Impingator de poarta
E primul contact cu cei la care mergi si ultimul dupa ce pleci.
Clanta
De multe ori,la iesire trintesti poarta si pleci,dar la intrare trebuie sa atingi,sa apesi clanta si sa impingi poarta.
Batrinete...
Mi-a spus un domn in virsta ca asta nu este originalul.Cea veche de la poarta nu mai este de mult,iar asta este de la pivnita.Nu s-a indurat sa puna un mecanism nou,dar s-au mutat in curtea lor niste „venetici” din alt judet si-acum ,ca sint „domni din Cluj” vor sa schimbe si poarta.
-Cit mai traim noi,nu-i lasam,dar dupa aceeea…
Portita
Portita mica si usoara,sistemul de deschidere aferent.
De cite ori au fost atinse cu dragoste,de cite ori cu ura?
Citi copii s-au agatat de clanta si-au impins cu umarul,iar la plecare a trintit-o fugind?
De cite ori a fost reparata sau vopsita poarta?
Citi ani are?
Istoria portii este si istoria casei si a oamenilor care au locuit-o?
Filed under: Amintiri, Fotografii | Tagged: Blogul lui Fosile, clante, impingatoare, istorie, miini, Minere, oameni, porti, portite |
Fosile şi pietre 
frumoasă postarea asta! nu m-am întrebat niciodată deschizând o poartă: oare ce istorie are? 🙂
Georgiana,usile si portile sint acei martori pe linga care trecem fara sa-i vedem.
Fiecare obiect are o istorie a lui,dar usile si portile au o istorie comuna de lunga durata.
sunt amanunte pe care le observ de câte ori merg sa vizitez un oras/sat vechi… îmi plac casela medievale, portile scorojite si clantele cu forme ciudate. Respect pe aceia care restaureaza astfel de dovezi istorice. Frumoasa postare! Felicitari! 🙂
Poate pentru ca te-ai obisnuit sa le vezi in preajma -prin Sibiu,mi s-a parut si prin orasele germane cu istorie bogata.
Si invariabil iti vine intrebarea: cite miini au atins clantele acelea,cui apartineau miinile?
Oameni ca si noi,cu dragostea si (sau) ura sau indiferenta sau…
Multumesc,Carmen!
Buna! 🙂
Sunt foarte impresionante aceste porti vechi, prin trainicia lor, dar si prin desing si accesoriile aplicate.
Mie imi plac foarte mult lucrurile vechi… simt eu ca poarta-n ele parte din sufletul celui care le-a creat.
Imi place foarte mult postarea d-voastra.
O seara minunata va doresc! 🙂
Bine ai venit pe-aici,Stefania!
De data asta am fost preocupat de partea cu ajutorul careia avem acces dincolo sau dincoace de poarta,Clantele.Minerele sau partile pentru impins.Parti care pot fi interesante,frumoase sau pur si simplu deosenite.Si daca ne gindim la cite miini au intrat in contact cu ele,gata povestea.
Sa-ti fie bine!
Fireşte c-am început a trage cu o mai mult decât disponibilă coadă de ochi după porţi …
Mulţumesc!
De data asta am fost preocupat doar de clante,dar bineinteles ca si portile sint interesante.
Cu placere!
Distractie placuta!
A treia imi place mult de tot. Cu greu mai intalnesti clante atat de vechi. Ai avut o idee foarte buna sa le aduci in prim plan. 🙂
Si iti dai seama ca nici macar nu e cea de la poarta ci a adus-o de la pivnita cind cealalta s-a stricat.
Ei,o idee ca atitea altele.
Multumesc!
Sunt urme ale trecerii noastre pe care nu le mai vedem pentru ca sunt prea aproape si intervine obisnuinta….trebuie alta pereche de ochi in astfel de cazuri. Interesant cum le vezi…ce sa mai zic, si mie imi plac lucrurile vechi pentru ca exprima atingeri, amintiri, a cuiva, a ceva, sa le schimbi asa brusc, pare o ingerinta, ceva agresiv, intinare…
Le vad,Adrian,asa cum le vezi si tu oriunde mergi.
Trebuie doar sa vrei sa vezi si tot ce este de vazut iti apare in fata ochilor.
De cite ori vad un miner de usa,ma gindesc cite miini l-a atins.In ce stare psihica a fost cel care a atins minerul?Am putea traduce ceea ce stie o clanta de poarta sau de usa?
In timp ce altii se uita dupa lucruri mici si concluzii simple, mai sunt cate unii care privesc dincolo de aparente…vorbeam aseara cu cineva despre subiectul postat de tine. Initial nu a inteles de ce sa postezi manere de usi, porti….apoi mai tarziu un pic gasea geniala ideea :)), omul lucreaza pe la castelul Peles, iti dai seama cate povesti sunt si acolo…cred ca putini sunt aceia care ar stii sa traduca!
Iti dai seama ca si la Peles e vorba de sute de ani.Interval de timp in care citi s-au perindat prin acele porti si usi…
Mi-ai readus dorul de a deschide usile care mi-au fost cele mai dragi! Incerc sa „vad’ clantele si mi se face pielea de gaina. Oare acum cine le deschide?
Poti fi sigura ca cei care si-au trait viata acolo au lasat urma trecerii lor in toata casa,in toate colturile si mai ales pe minerele usilor atinse de mii de ori.Si tu esti acolo.
Oricine le-ar deschide acum,nu poate sa stearga ce s-a imprimat intr-o viata.
Sunt foarte interesante portile din Cluj. Mi-am petrecut ceva timp in orasul tau in timpul facultatii.
Ca sa fie mai simplu de ajuns (eu la tine, tu la mine) te trec in blogroll.Cata vreme avem aceleasi stoluri cred ca bpm avea un schimb de experienta interesant……
vom ***
Te-am trecut de azi dimineata.
Dar eu nu conditionez pe nimeni,asa ca ramine la aprecierea ta daca crezi ca poti gasi ceva interesant pe-aici.
Sa-ti fie bine!
Reblogged this on Fosile şi pietre.