Din bucatarie
Le mai vezi prin bucatarii.Unele nu mai sint,altele s-au pastrat aproape neschimbate.
Fiare de calcat
Le-am gasit intr-un loc unde cu multi ani in urma a existat o fabrica de confectii.
Fiarele de calcat erau specifice unor tipuri de tesaturi .
Nu se mai gasesc decit prin tirguri,la mare pret si sint folosite doar pe post de ghiveci de flori pe cite un semineu fitos.
De unele imi amintesc si eu,dar multe sint mai vechi decit amintirile mele.
Soba
Aceste sobe au fost scoase afara o data cu aparitia aragazelor si altor aparate de incalzit.Pacat,ca erau bune.Noroc ca nu le-au gasit colectorii de fier vechi,ca s-ar fi pierdut.
Filed under: Amintiri, Fotografii | Tagged: Amintiri, balanta, Blogul lui Fosile, caus, curpator, fotografii, godin, soba, ticlazau, tigaie |
Fosile şi pietre 
Stiu ca sunt apreciate astfel de obiecte vechi, asa de decor dar nu numai!… Stiu pe cineva care are in sufrageria-i moderna un telefon cum aratau primele modele, si e perfect functional!… 😉
Am vazut si eu asa ceva,dar e modern cu design clasic.Inclusiv ciobituri i-au facut,sa para vechi.
tare mult îmi plac și mie vechiturile, ca să le zic așa.
Acuarele, recunosc că un telefon din ăla mi-ar plăcea și mie 🙂
Nu stiu de ce ne atrag chestiile mai vechi.
Georgiana,se gasesc telefoane din alea in vinzare.Costa cam cit masina voastra,dar daca iti doresti…
Un fier de calcat ca cele din fotografia ta (din cele mari) am vazut si pe la bunica. Era uitat undeva intr-un colt. Mi s-a parut ciudat sa calci cu asa ceva. Probabil peste cativa zeci de ani, generatiilor viitoare li se vor parea ciudate cele pe care le folosim acum. 🙂
Cred ca se mai gasesc pe ici ,pe colo pe la tara sau prin magaziile caselor vechi.Unele erau umplute cu jar,iar altele erau de pus pe plita sau pe jar si dupa ce se incalzeau se calca cu ele.
Cele pe care le folosim acum se schimba lunar,asa ca relativ repede putem spune ca sint invechite.
Amintiri frumoase, din alte vremuri. Şi sunt cu atât mai furmoase, cu cât ne amintesc de oameni dragi, demult plecaţi dintre noi…Au rămas în urma lor aceste lucruri şi amintirile…
O duminică cât mai frumoasă! 🙂
Unele sint atit de vechi incit nu mai sint nici din cei care isi pot aminti de bunicii lor,dar sint niste martori ai timpului.
De admirat initiativa celui care a adunat si a expus aceste obiecte!
In ziua de azi, calcatul in sine pare o activitate pe cale de disparitie, ramanand in picioare doar calcatul in picioare al celui de langa noi…
Asa este Cafeluta.In ambele cazuri.