Travertin contemporan

In faza de formare

In faza de formare

Travertin

Travertin

Travertin din zona cascadei Sipote

 

Ce nu ti-e dat, nu-ti dori

Prima data am pornit cu prietenul Puiu spre pestera Scarisoara in urma cu muulti ani.Eram tineri tare si aveam chef de umblat haihui pe munte.Ceea ce am si fact.

Am traversat, peste munte,din pe la Cetatile Ponoarelor pina in zona Scarisoara.Dar am ajuns tirziu si ne-a spus un cioban ca e inchis.Am coborit pe Valea Ariesului, am stat doua zile la Cheile Turzii si ne-am intors acasa.

A doua oara, eram cu sotiile si ne-am hotarit sa mergem la pestera.

Era prin anii ’90.Cu doua masini intr-o plimbare si o joaca.Dar de la Garda,din cauza unui indicator de circulatie timpit am ajuns pe un alt drum care ne-a scos in virful muntelui fara sa dam de pestera.Chiar ne-a spus un muntean intilnit ca nu-i departe,lasam masinile si …trecem muntele.

A treia oara am mers cu fratele lui Puiu.Am stat pina tirziu la Rosia Montana,ne-a prins noaptea si cu toate ca aveam o gramada de faruri si o lanterna am ratat intrarea spre Scarisoara si am ajuns la Arieseni si-apoi la Nucet.

A patra oara am fost tot cu Puiu si sotiile ,plus doi catei.La Garda era inchis drumul pentru ca se asfalta si desi eram masini venite de prin toata tara,n-a putut nimeni sa treaca.

Atunci eu si sotia mea am renuntat.Pentru noi era clar,prea clar ca nu trebuie sa mergem acolo.

Ieri a fost Puiu cu sotia lui pe la noi.Au fost saptamina trecuta cu ceva cunostinte din strainatate la Pestera Ursilor si  la intoarcere au vrut sa mearga si la Scarisoara.

N-au ajuns decit pe la pestera Poarta lui Ionele si la intoarcere i s-a blocat acceleratia.Dupa ce a ramas cu cablul de acceleratie in mina ( acceleratie de mina) i s-a blocat cablul de ambreiaj.A sunat pe cineva sa vina dupa musafirii lor, iar ei au ajuns ,cu greu, in viteza intii pina in Turda, apoi cumva a reusit sa puna schimatorul in treapta a treia si  tot cu acceleratia in mina au ajuns la Cluj.

Nu e clar?

Simbata 13 Cheile Borzesti

De citava vreme nu prea am chef de scris, de aceea am pus numai poze.Asa ca, am sa fac numai o informare ca e ceva ce merita vazut.

Simbata dimineata cu cerul acoperit de nori, cu speranta ca atentionarea de furtuna nu-i adevarata ne-am pornit spre Cheile Borzesti.Am fost si in urma cu doua saptamini,dar desi am facut o gramada de poze cu doua aparate foto, n-au iesit bine. Si nici cu programul propriu, nici cu Ghimp, nici cu Picasa, nici cu Fotoshop n-am reusit sa le fac sa arate mai bine.

Pe soseaua Turda-Cimpeni,dupa ce treci de podul peste Aries, inainte de Buru, se vede o stinca mare si frumoasa.E intrarea pe Valea Ariesului.Cind ajungi la indicatorul de Cabana Buru, intri spre cabana, parchezi masina si pornesti in sens opus,paralel cu soseaua, pina  la piriu si mergind in amonte , ajungi la prima cascada.

Prima cascada

Prima cascada

Desi e foarte aproape de sosea, nu se vede pentru ca Cheile Borzestilor sint impadurite.

N-au falnicia Cheilor Turzii,dar  aici natura e la ea acasa si daca n-ar fi marcaje pentru trasee ai zice ca esti la inceputul lumii.

Pentru a ajunge la cea de-a doua cascada,trebuie escaladata prima si trecind printre pereti de piatra, deasupra carora este padure.Eu n-am facut manevra asta pentru ca de cind mi-am spart rotula si am sirme in ea,n-am incredere in piciorul sting si…mie frica.

Noroc ca este poteca in paralel cu piriul.Dar pentru asta trebuie sa te intorci de la cascada si sa urmezi traseul marcat.

Catelulusa zburda vesela,nu mai era nimeni prin preajma (poate ca din cauza atentionarilor ),doar noi  si padurea care mirosea a liniste.

In picioare

In picioare linga poteca

Toata zona este intr-o continua schimbare din cauza inclinatiei , a ploilor si piriului.Dar totul ramine acolo unde cade, cu exceptia potecii marcate.

Cum data trecuta n-am fost decit pina pe la jumatate, am hotarit sa mergem pe carare , ca sa nu pierdem timp.Sint extrem de multe ciuperci, si din cauza umezelii o gramada de musculite, care  ne faceau sa dam permanent din miini , pentru ca ne intrau cu nerusinare in ochi, in nas sau in gura.

https://fosile.wordpress.com/

Cer,padure in caldari

In zonele cu stinci, din cauza caderilor si a meandrelor s-au format caldari sau marmite, adica niste adincituri , niste gropi in stinca.

