Jasp verde
Pe carari de munte,prin Trascau.
Jasp verde
In piriu,prin Trascau.
Jasp slefuit
Din Metaliferi.Slefuit.
Filed under: Fotografii, Pietre | Tagged: Blogul lui Fosile, fotografii, jasp bicolor slefuit, Jasp verde ud, jasp verde uscat, Metaliferi, Miercurea fara cuvinte, pietre, Trascau |
Fosile şi pietre 
arată bine…. cum le găsești? ori te găsesc ele pe tine…? .:)
frumoase toate. mulțumim că le împarți tainele cu noi.
Nu stiu.Pur si simplu ne intilnim.
Pentru mine sint toate frumoase si vi le arat ca sa le recunoasteti cind ajungeti in preajma lor.
De cate ori nu oi fi trecut pe langa el?:)
De cite ori nu ai trecut,nu stiu.Dar e posibil sa fi trecut totusi pe linga ele.
ultima imi place grozav de mult…
Ma bucur ca iti place.Sint dure si extrem de greu de slefuit,asa ca necesita muuulta munca.
Foarte frumos !
Pe câte cărări ai umblat ( :lol:) în toți anii tăi de căutări ?!
Oare mai știi ?
In toti anii mei de cautari? Adica de pe la 5 ani?
Pe multe.Multe carari si inca ma asteapta si aceleasi si altele si sper sa mai merg.
forte fain,
frumoase culori
o zi frumoasa
O zi frumoasa si tie !
ce înseamna sa ai ochi de specialis!
🙂 slefuit, arata asa cum il stiu eu iar in primele fotografii, ca un crocodil 🙂
Happy WW! 🙂
Nu neaparat.
Si un nespecialist poate observa ca unele pietre sint altfel,daca nu este atent la cu totul altceva.
Mult bine !
Stiam ca sunt jaspuri si in Rarau. Este o varietate de calcar. Sau ma insel?
Nu,Viorel.Nu e calcar.
Uite aici ai explicatii : https://fosile.wordpress.com/2010/12/24/jasp/
In Rarau am fost ,dar inainte de a ma ocupa de pietre.N-ar fi exclus sa mai merg.
Nu-i exclus sa fie si pe acolo,pentru ca jaspul are mare raspindire.
Cel gasit pe uscat mi se pare interesant. Poate si pentru ca imi imaginez ca trebuie sa te uzi la picioare ca sa-l vezi pe cel din apa…
Nefiind ud,pare mai putin spectaculos,mai putin interesant.
Dar dupa ce il uzi sau dupa ce il slefuiesti este la fel de frumos ca cel din apa.
Pe de alta parte,daca nu e prea mare si-l poti duce pina la apa,nu-i exclus sa te uzi la picioare…
Ultima este superba…
Felicitari si o zi faina in continuare…
Multumesc,Florin040 !
Da de ce nu pot intra pe Florin040?
Îmi place, cred că am văzut niște obiecte de artă făcute din jasp. E vreo legătură între jasp și jad ?…
Exista ,in special in China ,niste lucrari de mare arta in jad.Care este mult mai moale si mai usor de prelucrat decit jaspul.
Nu este acelasi lucru.Unele din ele seamana la culoare.
Mulțumesc, era gata-gata să le confund.
Cu placere!
Nu era mare baiul.
Mai ales ca denumirile sint usor de confundat,iar culorile apropiate.
Normal ca se poate prelucra si jaspul,ca si diamantul sau corindonul,dar nu la fel de usor si nu la fel de spectaculos.
Mulţumesc!
Cu placere !
Dar,oare,pentru ce?
Pentru frumuseţe, pentru fuga pe internet pentru documentare …
Mult mai mult decât suficient, nu?
Da,pare suficient.
Dar de ce pe internet?
Gasesti aici : https://fosile.wordpress.com/2010/12/24/jasp/
explicatii.
Si as mai putea da si alte explicatii,cu placere ,daca cineva mi le-ar cere.
Oau ce frumos! O zi minunata!
Sa-ti fie bine !
ultima e preferat mea…
zi faina…:)
O seara minunata !
Pietre de toate culorile şi formele. Foarte frumoase. Să ai o seară liniştită.
Abbi,sint numai verzi cele pe care le-am pus acum.Dar ma bucur ca iti plac.
Sa ai o noapte frumoasa !
Ce frumos! 🙂
Seara buna!
Nu-i asa?
Noapte buna!
Imi place mult primul jasp verde, cu nuantele sale delicate de vernil…spre turquoise 🙂 Frumos. Natura ne surprinde cu minunatiile ei la orice pas.
O seara buna!
Ai fi surprinsa sa vezi adevarata ei culoare.Mult mai puternica,mai accentuata.
Oricum este frumoasa si eu ma bucur de fiecare data cind ma intilnesc cu ele,chiar daca,la fel ca si acum,le las acolo.
Sa ai o noapte buna!
Da de ce eu nu pot sa intru la tine ,fara sa fiu nevoit sa iau in rind toate blogurile pe care ai circulat?Facebook eu n-am,asa ca …
Nu m-am gândit că toate acestea se pot găsi atât de la îndemână, în albia râului. Ce înseamnă ochiul unui cunoscător…
Faine imagini!
Numai bine! 🙂
Se gasesc peste tot.In albia riului,pe drum,pe carare,in gramada de bolovani din spatele blocului.
Si nu trebuie sa fii cunoscator sa observi culoarea deosebita fata de toate celelalte.Dar trebuie sa te intereseze acest aspect si-atunci nu vei trece cu vederea.
Sa-ti fie bine !
De la cinci ani?
Nu mai pun alte întrebări , este clar că puțini pot fi ca tine.
Zilele trecute, am avut cu cineva o discuție despre memoria pietrelor, nu știu dacă este o știință sau ceva care ține de alchimie.
Eu am o vagă idee, am citit undeva, dar nu sunt sigură, se numește „sinestezie„?
p.s. cartea citită se referea la Decebal.
In capatul curtii era parcul orasului.Normal ca mai mult eram in parc.Si asa am inceput sa merg prin natura,prin parcuri,prin paduri.
Sa stii ca sint multi ca mine.Toti drumarii,mantagniarzii,iubitorii de natura.
Mi-ai dat o idee buna cu „sinestezia”.O sa incerc o abordare intr-un articol.
Si apropo de cartea despre Decebal,se pare ca in vechime erau mai des intilnite calitatile „sinestezice” si se pare ca pentru controlul maselor erau folositi niste amplificatori.
În astfel de căutări, trebuie să ai ochiul format şi să ştii ce vrei să cauţi. În mod sigur, eu cred că aş fi trecut nepăsătoare pe lângă piatra din prima fotografie.
Carmen,n-a fost o cautare.De data aceasta n-am mers dupa pietre.Treceam prin zona si le-am vazut.Pe fiecare.Le-am fotografiat si am mers mai departe,lasindu-le acolo.
Oricine le-ar fi observat daca era atent si pe jos,nu numai la nivelul ochilor.
Sunt foarte frumoase, toate trei! Coloritul acelora umede e fascinant, iar ultima e chiar cu totul deosebita!…
Asa-i ca sint frumoase?
Si sint la indemina oricui.Doar trebuie sa vrei sa le vezi.