineatele articolului la care ai făcut trimitere „nu este de acolo”, ceea ce dă articolului un caracter manipulatoriu. Mai mult, am impresia că acel singur alineat este în fapt esența și motivul scrierii lui.

    Altminteri, putem discuta despre trăiri… prin amintirile altora, căci persoana despre care vorbești tu trăia povestirile celorlalți așa cum tu sau eu trăim acțiunea unui film. Și mai cred că, atunci când sufletul nu percepe corect convențiile filmului (sau ale amintirilor povestite), poate inregistra acțiunile ca fiind ale… corpului/ambalajului/minții celui pe care-l reprezintă. Mai cred că doar prin conexiunea cu subconștientul/inconștientul colectiv ar putea sesiza eroarea.

    • Dimineața fiind în imposibilitatea de a vedea filmul am preluat ideea și mi-am permis să încerc a o dezvolta.De aceea am adus vorba de amicul meu.
      Faptul că un om poate să-și inoculeze singur amintiri false demonstrează că amintirile false pot fi inoculate și de altcineva.
      Informațiile transmise subliminal cu ajutorul muzicii de relaxare, clipuri sau filme utilizate în același scop.
      De aceea am subliniat că este ” un fel de răspuns la”.

      • Nici eu nu am văzut încă filmul, dar ca si tine, accept ideea că ne pot fi induse „amintiri false”. Scopul este ușor de sesizat, manipularea. Modalitățile de iserție, unele le-ai numit chiar tu, altele poate că nici nu le cunoaștem noi, cei mulți.

  3. Salutare! Esenta articolului se gaseste in animatie. Este vorba de fapt despre manipularea comportamentului prin implantarea de amintiri false. Am incercat sa ridic intrebari si din cotidianul imediat, in ideea de a simti mai bine motivul articolului. 🙂

    • Ziua bună!
      Îmi cer scuze că intervin la un comentariu care nu mi-a fost adresat, dar am o mică problemă. Am impresia că exemplul din cotidianul imediat, ales de dumneavoastră, nu este cel mai potrivit. Drept este că tema dacică este supusă/pasibilă de multiple manipulări, dar la fel de adevărat este că foarte multe informații pe această temă ne-au fost si încă ne sunt ascunse, și nu este vorba doar de izvoare istorice românești, ci și de cele din străinătate.
      Termenul „politica de dacificare” pe care-l folosiți în articolul dumneavoastră mi-a părut un pic cam prea mult pentru ceea ce văd eu în jurul meu. Trebuie să recunosc faptul că mă interesează tema dacică, pentru că o simt în interiorul meu încă din tinerețe, iar atunci nu se vorbea decât despre romanizare și transformarea poporului într-unul de limbă romanică. Mai sunt atras de această temă poate si pentru că străbunica mea se spune că folosea și cunoștea tehnici zamolxiene pentru ajutarea persoanelor aflate în diferite suferințe.

    • P.S. Despre implantarea de amintiri false poate voi putea vorbi după ce văd filmul propus de dumneavoastră.

    • In toate timpurile a fost folosită implantarea de amintiri false pentru scopuri special alese.Exemple avem destule.Indoctrinări, corecții etc.
      In ce privește dacificarea, am senzația că se urmărește contariul.Indepărtarea , prin necunoaștere sau prin luarea în derîdere,tocmai a adevărului privind istoria acestori locuri.
      Cum des se întîmplă, în special pe aici, prin Ardeal, multor li se pare normal ca ungurii să fie mîndrii că înaintașul lor a fost Attila, dar li se pare anormal ca românii să fie mîndrii că înaitașii lor au fost daci.

      • Da, despre manipularea in sens invers am vrut sa aduc discutia. Pentru ca 98% dintre cei care vorbesc despre daci nu au studiat vreodata istoria veche si foarte veche, ci se multumesc fie cu articole, fie cu citate, fie cu carti scrise pe genunchi de diferiti autori. Problema care nu se observa, desi este extrem de logica, este ce a fost inainte de daci. Adica, cei de dinainte au fost niste tribali de pestera iar dacii brusc au avut contact cu zeii si alienii si au descoperit totul si au inmultit Pamantul si au dat legile? Pai nu?!

        Toata aceasta mistificare a istoriei Daciei are intr-adevar un sambure de adevar. Dar dincolo de asta, realitatea se afla in cartile lui Hasdeu, ale lui Densusianu, Tocilescu, Parvan chiar, Cosbuc, Creanga, Eminescu etc. Si nici ei nu au putut scoate adevarul curat din cercetarile lor, dar un punct de plecare ne-au dat. Astazi, desi avem atata tehnologie, cei mai multi prefera „impinge tava” decat sa-si gateasca singuri ceva sanatos si sigur.

        Cam la asta am facut referire cu dacificarea. Eu insumi am studiat aspectele indelung, si am cautat o abordare cat se poate de holistica. Insa pe partea de cercetare nu exista loc pentru partea afectiva, pentru ca adevarul, contrar teoriei lui Einstein, nu este relativ. Proiectile sale sunt. 🙂

        Personal, prefer neadevaruri spuse de cineva din afara decat de cineva din inauntru. Este mai simplu de vazut asa, la fel cum o rana de suprafata este mai usor de vindecat decat una de interior.

        In orice caz, discutia mi-a facut o mare placere si onoare totodata, atata timp cat oamenii desfac de-a fir a par lucrurile, inseamna ca mentalul colectiv nu este pe atat de adormit pe cat se crede.

        Cele bune va doresc, domnilor!

      • E cît se poate de clar că vestigiile arheologice şi nu numai, au existat şi la venirea diverselor popoare.
        Exact aşa cum veneţienii au furat totul din Constantinopol,după cădere şi aici,în funcţie de interese au dispărut urmele.Cînd vom avea acces la informaţiile stocate la Vatican, Viena,Praga şi Budapesta vom cunoaşte adevărurile ascunse ale acestor ţinuturi.
        Si da, sînt şi eu şi sînt convins că şi Mugur, interesat de înaintaşi, dar nu-mi place să fac valuri pînă nu ştiu ceva sigur,cu argumente si dovezi clare.
        O constatare care mă supără.In România,la fiecare schimbare de sistem s-a distrus, demolat multe din vestigiile arheologice, chiar contemporane.
        Parcă ne-ar deranja urmele lăsate de înaintaşi,oricare ar fi fost ei.
        Căutări încununate de rezultate, îţi doresc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: