Apa la munte

Printre stinci

Vijelioasa

In fierbere

In cadere

Eliberata

Mingiiata de vint

Reflectind muntele si cerul

O iesire la aer

Impreuna cu un prieten pasionat de zbor-deltaplane cu sau fara motor,avioane,parapante cu sau fara motor-am iesit un pic la aer.

M-a scos din Cluj intr-o dupa amiaza ,sa luam aer,sa privim soimii si pasarile in zbor,sa vedem stinci si iarba mingiiate de vint,sa ne plimbam pur si simplu.

El cu ochii pe sus,eu cu ochii pe jos.

Vorba lui: cine se-aseamana…nu sintem normali !

Tot asa,umblind brambura,ascultind gizele si vintul fiecare incotro il duceau ochii,l-am vazut.Statea singur in iarba,aproape acoperit si ma astepta.

De mult ma astepti,mai copile-i-am spus si-am inceput cu miinile goale sa scot iarba din jurul lui,pamintul si sa-l scot afara.

La fata locului cu lemnul in brate

Ne-am intors fericiti acasa.El ca a gasit un loc de unde poate sa-si lanseze noul avion ,iar eu,ca l-am gasit pe dinsul,lemnul silicifiat.

Pun si citeva detalii,

Lemn silicifiat

Lemn silicifiat-detaliu

Lemn silicifiat-detaliu

Are  zece kilograme si ceva si aproximativ treizeci de milioane de ani.

Se pare ca n-a asteptat degeaba.Ne-am reintilnit.

Excursie

Am reusit,in sfirsit,sa ma sincronizez cu un prieten „L” sa mergem in munte dupa pietre si poate ajungem si la un loc mai special.

A venit duminica 24.10.2010 dupa mine.Din start ceva nu se potrivea.A venit pina sus (stau la patru) sa-mi spuna ca masina-i pe straduta si ca trebuie sa mearga sa faca loc.Si s-a dus.

Mi-am strins rapid satra si am coborit.Nu era nicaieri.M-am intilnit cu un prieten care-si plimba catelul si l-am intrebat daca n-a vazut un tip care ma asteapta.A ris.N-a vazut.Intr-un tirziu ne-am intilnit,am pus bagajele in spate,am luat sticla cu cafea si am pornit.

Pare sa fie una din zilele frumoase de toamna.Senin 100%.

„L”  stia ca mergem sa cautam carneol,si  un loc special unde trebuie sa fii pregatit pentru a avea acces.

Povestind ne-am trezit in mijlocul muntilor.

Chemarea muntelui

Am oprit sa ne bucuram de primele imagini pe care ni le dadea rasaritul,sa respiram aerul crud si sa ne uitam pe piriu,dupa pietre.

Dimineata

„L” a gasit un mic carneol si o mandibula de rac,am facut citeva poze  si am mers mai departe-aveam de parcurs pe jos aproximativ 16 km dus-intors.

Am mai oprit pe un platou montan sa ne mai dezmortim picioarele .Undeva departe se vedeau  niste creste,paduri si era liniste.Nu ne venea sa credem ca poate fi o asemenea liniste dupa zgomotosul oras.Aproape in mijlocul platoului era o piatra de hotar,o cruce veche.

Piatra de hotar

Ne-am plimbat,am spart pietre,am facut poze si la intoarcere am gasit masina deschisa.O usa din spate era larg deschisa.Nu lipsea nimic. Inseamna ca asa am lasat-o noi,in schimb” L” si-a pierdut ciocanul geologic.

L-am cautat un pic ,dar am mers mai departe cu gindul ca il vom cauta in amanunt-adica sa refacem traseul- la intoarcere.

Cind am ajuns la locul de parcare a masinii,am luat bagajele mele,dar „L” nu se dadea dus.Ba cauta-iar- ciocanul,ba nu-si gasea aparatul foto si …s-a intors cu masina sa-si caute ciocanul,urmind sa ma ajunga pe drum.Am luat si rucsacul lui si am pornit.

Cam dupa un km,inainte sa intru in padure m-am oprit sa-l astept pe” L”.

Liniste.Nici piriul nu susotea.Nici o boare de vint,doar raze de soare filtrate de crengile cu din ce in ce mai putine frunze si eu,care simteam ca trebuie sa merg,sa mai merg.Era asa,ca o intrebare atirnata de crengile unui platan:de ce stau?

Am  salutat muntele,i-am multumit ca ma primeste pe cararile lui,in padurea lui.M-am spalat pe fata cu apa rece din piriu-o curatare,un botez cu apa locului-si am pornit mai departe.

Doar eu si padurea.Diverse nuante de la maroniu la galben,ici-colo cite un  cires cu frunze rosietice,in departare o padure de brazi si pini cu nuantele lor de verde .

Padurea inca vesela

Mi-ar fi placut sa fie si sotia mea cu  mine.Sa ne plimbam de mina prin iarba inca verde,sub  dansul frunzelor  in cadere la cite o boare de vint si catelusa in jurul nostru intr-o continua joaca,alergare,cautare de stie ea ce.

