Pe vremuri,cind profesorii doreau sa ne arate ceva,sa ne vorbeasca despre ceva aflat intr-un muzeu sau expozitie sau chiar la cineva acasa,ne duceau cu clasa la fata locului si vedeam,comentam,ni se spunea tot ce era de spus despre acel ceva.
Daca vreau sa vorbesc unui grup pe care il coordonez ,despre pictura lui Rubens „Coborirea lui Isus de pe cruce”,aflata la Catedrala Armeneasca din Gherla,mergem impreuna acolo si o vedem,discutam etc.,nu iau pictura acasa la mine.
Mi-a disparut o poza cu un agat din Mongolia.A disparut de la mine de pe blog si am gasit-o in alta parte.E drept ca am lipsit un pic,dar nici inainte de a lipsi si nici azi n-am gasit ceva tentativa de a-mi cere acordul de utilizare sau de imprumut.
Cum sint,oarecum,nou in blogareala n-am stiut ca ar trebui sa fac ceva demersuri speciale pentru un pic de respect…
Filed under: Despre cuvinte | Tagged: agat, Blogul lui Fosile, Disparitie, poza, respect, utilizare |
Fosile şi pietre 
foarte urat ce s-a intamplat. daca imi dai voie, iti sugerez sa folosesti widget-ul impotriva furaciunilor, de-aici: http://www.copyscape.com/plagiarism-scanner/
in plus, am inteles ca google va construi un mecanism prin care cei ce fura continut sa fie cumva inlaturati din motoarele de cautare.
bafta si nu uita sa-i bati obrazul faptasului!
Multumesc de sugestie,Viespe Iute,dar nu stiu daca cu un blog gratuit beneficiez de statut special.
Voi incerca.
Dacă precizezi sursa, se cheamă că nu îți arogi dreptul de proprietate.
Mie mi-a folosit piatra pentru poezie.
Dar nu văd în exercițiul meu nimic diferit față de ce s-ar întâmpla în fața unei stânci nesculptate de om…
Dacă izbucnește poezia, nu înseamnă că ai furat stânca de la Creator.
Mai puțin poetic acum: eu știu că poți folosi o imagine când precizezi sursa. Aveți altă părere?
Pot retrage postarea cu totul, dacă aceasta este dorința dvs.
Si poezia nu se manifesta la fata locului,trebuie luata stinca acasa?
Si oare,atunci cind cunosti proprietarul sursei,n-ar trebui sa-i ceri acordul?
Este blogul tau,doar tu poti hotari ce faci acolo.
Pot merge si la alte stanci lasate la vedere… Mai ales ca ma tin tare de Stanca.
N-a fost reavointa, ci admiratie. Si o anumita modalitate de a rosti admiratia. Degeaba!…
In privinta pietrelor de la dvs., le voi admira de-acum inainte in tacere.
Admiratia nu fost degeaba pentru ca nu este pentru mine ci pentru una din reprezentarile Creatiei. .
Am sters imaginea de la mine pentru ca la tine si-a gasit o utilitate si am precizat unde se gaseste pentru cine doreste sa o vada.
Ai mai folosit imagini de la mine cu acordul meu.Ti se pare injositor sa ceri acordul?
A fost si Agnusstick pe la mine.Probabil ca doreste sa iti ia apararea,dar fiind nepoliticos iti face un deserviciu.
Alexandru,
Spune-mi ca esti si putin poet. Un sculptor de pietre trebuie sa aiba in el poezie, ca sa-i iasa bine slefuirea, si pana si gustul prafului de piatra sa ramana spre-aducere-aminte.
Uite, in urma cu cativa ani, am scris o poezie ascultand Requiem-ul lui Mozart. Nu inseamna ca am furat opera…
In fine… E bine sa ramai cu urechile ciulite la cei care folosesc cu malitiozitate imaginile sau ii aduc „in ograda noastra” pe profitori, cum scriai intr-un alt articol.
Nu stiu ce-a zis Agnusstick, dar nu vad ce deserviciu mi-ar putea face… Fiecare pune pe blogul lui ce vrea, cum ziceai si tu!
Si moderam comentariile fiecare dupa cum credem de cuviinta.
Reciteste,te rog ,ultimul meu comentariu.Cu atentie.
Am citit cu atenție și prima dată. N-am vrut să comentez punctual.
Am mai folosit imagini de la tine, dar nu am cerut acordul niciodată (prin mail sau prin comentariu). Aș fi postat tot ce mi-a inspirat mie piatra aceea și sub formă de comentariu la articolul tău.
NU, NU e înjositor să ceri permisiunea cuiva!
Pentru că reacția ta a fost ok când am mai folosit – s-a întâmplat de 2 ori – imaginile de la tine, am crezut că e suficient și de astă dată să precizez de unde provine imaginea. Asta e!…
A.Dama,in eventualitatea ca vei mai dori sa folosesti imagini,articole sau parti din articole de la mine,as dori sa-mi ceri mai intii acordul.
Mă bucur că aţi căzut la pace. Piatra prezentată de Alexandru este superbă iar poezia postată de A. Dama îi pune frumuseţea în valoare.
Eu inteleg sa-ti ia cineva o poza, dar cum poate sa-ti dispara de pe blog? Sau n-am inteles eu bine?
Am sters-o eu ca sa subliniez faptul ca nu m-a intrebat daca sint de acord sa se foloseasca de ea.
Multumesc pentru urare Alexandru. La multi ani tuturor femeilor. La multi ani Tunde!