Mi-au lăsat-o acasă.
Din cinci zile, două au fost de fericire și-apoi o criză cu dureri cumplite și…
Am internat-o din nou.
Zice că e un centru de ingrijire. Da, dar se ocupă numai de partea fizică.Restul ar putea fi pentru aparținători dacă n-ar fi permisă vizita numai pentru un sfert de oră.
După iarna imposibilă am așteptat primăvara.Cu primii înfloriți, corcodușii și-apoi ci fiecare, pe rînd.N-a mai fost pentru noi și nici n-am mai făcut fotografii.
Pentru ce, dacă nu ne putem bucura împreună.Să vadă ce…nu mai vede și…
N-am mai fotografiat nici apusuri.
Vineri a murit colega de salon. De atunci e singură, iar sîmbătă și duminică nu sînt permise vizite.
Singură, cei care lucrează acolo nu stau în povești, n-au o vorbă, nu întreabă dacă ai nevoie de ceva.
Ar ieși pe terasă sau în curte sub un foișor, dar asta înseamnă să o pună cineva într-un cărucior și să o ducă.
Are nevoie de puțin pentru o clipă de fericire.Să poată fuma una sau două țigări.Să ne mai vedem, să o mai mîngîi.
Mai ies doar cu cățelușa și în rest stau în casă și mă gîndesc la ea, la noi și plîng.
Chiar și acum are grijă de mine. Să las o cheie la cineva care să vină din cînd în cînd să vadă ce fac.Să nu plîng prea mult să nu-mi facă rău.Să am grijă de Cola, cățelușa noastră.
M-am apucat să fac poze de prin casă și i le trimit, să le mai vadă, să ne mai vadă.
Am hrănit cățelușa, dar mie mi-a trecut.
Doar stau și plîng, căci nu pot să fac nimic.
Soarele meu apune încet.
Filed under: Oameni | Tagged: apus, Blogul lui Fosile, oameni, paliative, soare |
Fosile şi pietre 
Vreau să știi că sunt alături de tine, alături de voi. Un „like” poate părea deplasat acum, așa că aștern cuvinte, deși nici ele nu cred că te pot ajuta în vreun fel.
Mulțumesc, Mugur!
Dacă n-aveam nevoie de cuvinte, dacă n-aveam nevoie de voi, cei dragi din WordPress, n-aș fi scris.Dar da, am nevoie de voi.Mă agăț, cum zice Diana, de voi și vă mulțumesc.
Si iartă-ma, Mugur, că luat cu ale mele n-am văzut că și tu ai mari necazuri.Mă gîndesc în fiecare zi la tine, la voi și-ți doresc finalizare fericită.
Înțeleg nevoia ta de cuvinte, am trecut și eu prin faza asta, dar acum prefer să discut cât mai puțin, aceasta fiind o opțiune personală a mea și a soției.
Diferența între noi doi este timpul, limitat sau nu de posibile termene. La noi este fără posibilitatea de delimitare. Luptăm deja de doi ani și continuăm.
Nu te formaliza, în situația ta probabil că nici eu reacționam „la moment”.
Si eu ma alatur lui Mugur.
Acum vreo doi ani mi-a fost povestit de catre o colega despre un astfel de centru. Atunci nu era inca covid si putea merge oricand dorea la sotul ei. Uneori ramanea peste noapte. Se pare ca noile reguli legate de covid au dus la oprelistile despre care ai scris. Mi se par inumane.
Probabil ca in centru nu este suficient personal pentru a se ocupa indeaproape de nevoile pacientilor, iar cei care sunt deja ca personal au devenit imuni la suferinta.
Nici nu as sti cum sa te imbarbatez, ca sa zic asa. Poate doar sa iti doresc putere sa poti merge mai departe, chiar daca iti este sufletul greu si inima franta.
Mulțumesc, Ana! Voi avea putere să-i fiu alături iubitei mele cît va fi nevoie.După aceea, chiar n-are importanță ce va fi.
Acum, mulțumesc că-mi sînteți voi alături.Simt că-mi sînteți în preajmă și parcă nu-s chiar atît de singur în casa plină de ea și atît de goală fără ea.
E inuman de-a dreptul! Pe cine apara de ce? Sa-l lipsesti pe un om in ultima faza a vietii de dragostea apropiatilor este inuman! Este ca si cum ii accelerezi sfarsitul! Mi-e sila de lumea in care traim!
Iți doresc să treci cu bine peste această încercare a vieții. Mare tristețe.
Mulțumesc, Ane!
Ce pot sa mai adaug…? Cuvintele sunt de prisos, dar le scriu…
E ca si cum privesti o lumanare care arde si se topeste. E cumplit – stiu din experienta.
Ceea ce ii dau acolo impotriva durerilor nu poti sa ii dai si tu, acasa? Am avut o prietena care ajunsese la morfina, dar ii era administrata acasa.
Iti doresc sa ai puterea de a infrunta cat mai bine aceasta durere. „Agata-te” de Cola.
Pfuuu…
Mulțumesc, Diana!
Mă agăț de Cola și de voi.
Poate că și muzica ar putea ajuta într-un fel … un mesaj în fiecare seară cu o melodie despre care bănuiești că i-ar face plăcere.
Of, Doamne! Ce încercare cumplită! Vă suntem alături din toată inima…
🙏