Am si incercat sa o sun,sa-i transmit starea mea,dar n-aveam semnal.Eram prea adinc in munte,in mijlocul padurii.

E atit de frumos.Nu pentru mine sau pentru cineva anume.E frumos si gata.Asa e peste tot in natura cruda.Frumosul este pentru oricine il vede sau  nu-l vede.Este ,pur si simplu.

Eram infiorat,cu ochii in lacrimi-ca atunci cind urmeaza sa te intilnesti cu cineva drag,pe care nu l-ai vazut de mult.

Ajuns intr-un loc in care drumul se bifurca,m-am oprit sa-l astept pe „L”.Imi era din ce in ce mai greu sa stau.Padurea,muntele ma tragea,ma chema…Copacii ma mingiiau cu crengile,piriul sarea zglobiu din piatra in piatra,o adiere de vint a venit pe carare si…a luat-o la stinga sa-mi arate calea pe care urma sa merg.In jur mirosea a…acasa.Parca o “acasa” de mult lasata si care ma asteapta la fel ca in amintirea mea.

Pe aici...

Dupa o asteptare de doua ore m-am intors.Ar fi putut sa i se intimple ceva …N-aveam semnal sa comunicam…

La revedere!

Groaznic,dar m-am intors.

L-am gasit la masina,la locul unde am oprit prima data.A mers citiva km,s-a intors,a urcat pe versantul din dreapta,apoi pe cel din stinga,dar n-a putut sa vina in directia in care am mers eu.Ii era ciuda ca nu mi-a spus ca ma asteapta,sa-mi vad eu de treaba.Era tare jenat si nu stia cum sa se mai scuze.

Asta este.Inseamna ca trebuie sa merg singur.Atita doar ca anul asta nu se mai poate.

Nu-i bai,voi merge alta data.

Ne-am intors,am refacut traseul de dimineata,dar n-am gasit ciocanul.Am facut un mic ocol spre un loc in care e am gasit pietre si…am gasit si acum fiecare cite un lemn silicifiat mai mare si citeva bucati mai mici.

Undeva,in spatele nostru se vedeau muntii,soarele a apus si undeva,jumatate ascunsa de un nor se vedea luna.

N-a fost ce  as fi vrut,dar n-a fost o excursie ratata.Muntele,padurea, pietrele gasite,aerul respirat…

Undeva,in mijlocul Trascaului,este un loc ,un loc mai special unde,cum spunea un localnic intilnit demult ca pot sa ajunga doar cei care sint chemati,doar cei care merg rizind si dansind inca de pe vremea cind barbatii purtau plete.Iar altii nu pot merge.Ceva ii opreste si daca totusi incearca se „smintesc”.

A fost a doua oara ca n-am reusit sa ajung acolo,cel care ma insotea neputind sa vina.

Si nici anul asta n-am reusit sa ajung.

Undeva,in mijlocul Trascaului este un loc care ma asteapta…

Vint

Si vintul se distreaza.

Nori in vint

Nori in vint

Seninul modelat de vint,la munte.

Turul tarii

Aveam amindoi concediu.Ce facem?

Hai sa facem un tur de tara cu bicicletele.

Eram angajati amindoi la APS (Administratia Parcurilor si Strazilor}.Eu la statia Reiser (unde se face asfaltul),iar Puiu la Cartodrom si avea si biciclete de inchiriat.

Cind ne-a venit ideea de a face turul tarii cu bicicletele n-aveam decit un cadru de semicursa ruseasca.Am mers la CSM-unde am facut amindoi ciclocros si domnul Chisu,fostul nostru antrenor ne-a dat o bicicleta si roti,cabluri de frina,spite si un butuc cu trei viteze.

La atelierul de la Cartodrom am montat tot ce aveam plus niste faruri,aripi sa nu ne udam rau daca ploua si…unicele doua dinamuri defecte.

Eram déjà cu bagajele facute,am umplut un rucsac cu piese de schimb si scule si pe la ora 18 am pornit spre Apahida,pentru prima etapa.Cluj-Reghin-Tg.Mures-Sighisoara-Brasov.

Eram din nou copii.Rideam,glumeam ne distram si ne dadeam cu bicicletele.

Ce putea sa fie mai frumos de atit?

Primul deal,cel de la Apahida,l-am urcat in forta.Apoi coborire,curbe,aplecari pina la genunchi jos.

Copacii de pe marginea drumului cintau cu noi In-a-gada-da- vida,a lui Iron Buterfly.Pasarile cintau,prin localitatile prin care treceam toate cintau .Si cintau pentru ca se insera.Dar noi nu ne-am dat seama decit cind,urmarind pe intuneric linia continua,n-am luat o curba si ne-am infipt intr-un gard.Ce distractie,ce ris am mai tras,de ne prapadeam,in timp ce ne extrageam biciclete,picioare,rucsace de prin spinii din gardul respectiv.

Nu-i bai.Am pus dinamurile pe roti si…am mers pe intuneric.Nu functionau.

