Filed under: Fotografii | Tagged: Blogul lui Fosile, Cer, duminica 13, Faget, fotografii, minut, nori, padure |
12 răspunsuri
Lasă un răspuns către cafeauata Anulează răspunsul
Comentarii recente
Diana la Ultima poveste Arca lui Goe la Ultima poveste Oana la Ultima poveste Magda la Ultima poveste fosile la Ultima poveste fosile la Ultima poveste Poteci de dor la Ultima poveste Mugur la Ultima poveste Magda la Legături magda la Fără alte cuvinte
Fosile şi pietre 
Nu-mi vine să cred! Chiar într-un singur minut?!
Mai putin de un minut.
Atita doar ca prima e fotografiata inspre nord, iar a doua, ceva mai la dreapta, inspre nord-est.
Ne-a lasat, totusi, timp sa ne intoarcem prin padure pina la masina.
O dovada in plus ca nu exista nici trecut…nici viitor, doar un prezent continuu. NATURA functioneaza astfel…este impredictibila, in ciuda prudentei, dorintei noastre da a stapani viitorul. Este suficient sa intelegem prezentul si vom stii TOTUL.
Nici nu-mi pot dori mai mult decit sa fiu de fata la aceste manifestari.
Noroc cu „dispozitivele” astea digitale, ca poti prelua o gramada de imagini.
Mai am un exemplu:https://fosile.wordpress.com/2011/03/26/cer-de-furtuna/
Am inercat si eu sa fiu pe „faza” cu aparatul de fotografiat la mine. Nu prea reusesc. Este o „constrangere” care ma deconecteaza, ma face sa am o atitudine de „vanator” si nu ma prea prinde. Sunt mai mult contemplativ…Nu poti fii spontan in ambele directii.
Ei, nu asa.
Nu vinezi, ci participi.Esti parte integrata in.
Fiind un drumar si montaniard, am trait efectiv nenumarate manifestari ale naturii.Facind parte din natura, nu ca observator, imprejurul se manifesta normal.
Natura nu face demonstratii, nu da exemple.
In plus, cred ca ti-ai dat seama de asta,trebuie sa fii pregatit, sa ai lungimea de unda si mai ales, sa meriti.
Primim numai ce meritam.
Cu sigiranta…si ceva in plus…
Nu-i asa?
Abia în fața unor asemenea fenomene copleșitoare înțelegem cât de mic și de neînsemnat este omul, în comparație cu Natura.
Daca reusim sa fim de acord ca si noi sintem un pic din Natura, ne bucuram cind astfel de manifestari au loc in prezenta noastra.
Noi ne-am bucurat si fara graba mare ne-am luat catelul si-am pornit spre casa.
Frumoase poze! In prima vad un cal cu aripi, cred ca am o problema…
In a doua vad doar acel nor negru si-mi ajunge. Vrea, nu vrea, petecul de senin va deveni amintire…
Poate ca ti-e atit de dor de natura incit ai vrea sa zbori.
A devenit, atunci, amintire, dar dupa aceea a revenit.Ca asa se intimpla.
Saru’mina!