Prin padure

Era pe la sfirsitul anilor ’70.

Aveam o suparare  si trebuia sa iau o hotarire.

Si cum aveam citeva zile libere, m-am gindit ca muntele, padurea mi-ar limpezi gindurile si m-ar ajuta.

I-am spus si mamei care mi-a sugerat sa iau cu mine si folia cu care am acoperit mobila la zugravit ( ca, poate, ploua) si m-am pregatit de drum.

Cind am coborit din autobuz, la Lunca, pe valea Ariesului, a inceput ploaia.Fara tunete, fara fulgere, doar ploaie.Cind mai tare, cu bulbuci, cind mai slaba, dar fara intrerupere.

Mergeam prin padure, pe ploaie, fara ginduri.Doar sunetul ploii ma insotea constant si monoton .

In conditiile astea poti merge zeci de kilometri fara sa-ti dai seama de timpul trecut, de distanta parcursa.Pas dupa pas, intr-un tirziu am ajuns la baza unui perete stincos pe care chiar n-aveam nici un chef sa-l  escaladez si nici sa caut o ocolire spre stinga sau spre dreapta.

Am cautat  o adincitura in perete, intr-un loc in care nu este nici o siroire de pe stinca si nici nu sint urme de animale( sa nu fie nevoite sa-si schimbe drumul obisnuit ).Mi-am facut o copertina deasupra adinciturii din stinca pe care am intins folia data de mama, am asternut pe jos cu frunze si m-am cuibarit in adapost.

Nimic nu  poate fi mai placut decit sa fii pe munte, in padure, intr-un adapost uscat si cald si sa fumezi linistit uitindu-te cum ploua.

Intr-un tirziu, in noapte, am adormit.

Am dormit ca un prunc si m-am trezit odata cu soarele care incerca sa-si strecoare raze printre nori si printre coroanele copacilor.

Mi s-a parut ca misca ceva la picoarele mele, dar cind am catadixit sa ies din sac, nu era nimic…,doar o urma , destul de mare si inca calda.De parca ar fi stat mai mult timp cineva, ceva acolo.

Putea fi  ciine,  lup, vulpe,  om.Dar n-am vazut astfel de urme pe pamintul ud din jurul adapostului meu.

Oricum, cineva- animal sau om- a stat toata noaptea la picioarele mele si mi-a vegheat somnul sau doar s-a adapostit de ploaie simtindu-se in siguranta alaturi de mine.

Un vot de acceptare, un vot de incredere.

Am lasat acolo toata mincarea pe care o aveam, am multumit padurii si muntelui si am pornit spre casa.

Stiam cum trebuie sa procedez.

Supravegheati

Aveam chef de o plimbare pe dealuri, prin paduri, pe munte.Nu catarare, nu biciclete, doar plimbare hai hui.

Asa ca, ne-am urcat in tren si-am mers pina la Bistrita.De acolo cu o ocazie pina la Cimpulung Moldovenesc de unde urma sa pornim pe Dorne spre  Muntii Rodnei si inapoi.

La Cimpulung am facut halta la Ocolul Silvic pentru informare.Ce fel de animale de prada sint in zona, pe unde este voie si pe unde nu pentru campare, ce avem voie sa rupem din natura si ce nu.

Dupa ce ne-au legitimat, ne-au spus de ursi, lupi, vulpi, porci, risi, pisici salbatice.Dar sa nu ne facem griji ca fiecare isi vede de treaba lui.

Vazind ca n-avem cort si ca vrem sa ne facem adaposturi, ne-au dat un cutit de vinatoare, rizind in hohote la vederea briceagului nostru  o toporisca cu coada scurta, bine ascutita si o folie mare de nailon spunindu-ne sa facem adapost de cel putin un metru de la sol, sa-l acoperim cu crengi si frunze si-apoi sa punem folia deasupra.In special daca ajungem in zona codrilor din Muntii Rodnei si unde ar putea fi risi sau pisici salbatice.

Sa mincam dimineata , la plecare, nu seara inainte de culcare  cind ramine mirosul de mincare in preajma noastra si poate atrage animalele.

A fost o saptamina de vis.Ne-am dat pe pante cu scoarta de copaci, am stat cu picioarele atirnate in gol urmarind ulii si chemindu-i cu fluiere facute din rachita, ne-am scaldat in ape reci de munte sau ne-am burdusit cu mamaliga cu brinza pe la cite o stina.

Dupa ce am ajuns in munte, ne-am leganat o zi intreaga in virful unor brazi inalti, cu toata padurea la picioarele noastre, bucurindu-ne de unduirile ei in vint, de vocea ei, de soare.

N-am vazut nici unul din animalele de care ne-au spus la Ocolul Silvic.
La un moment dat , la intoarcere  am simtit ca, parca cineva, ceva e cu ochii pe noi.Parca ceva ne urmarea fiecare miscare, ne numara respiratia.Nu ne-am agitat prea tare, atita doar ca am fost mai atenti  prin padure la ce se intimpla in jurul nostru.

