Pădure

A venit așteptata

Intămpinată cu drag și umilință.

Poza 219

Dupăamiază de vară

Dupăamiază de vară

La soare

https://fosile.wordpress.com/

Apus

https://fosile.wordpress.com/

Gard

https://fosile.wordpress.com/

Zidirea peșterii

Umblam brambura prin Apuseni într-o vară.Căutam locuri mai speciale, mai spectaculoase pe unde să merg cu diverși turiști.

Obosit de umblătură, cătărări și cotrobăiri prin tot felul de grote și peşteri, m-a prins noaptea fără să-mi fi făcut un adăpost așa că am strîns crenguțe și frunze sub un copac din apropierea unei stînci și m-am culcat.M-a trezit un zgomot continuu.Era un fel de gîjăit din mai multe voci de bărbați.Normal că curios, am mers în direcția din care venea zgomotul și la baza stîncii, lîngă un foc de tabără am văzut vreo zece bărbați grupați în jurul unui sicriu în care era un tînăr, iar la baza stîncii alți bărbați zideau, închideau cu pietre și ciment intrarea intr-o grotă.

Cei din jurul sicriului ziceau cu voce joasă, gîjăită, rar

Hai Vasîle, hai afară

Să mai vezi soarele iară.

Bărbații se tineau pe după umeri și se legănau în timp ce repetau aceleași cuvinte, aceiași chemare.

Văzîndu-mă, m-au prins și pe mine între ei și au zis

Lasă Vasîle pietrele

Hai să te cununi cu soarele.

Hai Vasîle, hai ficior

Că amu ai și martor.

Eu eram martorul la cununie.

Nu prea mai eram încîntat  de ce se petrecea acolo, îmi era și frig, dar parcă un frig care mă țintuia de pămînt și care îmi făcea pielea de găină.

Nu mai era mult pînă la răsăritul soarelui și înainte să pună ultima piatră, prin crăpătura ramasă s-a strecurat un fel de fum.

Atunci au luat mortul din sicriu și l-au dezbrăcat, m-au dezbrăcat și pe mine și ne-au dus la o apă din apropiere .

Au spălat mortul, iar pe mine m-au stropit cu apa aceea rece, de-mi clănțăneau dinții și m-au frecat pe tot corpul cu niște buruieni, după care m-au bătut peste picioare, pînă la genunchi cu urzici.

Am crezut că mor de usturime.Eram numai beșici și rană vie.Tremuram tot de durere.Noroc că n-a trebuit să particip și la înmormîntare, că nu suportam pantaloni pe mine.

Bărbații rămași la gura grotei au terminat de zidit și au plantat iederă să acopere total intrarea, iar după ce s-au spălat și ei în pîrîu, m-au doftoricit pe mine cu…vaselina cu care ungeau roțile căruțelor.Mi-a ajutat la vindecare, dar o săptămînă, permanent mă trecea pișu de durere  si atunci am aflat la ce am participat.

Tînărul, Vasile, a murit în peșteră, iar ritualul a fost făcut pentru a-i scoate sufletul afară și înainte de înmormîntare, să nu bîntuie.

Pe mine m-au urzicat pe picioare,  martor fiind la cununia cu soarele dimineții, să nu mă tragă și pe mine pămîntul, după înmormîntare.

Eu m-am nimerit acolo ca prostul, căci tinerii știind ce-i așteaptă, au fugit din sat.

Inainte să plec din zonă, un bătrîn mi-a spus să nu intru în peșteri, cam un an și ar fi bine să nu mai merg pe-acolo o vreme.

Ce să mai merg, că mi-a trecut pofta de drumeții prin Apuseni, de curiozități, de ritualuri.

Cînd am mai trecut pe acolo nici nu se putea ghici că în spatele stîncilor este o peșteră.

Acum sînt destul de multe peșteri zidite sau închise în Apuseni, dar numai din cauză că sînt valoroase și pentru a nu fi vandalizate.