Mama

In seara asta am fost pe la mama.

I-a spus la sora mea:

-Fa-i o cafea la baiatul asta!

-Da cine-i baiatul asta? a intrebat sora mea.

Dupa citeva momente de gindire a spus:

-E…Sandelul meu!

si imediat:

Iti amintesti cind ai fost impreuna cu Marius si cu Sandu la colindat si tu erai cu vioara si nu incepeati sa cintati,pina nu bateai ritmul cu piciorul? (asta era in urma cu 51 de ani )

Si chipul i s-a luminat iar ochii ei frumosi ,zimbeau…

Marcela

In clasa a sasea m-am indragostit de o fetita dintr-o clasa paralela.

Marcela.

Era micuta,tunsa scurt si slaba ca statea uniforma pe ea,cum sta cind o atirni pe o creanga.

Nu-i vorba,ca ne potriveam perfect.Si pe mine stateau hainele la fel.

Incepusem sa ma inalt,dar eram slab rau.

Din cauza asta am pierdut ocazia sa fiu selectat pentru ski.A zis instructorul ca la ce greutate am,daca sufla vintul nu mai ajung la baza muntelui.

Si tot asa,cind s-au facut selectii pentru parasutism,au spus ca daca mi se deschide parasuta trebuie sa ma caute prin toata tara,ca nu mai ajung pe pamint.

Profesorul de educatie fizica  stia ca sint la ora,cind vedea un maieu fluturind in vint.

Ei,dar ziceam ca m-am indragostit.

Mare dragoste.Imi era tare drag sa o vad,sa fiu in preajma ei,atita doar ca nu ma puteam, apropia de ea.Nu puteam sa stau la mai putin de zece-douazeci de metri distanta.

Daca,din intimplare ma intilneam cu ea fata in fata,o salutam si dispaream.Ma evaporam.

Pe vremea aceea participam cu scoala la dansuri pe stadion pentru ziua nationala si de doua ori pe saptamina mergeam la stadion pentru repetitii.Normal ca si eu urcam in acelasi troleu,dar stateam in capatul celalalt.Mai zicea cite un nene:

-Nu te mai fitii atita ,mai copile! Du-te linga ea,daca ti-i draga,ca mi-ai torostit (zdrobit) bataturile!

Bineinteles ca coboram la prima statie si mergeam pe jos pina la stadion.

Pina si profesorii au observat si incercau sa ne aduca impreuna,dar asta insemna sa aiba pe cine,ca eu…

Am auzit-o  pe profesoara de matematica zicindu-le celorlalti profesori:

-Lasati copilul in pace,ca pentru el e intangibila!Asta e iubire platonica!

Ca e intangibila,imi era clar,dar am mers la biblioteca scolii sa caut intr-un dictionar ce inseamna “iubire platonica”.

Da., “ez az”! (asta este) ,cum zicea un coleg de la clasa maghiara.

La virsta acea, aveam o gramada de preocupari.Faceam antrenamente cu Puiu,prietenul meu,pentru un tur –Cluj,Oradea,Cimpeni,Cluj- cu bicicletele.

Faceam o gramada de fotografii si impreuna cu Nicu,care avea laborator foto acasalle puneam pe hirtie.

Aveam  o gramada de carti de citit,cintam la vioara in orchestra scolii si cite altele inca.

Nicu,a gasit la fratele lui mai mare un poker cu femei dezbracate (topless).Normal ca urgent am facut 54 de negative (prin suprapunere) si am umplut scoala cu poze.

Era simplu.Cine dorea trebuia sa aduca hirtie foto,iar manopera il costa 3 lei.

Oricite confiscau profesorii,tot se mai gaseau si nu ne-a pirit nimeni.

Puiu era bun prieten cu Marika.O fetita mica,mica de statura,colega de clasa cu noi.O conducea acasa (la doua minute distanta de scoala),ii oferea flori,mergeau in multe locuri impreuna.

S-a luat o data un administrator de bloc de el,pentru ca a rupt un trandafir,

-Ce dumneavoastra n-ati oferit niciodata o floare unei femei? a zis Puiu.

Omul s-a induiosat vazind “femeia” pentru care era floarea,dar a zis sa mai rupa si de la alte blocuri,ca altfel ii rupe el urechile.

Vine intr-o zi Puiu la mine si zice:

-Marika are sini!

-De unde stii? l-am intrebat.

-Am vazut ca bluza de educatie fizica e umflata pe piept.