Poteca marcata merge in alta directie asa ca de aici trebuie urmat piriul si incep sa mai apara si alte cascade mai mici sau mai mari.Din pacate , acum nu erau spectaculoase pentru ca era putina apa.

Cascada

Cascada

La mai mult de jumatate (cred) din lungimea cheilor a aparut zona demarcata.

Nu stiu de ce numai de aici pentru ca totul este extrem de frumos.

Delimitare

Delimitare

Marcaj

Marcaj

...

...

,,,

...

...

..

...

Si…n-am mai mers mai departe pentru ca ultima  la care am ajuns este mai  greu de escaladat si nici pe versanti nu se poate trece in siguranta pentru frica de inaltimi a sotiei mele.

Eventual, vom veni intr-o alta zi din cealalta parte.Adica dinspre satul Borzesti-de unde-si trag cheile numele.

Tot mai cred ca este ceva mai special cu zona asta unde in afara de niste „ringuri de  dans ” facute de mistreti ,de feluritele ciuperci si de salbaticia locului, nu prea auzi zgomotele specifice unei paduri,bateriile  aparatelor foto se descarca extrem de repede,iar aparatele foto cer blitz, desi nu e atit de intuneric.Si selecteaza destul de greu umbra la distanta mai mare de trei-patru metri.

Merita vazut.

Fragii

In urma cu citiva ani eram cu un prieten in raiul tineretii noastre, Cheile Turzii.

Sotiile au ramas undeva jos,linga masini  in timp ce noi am pornit in plimbare,catarare vis si joaca asa cum facusem de multe ori.

Eram pe platoul din fata cheilor,undeva in apropierea localitatii Cheia, cind pe Valea Ariesului in sus s-au adunat norii si era clar ca o sa ploua.

Noi tocmai mincam intr-o veselie fragi si ne pregateam sa stringem si pentru sotiile noastre cind Puiu (prietenul meu) ridicind ochii a vazut furtuna apropiindu-se.

Era un adevarat spectacol.Norii ca o herghelie in alergare se depaseau,treceau unul desupra celuilalt si veneau,veneau intunecind orizontul.Fulgere punctau ici-colo cite o demarcatie de ele stiute si totul era in liniste.O liniste parca,de sfirsit de lume.Nici pasarile nu mai cintau,ciinii din sat nu latrau,tot imprejurul era incremenit intr-o asteptare grea.La noi nu ajungea nici un sunet din framinarea pe care o vedeam apropiindu-se .

Eram in perioada cind studiam de zor tehnici si proceduri de radiestezie si nu prea imi vedeam lungul nasului.

Zice Puiu:-Fa ceva sa mai stea un pic pentru ca uite ce-i aici!

Era,pe o suprafata cam de 20mp, plin  de fragi.O minunatie pe care iti venea greu sa o lasi acolo.Dar si furtuna era deja cam pe la Buru (cam 5-6 km).

Si am facut ce stiam.Furtuna se invirtea pe la Buru in timp ce noi stringeam fragi cu bratul.

La un moment dat s-a auzit un zgomot cumplit.Un tunet  care suna ca si cum s-ar fi prabusit toate stincile pamintului acolo,in apropierea noastra.

Am pornit spre masini,atita doar ca eu n-am avut voie sa ma indepartez de zona pina n-am participat la un „spectacol”.Jur imprejurul meu cadeau fulgere ,picuri uriasi de ploaie m-au udat mereu si mereu,vintul m-a dirijat in toate directiile,iar cind am ajuns la masina eram ud leoarca,fragii din mina erau doar niste codite fara fructe.

Aveam senzatia ca limba mi-e mai mare decit gura,iar vizibilitatea mi s-a redus la un cerc micut (2-3 cm).

Am mers pina la Cluj cu 30km/h.Nu din cauza vizibilitatii lasate de ploaie si vint ci din cauza imposibilitatii de a vedea ceva clar prin cerculetul din fata ochilor mei.

Dupa o saptamina am mers,in aceiasi formatie,la Maguri Racatau care tin de Muntii Gilaului.

Zi minunata-cer albastru,padure cu sute de nuante de verde,pasune cu mii de flori,piriu curat si vesel si… o fraga.

Am vazut-o,am cules-o,am atins-o cu buzele si…am zacut toata ziua cu gura plina de limba ,bleg si cu vizibilitatea redusa la un cerc  de 2-3 cm,undeva dincolo de nas.

Asta a fost lectia mea.N-avem voie sa intervenim in mersul firesc,iar daca o facem…

M-am  ales cu alergie la fragi si capsuni !

Oriunde am fost pe munte,fragii erau hrana  principala.Acum s-a terminat.Mai pot doar sa trec prin piata pe linga tarabe si sa miros frumusetile de capsuni.

Oricum,iubesc la fel de mult si muntii,si vintul,si norii si sint fericit cind sint eu-ei.

Excursia de duminica.Groapa Ruginoasa.

Aveam citeva alternative pentru o iesire duminica,dar nevasta-mea desi nu s-a odihnit destul dupa 6 zile lucrate de dimineata pina seara a ales-o pe cea mai departata.O traversare a Vaii Ariesului pina la Groapa Ruginoasa.

