Filed under: Uncategorized |
UNII VĂ MINT spunându-vă că s-a trăit permanent prost între anii 1965 – 1989. Uite adevarul
Posted on 15/05/2017 by fosile
« Vă amintiți? Amintiri »
13 răspunsuri
Lasă un comentariu
Comentarii recente
Diana la Ultima poveste Arca lui Goe la Ultima poveste Oana la Ultima poveste Magda la Ultima poveste fosile la Ultima poveste fosile la Ultima poveste Poteci de dor la Ultima poveste Mugur la Ultima poveste Magda la Legături magda la Fără alte cuvinte
Fosile şi pietre 
Raspusul fiecaruia depinde extrem de mult de cum ne definim fiecare acel bine. Daca este vorba de binele acela egoist de a avea portocale si tot ce-ti pofteste inima la discretie este ok dar daca ne gandim la cei care au facut ani grei de ocna doar pentru faptul ca au avut o alta opinie decat partidul stat, avem o enorm de mare diferenta de opinii. Daca as fi facut parte din protipendada comunista as fi spus ca era ca in rai, dar daca as fi fost un dizident al acelor ani grei as fi putut spune ca a fost iadul pe pamant. Da, marfa de pe rafturile magazinelor a inceput sa dispara dupa anii “80 dar nici un bine din lume nu-l putem echivala in tone de portocale sau banane ori cat de pline ne erau burtile! am mai citit aberatiile de pe pompos numitul lup dacic si cam atat, ma abtin de la alte comentarii in legatura cu acel blog.
Cred că autorul articolului a vrut să sublinieze că trebuie să restabilim adevărul,atunci cînd există derapaje.
Ar fi multe de discutat, dar nu poți spune că au existat 22 de milioane de dizidenți.
Orice sistem, începînd de la un grup, instituție, partid sau guvern îi îndepărtează pe cei care fac notă discordantă la „politica” proprie.Asta s-a întîmplat și înainte de comunism și acum în întreaga lume.
Ar fi de comentat, căci nu toate informațiile publicate în articol sunt exacte. Dar trebuie să recunosc faptul că majoritatea sunt corecte. Dar și despre o parte dintre acestea se poate comenta, spre exemplu: nu exista șomaj = șomaj mascat. Dar cred că ține de optica fiecăruia.
Tot după 1980 a fost șomajul mascat, dar asta este subliniat și în articol.
Cred că autorul vrea doar restabilirea adevărului, pentru cei care nu l-au cunoscut.
Probabil că ai dreptate.
Stii, eu am avut de suferit pentru că nu mi-am ținut gura.
Pe de o parte a fost alegerea mea, iar pe de altă parte a fost alegerea celui care „s-a ridicat” pîrîndu-mă.
Cu toate astea tot cred că trebuie relatat adevărul.Așa cum a fost și cu bune și cu rele.
Subscriu la cele scrise de domnii Petrica Ichim si Mugur; si…
ar fi mai multe de “comentat” la articolul cu “minciuna grosolana” (mai ales ca nu in toate zonele a fost la fel, contrar afirmatiilor persoanei care a semnat acel text), dar ma opresc la…
…noile constructii: se ridicau in locul caselor celor care au muncit pe branci sa le aiba – si ei se alegeau cu un apartament la bloc, daca nu erau prea varstnici si le ceda inima de suparare. In BV, cel puţin – chiar si in anii ’70-’80, mai erau scosi din case unii proprietari si erau cazati altii, veniti sa munceasca in uzine, sau erau inghesuiti intr-o camaruta si noii veniti se faceau stapani pe casa. Cu ce-i incalzea pe acestia ca aveau lamai din belsug?
…si la… libertatea cetatenlor de a spune cu voce tare ca nu sunt de acord cu anumite chestiuni (fara sa se trezeasca noaptea peste ei cu calugarii de la manastirea Secu pentru a le scotoci casa – da-da, in anii ’70)
…si la admiterea la facultate: depinde despre care facultate era vorba 😉
…si la carti: carti cu ce fel de continut? Mie nu mi se pare sa fi existat “pe piata” anumiti scritori, filosofi, poeti (daca erau, opera le era cenzurata, nu se “dadea” orice, sa nu se destepte si mai multi – multe carti editate anterior „iepocii” erau tinute „sub cheie”, in bibliotecile nationale).
A uitat sa mentioneze si cum era cu iesirile in strainatate, cu dreptul fiecaruia de a alege sa NU munceasca – e si acesta un drept. 🙂 Cum era cu interzicerea pletelor la barbati?! 🙂
Initiativa privata nu se dorea reglementata prin lege pentru ca individul independent financiar de stat nu prea mai e obedient. Si muuulte altele.
“Bine” nu inseamna doar a avea un loc de munca si de-a avea portocale sau altceva de bagat sub nas. 🙂
Daca vrea „restabilirea adevarului istoric” ar trebui sa faca o cercetare larga, nu sa se rezume la ceea ce cunoaste din experienta proprie. Zic si io. 🙂
Da, Diana.Trebuie restabilit adevărul.Exact așa cum a fost.
