Deasupra cascadei

Excursieeeee…

De fapt, a fost o plimbare la munte.

Cum n-am mai fost pe la cascada Valul Miresei din 2012, ne-am pornit spre.

Simbata, zi frumoasa, senina, drumul pina la Rachitele, foarte bun.

De la Rachitele pina la cascada ne-am tirit dintr-o groapa plina de apa, in alta plina de noroi.Cu greu am trecut cu masinuta cei 5 km.O nenorocire de drum bun pentru of road.

Am pregatit aparatul foto si am constatat ca acumulatorii sint gata.

Splendid! Noroc ca am mai avut unul mai micut, mai putin performant, dar am facut citeva poze.

Cascada ne astepta vuind,

https://fosile.wordpress.com/N-am stat mult acolo, caci catelusei noastre ii era frica de zgomot, de curgerea bogata si de o gramada de copii, veniti in excursie.

Am pornit in plimbare pe Vladeasa.

Desi ne chema o carare spre Cheile Stanciului,

https://fosile.wordpress.com/n-am mers pentru ca n-aveam nici un fel de echipament.

Deci, la plimbare.

Vedere

Vedere

Dupa refugiul Salvamont,

https://fosile.wordpress.com/am pornit la pas, spre Pietrele Albe.

La soare foarte cald, la umbra frig.

Ne-am bucurat de aleea muntelui,

https://fosile.wordpress.com/si dupa vreo patru kilometri ne-am intors.

N-am ajuns la Pietrele Albe.Nici macar la iesirea dintre munti, pentru a le vedea la distanta.

Grupuri de copii, adolescenti, pensionari mergeau in plimbare pe munte, prin padure.

Am mai stat un pic  la Refugiu, unde, char la intrare am gasit,

https://fosile.wordpress.com/un trifoi cu cinci foi.

Sper ca v-am convins de frumusetea Apusenilor.

Sau nu?

https://fosile.wordpress.com/Sint si stinci, la cascada se fac catarari pe gheata, iarna.

E frumos, e liniste, e curat , e…Vladeasa.