Nu era ca o amenintare directa, sau sunete speciale .Dar simteam ca sintem observati permanent, ca cineva, ceva este in preajma noastra, jur-imprejurul nostru.Calca pe urmele noastre si noi la rindul nostru calcam pe urmele a  ceva.

Nu departe de Cimpulung, am intilnit un padurar.

Cu o iarba in gura, cu flori la palarie, cu arma rupta in doua pe brat, zimbind cu toata fata.

No, cum v-a placut pe la noi? ne-a intrebat.

Foarte frumos, parca e paradisul aici, dar in ultima parte am fost supravegheati de ceva sau de cineva.

A inceput sa rida in hohote.

Da’ cum v-ati inchipuit voi, ca treceti pe teritoriul lupilor ca pe strada voastra?

De cind ati intrat in zona lor v-au fost in preajma si i-ati simtit doar cind ati fost prea aproape de catelele cu pui.

O sa mai stea o zi intreaga ,  unul sau doi de paza, dupa ce veti fi plecat si-abia apoi s-or intoarce  la alte treburi.

Am returnat , cu multumiri, cutitul si toporisca si ne-am promis ca vom mai veni .

Eram incarcati de frumusete si de puritate.

Calul

Aceasta amintirea a mea se vrea un fel de raspuns la articolul lui George

http://secawildexplorer.wordpress.com/2012/09/25/viata-in-cuvinte/

Imi zicea un unchi de-al meu:

NICIODATA sa nu omori ,cind esti in padure sau pe deal,ca sa maninci sau sa te distrezi!Te poti stimpara cu verdeturile pe care le gasesti si cind ajungi intr-un sat oricine iti da o pita cu unsoare si o oala cu lapte,cit sa-ti prinzi sufletul pina ajungi acasa.

In ograda (curte) pui sub closca 10,20,30 de oua si ies pui,da in natura daca omori pasarea,vor pieri de foame 2,3 sau patru pui.

Daca omori o iepuroaica vor muri de foame pina la 10 pui.Stii cum e aia?Stai doua zile fara sa minci nimic si-o sa vezi!

George,stii ce zicea unchiul meu de ciine?

Ti se pare ca nu face nimic?

Tot ce-i in ograda asta e in grija lui.Se urca puii de gaina pe el si nu le face nimic.Cind intra o gaina straina,o cunoaste si o alunga.Nu intra vulpea,uliul,sau un om strain.Putem pleca de acasa,ca are el grija.

As avea multe exemple,dar zic despre acest unchi pentru ca in satul lui s-a intimplat ce o sa va povestesc.

Ceva mai incolo de unchiul meu locuia un batrin care,datorita betesugurilor batrinetii nu prea mai putea umbla si s-a hotarit sa dea calul,dragul si batrinul lui cal,la cineva care sa aiba grija de el pentru cit mai are de trait.

In capatul satului s-a aciuiat o familie venita de pe la Dunare.

Cu citiva lei a luat el calul si a primit pe linga si o caruta mica-pentru cit mai putea duce  calutul si tot finul pe care il avea batrinul.

Saracul cal.Era pe zi ce trece mai amarit,cu ochii tristi si plinsi.De cite ori trecea pe linga poarta batrinului fornaia si necheza.Noi,copii il mai mingiiam,ii mai dadeam un mar,o mina de iarba,dar se vedea ca sufera si de dor si de foame.

Intr-o zi vine urlind o fetita de la piriu: BATEE  CAALUL! BATEEE CAALUL!

Nenorocitul si-a cumparat din piata o caruta mare,de doi cai la care l-a inhamat doar pe batrinel si dupa ce a incarcat-o plina cu nisip ud,batea calul sa o urneasca din loc.

Cind au ajuns oamenii,citi erau pe-acasa,calul era ingenuchiat,in timp ce nenorocitul il batea in continuare cu biciul.

I-au luat biciul,au dezhamat calul si aproape pe brate l-au dus in grajdul lui,apoi s-au intors l-au inhamat pe om la caruta si l-au biciuit sa o urneasca din loc.

Seara,cind s-au adunat toti oamenii pe acasa,au pus mina de la mina si i-au dat acelui suma pe care a platit-o pentru cal si l-au dat afara din sat.

A fost sarcina noastra,a copiilor sa ducem calul la pascut,la adapat,sa-l cersalam sau sa-l spalam si am facut-o toti cu bucurie.

De doua trei ori pe saptamina,barbatii il scoteau pe batrin din casa si-l lasau linga ciinele si calul lui.Plingeau oamenii cind ii vedeau impreuna.

La trei ani de la intimplare batrinul a murit,iar la o jumatate de an dupa aceea a murit si calul.

A fost ingropat linga mormintul batrinului,iar preotul a tinut o slujba  de ingropaciune.

Ciinele a ramas in ograda lui,pina s-a stins si el.Dar stii ca ciinii-ca si lupii-cind le vine sorocul sa moara pleaca departe de casa,de haita,sa nu-l vada nimeni,sa nu-si puna haita in pericol.