Apropo de plete la bărbați, https://fosile.wordpress.com/2013/01/27/aveam-timp/
Pozele astea au fost făcute prin 1983, după ce m-am căsătorit,Iar asta din 1979 https://fosile.files.wordpress.com/2014/06/cartodrom.jpg
Apropo de plete (daca asta ar fi fost tot baiul), Diana mi-a adus aminte si de alte multe amintiri dureroase pentru care mi-ar trebui un cearsaf intreg pe care sa scriu pentru a le relata, dar acum referindu-ma doar la plete, pentru ca am navigat inca de la 20 de ani si in cele 6-8 luni de voiaj uitam de toata idiotenia din tara, ne lasam pletele si barbile sa ne creasca in voie. Cei mai multi ne intorceam asa in tara si la Otopeni aveam deja primele probleme. Oricum, ajunsi acasa apucam sa facem cateva poze iar apoi ne tundeam cum doream noi pentru ca militienii aveau obiceiul sa te tunda ei cum stiau. Ziceau ca nu semanam cu pozele din pasaport sau buletin si ca doar vedetele (cantareti, actori, fotbalisti sau copii cu parinti suspusi) aveau voie sa umble netunse. Singurul lucru pe care il putem regreta desi de cele mai multe ori inconstienti, este tineretea de atunci.
Adevarul, da, asa cum a fost – deseori diferit de cel trait de o singura persoana. 🙂 Chiar si in legatura cu pletele barbatilor se pare ca a fost diferit… 🙂 Am vazut pozele. 🙂
In ’73-’74, unul dintre verisorii mei a fost exmatriculat de la scoala profesionala pentru ca s-a dus la camp cu plete si… un clop pe care avea prinse insigne straine – intre care si americane (insignele au fost deja prea mult, nu pletele, si totusi). Abia dupa ce au reusit sa-l convinga rudele sa se tunda a fost primit la o alta scoala profesionala. Apoi, dupa cativa ani, a avut probleme sa obtina carnetul pentru moto, tot pentru ca avea plete (atunci, insa, a reusit sa ramana netuns). 🙂
Da, vorba domunului Ichim: macar de-ar fi fost aceasta singura problema. 🙂
Pe la mijlocul anilor ’70 parinti mei au fost chemati la scoala, la consiliul profesoral, pentru a fi „atentionati” din cauza faptului ca eu n-am vrut sa fiu facuta pionier… Habar n-am de ce n-am vrut, pentru ca nu se discuta in casa impotriva regimului, desi motive ar fi fost (din cate am aflat mai tarziu).
Diana, frumos ai scris.
Eu ma bucur ca traiesc cum traiesc acum: nu e vorba doar de portocale (desi si la alea probabil am sechele de la cozi si de la lins cojile alea pana nu mai puteam), dar am putut sa aleg sa lucrez sau sa nu lucrez, sa lucrez in Bucuresti (si sa am buletin de bucuresti 😀 ), sa nu lucrez sambete etc. etc.
Din pacate unii sunt nostalgici dupa anii tineretii, altii nu reusesc sa se adapteze la schimbari si sa ia decizii, asa ca anii aia le raman idealizati.
am citit articolul si confirm o parte din cele de acolo (chiar daca sunt mici greseli, mare parte sunt asa cum le stiu). Aduc aminte insa ca diferentele erau de la oras la ora si asta a dus la o tensiune/ura intre oameni,m ai ales in anii ’80 de restriste…
Eu m-am nascut in 78, asa ca tin minte doar 16 gr in casa si cozi cozi, banane vazui o data la 6 ani ca a trimis colet o matusa, cu banane verzi, dar le-am pus asa pe soba si s-au copt mai putin una. As adauga ca salariul minim desi vazui niste articole ca ar fi fost 1200-1400, eu tin minte ca mama a avut norma la serviciu si cand nu si-a facut-o a avut mai putin. Si lucra 6-7 zile pe saptamana (duminicile ma lua cu ea).
Cu somajul mascat imi aduc aminte de vorba unui inginer batran: sunt 6 oameni care plimba un surub si mi-ar ajunge 1. Mai trist este comentariul unui batran din Sulina: „bune mai erau conservele de peste de la fabrica dar ce pacat ca din 3 luate una era stricata si lua aer….”.
O alta discutie cu o doamna (doamna adevarata) de origine boiereasca a fost pe tema facultatii. Sora ei mai mare in anii 50 si terminat facultatea, ea ceva mai tarziu nu…. nu a fost primita ca era fiica de boieri. La medicina se dadeau spagi si se intra cu spagi o buna parte din ei – nu ma mira ca studenti sunt azi macelari …au furat in viata de la inceputuri. Tot spagi erau si pe arte, dar acolo erau numai 10 locuri …
Si de la bunici amintire, in copilarie au fost anuntati (din gura in gura) ca li se va darama casa. Ei aveau casa pe pamantul mostenire si nu era casa aliniata cu restul caselor din sat. In final a murit Ceausescu si ramas acolo, cu casa in camp, in mijlocul pasarilor si vantului si libertatii. Trist era ca pe unchesul (fratele tataiei) il fortau sa lucreze la cap, el fiind tamplar talentat dar fortatul ala il ducea sa munceasca noaptea la CAP si ziua in atelier, il tin minte cu cearcane cearcane si ne ruga ziua sa nu mai tzipam sa mai adoarma putin ca sa nu isi prinda mana in polizoare…
Din dorința de a fi convingători, mulți oameni au tendința să exagereze. Departe de mine gândul de a aduce osanale perioadei respective, însă mă mulțumesc doar cu ce am trăit pe propria piele, exagerările ducând totdeauna la diminuarea efectului scontat …. Oricum, cu greutăți mai mari, ori mai mici, am suprevețuit, iar faptul că eram în plenitudinea forțelor datorită vârstei, mă ajută să-mi amintesc mai repede de clipele frumoase, decât de inevitabilele lipsuri, ori necazuri ! Și, fără dubii, asta îmi folosește la menținerea echilibrului mental !