Am scos rapid pozele de poker cu femei care ar semana cu ea,sa vedem care sini i s-ar potrivi,dar dupa ce ne-am uitat  la ea,am concluzionat ca are cosuri.Ramine in continuare “Cimpia Panonica”

Marcela era “Lunca Dunarii”.

Dupa alte citeva intilniri nereusite,pentru ca eu stateam la distanta,a venit si sfirsitul.

La sfirsit de an scolar,am participat cu orchestra ,dansatorii si cintaretii scolii la un spectacol tinut la Casa studentilor.

In spatele orchestrei noastre era o orchestra mare,condusa de Dumitru Farcas.Dupa citeva dansuri si dupa  ce a cintat Ana –colega de-a noastra de clasa-mama lui Marcela i-a pus un buchet de flori in mina si a trimis-o pe scena.Bineinteles ca a venit la mine si cind mi-a intins florile,eu am scapat vioara jos,intr-un zgomot infernal si atragind atentia spectatorilor.

Cind s-a apropiat de mine sa ma pupe,eu m-am aplecat dupa vioara.Sala se prapadea de ris,iar mie imi vijiiau urechile.Intr-un tirziu i-am pupat mina-cum am vazut ca faceau baietii care veneau la surorile mele mai mari-,iar Dumitru Farcas a provocat orchestra mare la o mica melodie de tranzit si s-a terminat.

Dupa admiterea la liceu,profesoara de matematica m-a intrebat de Marcela.

-A crescut,e frumoasa,e…”Podisul Somesan” cu toate formele de relief aferente,unde trebuie,dar se uita la baieti mai mari,nu la alde mine.Da nu-i suparare.Ma bucur pentru ea.

Concertul de simbata

Pe vremuri mergeam des la concertele de la filarmonica.Aveam abonament si nu ratam decit cind eram plecat  din Cluj.

Orchestra Filarmonicii  era una din cele mai bune din tara si aveam doi dirijori foarte buni:Emil Simon si Cristian Mandeal.

Eram tare curios.Pe afis scria : Paganini , concert pentru vioara si orchestra ( nu mai stiu care anume).La vioara Stefan Ruha,iar la pupitru Cristian Mandeal.

Mie imi placea mai mult Emil Simon la pupitru.Era parca mai implicat in discursul muzical, i lsimteai ca participa, ca e acolo, ca nu se poate fara el. De altfel a studiat dirijoratul  si cu Sergiu Celibidache si asta se vedea.Mandeal mi se parea prea lent, prea moale si eram curios cum ar putea sa fie  interpretat  Paganini in stilul Mandeal.
Stefan Ruha cinta dumnezeieste.L-am auzit o data si la Gradina Boema- a fost o ocazie speciala pentru el,eu am nimerit intimplator acolo- cintind romante.Orice cinta,simteai ca vioara,arucusul si el devin parte din tine,iar tu devii sunet si te inalti ca emotia din spatele unei lacrimi.

Toata saptamina m-am pregatit si cind,simbata dupa masa m-am prezentat la Filarmonica,nu-mi venea sa cred ca ceea ce scria pe usa e adevarat:

ANULAT !

Asa eram de dezamagit ca nici nu stiam ce sa fac,unde sa merg.

Pe vremea aceea nu erau atitea masini,iar orasul era extrem de linistit la sfirsit de saptamina.Strada Kogalniceanu era pustie si m-am indreptat spre casa,inspre Bastionul Croitorilor.La biserica cu orga era usa deschisa.Am intrat si m-am mirat ca nu e nimeni.

O stiam,am fost de multe ori inauntru si era placuta linistea racoroasa unde fiecare sunet parea mult prea puternic si-ti parea rau ca l-ai produs.

M-am asezat intr-o banca si stateam.Pur si simplu,fara sa fac nimic,urmarind razele de lumina ce patrundeau  prin micile sparturi din vitralii,cind dintr-o data s-au revarsat peste mine sunetele unui registru grav,de la orga.

Vibra si carnea pe mine.Era ca si cum intreg pamintul isi urla o durere surda,grea.Asteptam sa cada biserica pe mine.Si ma simteam de parca eu eram vinovat de intreaga durere acumulata a pamintului.Parca ar fi trebuit sa se despice podeaua,sa se crape pamintul si sa ma ia,ofranda.

Cind s-a oprit,imi tiuiau urechile de liniste.Apoi,o alergare,un exercitiu de indeminare,de elasticizare a degetelor in toate registrele si din nou  liniste .Sparta de vocea unui batrin, intii in ungureste,apoi romaneste: serviciul divin incepe peste o ora,revino atunci!

Am plecat dezamagit,dar plin de sunete.Si pina seara tirziu am ascultat muzica.