Ne-am asezat pe marginea santului sa vedem daca nu avem si alte dinamuri cu noi-nu aveam.Alta explozie de ris.

Ce facem?

Hai sa mergem.Rasare luna si vedem ca-n palma.

Am pornit rizind si glumind pe seama celui care era in fata.Noroc cu tigarile.

Linistea noptii,fisiitul rotilor,cite o gluma si ris generalizat care spargea linistea.

In Reghin s-au luat niste ciini dupa noi.Nu ne era frica decit sa nu-i lovim.Spre dimineata cind intram in Tg.Mures am deranjat in trafic o Scoda.Bag sama ca era certat cu nevasta,ca ne-a inghesuit pina intr-un sant plin cu noroi.

L-am laudat putin,dar am ris,ne-am spalat pe picioare (tenisi) la o cismea de pe strada si ne-am oprit intr-un parculet sa facem un bilant al drumului si sa mincam ceva.

Dat jos roata,desumflat cauciuc,dat jos spitele rupte si pus altele,echilibrat,umflat cauciuc,pus roata la loc.Am fost nevoiti sa schimbam la ambele bicilete,cam douazeci de spite.Am gasit un magazin de biciclete,dar nu aveau dinamuri pentru tipul de roti pe care le  aveam noi.

No,asta-i bai!

Ne-am plimbat un pic prin Tg.Mures,si am hotarit ca in conditiile date nu puteam circula decit ziua,iar asta nu ne convenea pentru ca intentionam sa stam mai mult timp in unele zone,nu numai sa pedalam.Asa ca,ne-am hotarit sa mergem la Cheile Turzii.

Trebuia doar sa gasim un loc de dormit pentru noaptea care,déjà se profila.

Era déjà noapte cind am ajuns la Ludus.In curbele alea maride la intrarea in oras era un fel de hotel,dar nu aveau nici un loc-acolo opresc camionagii.

Nici o problema,am dormit afara.

Dimineata,intepeniti de frig si umezeala,am pornit spre Chei.
La citiva km.dupa Ludus este…Hanul Pescarilor cu.toate locurile libere plus 10 casute goale.Administratorul ne-a spus sa luam o casuta-fara plata-si sa dormim un pic,ca aratam de parca ne-ar fi calcat o masina.N-avea sens,ne asteptau Cheile.

Am ajuns pe la amiaz.

Puiu a ramas fara frine,asa ca s-a oprit intr-un cort cu cehoaice,care nu pareau neplacut surprinse de vizita.

Am luat o casuta si am  mers sa salutam Cheile.

Cheile Turzii

Moara,pod peste piriu,paduricea de la intrare,cascada de pietre, pod, piriu, stinci, pomi, stinci,pesteri,stinci.Da,toate sint aici,ne asteapta.

Cheile Turzii

S-a cam intunecat.Sus deasupra Cheilor nori.Se invalmaseau,treceau unul prin altul,unul peste altul,era o vinzoleala cumplita,dar jos nu se simtea nimic.Doar linistea.O liniste in care nici piriul in trecerile lui printre pietre nu se auzea.Nimic nu misca,nici macar frunzele copacilor,nici iarba.Doar piriul se incapatina sa curga.

Ne-am intors la casuta.

Cafele, tigari si dupa ce i-am atentionat pe cei de la corturi ca vine furtuna,am stat sa vedem,sa ne umplem de spectacolul ce se pregatea.

Cerul era rosietic spre negru.O prima pala de vint care a culcat copacii si a smuls doua corturi.Posesorii au venit la casute,urmind sa le recupereze cind se putea.

Un prim fulger atit de luminos ca totul parea alb si…cred ca asa suna cind se prabusesc muntii peste munti.

Si-apoi marele spectacol.In intunericul care s-a lasat se vedeau valuri,valuri in padure.Frunzele isi aratau partea deschisa la culoare si iar cea inchisa,fulgere  in si din toate directiile,si vintul suierind de parca toate locomotivele din tara erau acolo si fluierau,biciuia ,se arunca pe cite un copac,il culca pina la pamint,il ridica,il infasura si iar si iar.Fiecare obiect avea un sunet propriu in miscarea aceea de aer si totul era un concert cumplit,de sfirsit de lume.Apoi a venit ploaia.S-a pravalit peste noi,de parca s-ar fi rupt un baraj mare si toata apa  a navalit,eliberata.

Mase compacte de picuri uriasi dirijati de vint in toate directiile.Pina sa ne dam seama,am fost uzi leoarca,cu tigarile atirnind ude intre buze.

Aveam ochii in lacrimi de emotia,bucuria spectacolului pe care ni l-au oferit muntii.

Fulgerele,tunetele s-au dus cu vintul si in alta parte,aici raminind  ploaia mare cu bulbuci.

Ne-am  dus in ploaie sarind in fiecare balta,rizind si cintind ca doi copii mari si fericiti ce eram (cam 23-24 de ani).

A fost o saptamina de catarari,joaca,drumuri,cintat,visat.

Eram doar noi si Cheile si eram fericiti.