Pe harta Google zice ca sint 167 km.Mie mi-a iesit pe kilometraj 171 km.E drept ca ei n-au masurat de la  mine de acasa.

Asa ca,duminica dimineata-adica pe la noua jumate-cu cafeaua la sticla,cu mincarea in rucsac,tigari cite trebuie,cola si o bere-am pornit in excursie.

Cu vremea frumoasa,chiar daca putin cam rece,drumul foarte bun   si catelul care n-a prea facut scandal (latrat),repede si plini de veselie am ajuns pina la Turda.Dupa ce am iesit din Turda,de la Mihai Viteazul,am salutat Cheile (Turzii) si ne-am incintat ochii cu localnicii care la aproape fiecare poarta sint cu legume frumos aranjate,de vinzare.

Dupa ce am trecut de Buru a inceput ,pe de o parte bucuria reintilnirii cu frumoasa Vale a Ariesului,iar pe de alta parte scuturaciunea drumului.Nu sint gropi,dar sint o gramada de crapaturi urit plombate si de plombe  nefinisate,adica o gramada de umflaturi care te scutura  rau.

Valea Ariesului de la Buru

Dar nu-i bai.Noi eram veseli si revedeam surprinsi,parca de fiecare padure,de fiecare stinca aparuta in fata noastra.Iar Ariesul,parca era un piriu micut,atit de putina apa curgea.

Desi nu mergeam tare,ni s-a parut ca am ajuns repede la Cascada noastra-asa-i spunem noi la Cascada Sipote-si am fost mirati ca nu mai curge in evantai ci doar pe un fir,parca se chinuie ,

Cascada Sipote

La cit de mica este apa,la intoarcere putem trece dincolo sa urcam la cascada de sus a Sipotelor,sa vedem daca acolo mai curge pe intreaga suprafata.

Ne-am plimbat,ne-am dezmortit,ne-am umplut cu frumusetea locului printre florile macrisului brostesc,

Flori de macris brostesc

Ne-am plimbat prin riu-acum un piriu,

Ariesul ramas mic

si uitindu-ma printre pietrele din albie am gasit un Lemn Silicifiat.L-am fotografiat si l-am lasat acolo.Poate il gaseste altcineva sau…

Lemn silicifiat

Cind am pornit mai departe m-a intrebat a mea:

Ai pus piine?

Eu nu.Nu era printre cele pregatite pe care le-am pus in rucsac?

Cind si-a dat seama ca tot ce avem cu noi e degeaba pentru ca n-avem piine,brusc i s-a facut foame.I-am propus sa manince niste napolitane si-atunci a inceput sa-mi explice cu lux de amanunte ca intii e aperitivul,ca sa-ti deschida apetitul,apoi diferitele feluri si la sfirsit ceva dulce-desertul- ca sa puna capac,sa induca o stare de tihna.Ori ea nu poate sa inceapa cu desertul  cind ii este foame…

In plus,la tara duminica toate sint inchise si…a continuat pe aceiasi linie.]La Salciua am oprit linga un magazin satesc deschis cu citiva barbati la o masa afara si am cumparat o piine feliata de Aiud.

Piinea salvatoare

Pe la Scarisoara si Girda era tirg si abia am reusit sa trecem printre vinzatorii si cumparatorii care-si faceau manevrele in mijlocul drumului.

Dupa ce am trecut de Arieseni,dupa ce soseaua ajunge in virful muntelui si incepe coborirea spre Nucet,am parca masina intr-un refugiu si…

Panou indicator cu explicatii

Panoul are intr-o oarecare masura dreptate.E intr-adevar o poteca,in multe locuri pentru o persoana,dar e mai lunga de 800 m si cam 50 de minute de mers.Pentru ca in prima portiune poteca urca pieptis si poti sa mergi fara nici o rusine in patru labe,apoi citeva portiuni aalternind pieptis printre bolovani

Poteca

si mai putin pieptis printr-o padure de pini pe bolovani si radacini la vedere

Poteca

iar la iesirea din padure,

Ultima suta

ca o pregatire pentru ce va urma,un platou ce ar putea fi pista de decolare pentru ce urmeaza,

Alegi sa zbori sau…

ajunsi in virful muntelui,surpriza este mare.Ramii cu gura cascata de Groapa Ruginoasa,de muntii Codru Moma care se vad in departare de…

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

In departare Muntii Codru Moma

Ce e Groapa Ruginoasa?

E …eram tentat sa zic partea tehnica,dar am s-o las.

Este vorba de eroziunea versantilor muntelui datorata in special apelor pluviale.Iar culorile sint date de cuartitele din componenta solului versantilor.Are o adincime de 100,150 de metri si un diametru de 600 m.Este situata in preajma unuia din virfurile Multilor Bihorului.

Eram tentat sa cobor,dar nu eram singur,in plus a trebuit sa punem lesa la catel sa nu cumva sa cada,in plus cam sufla vintul si ne era un pic rece asa ca,la o masa amenajata in apropierea marginii am mincat,am baut unii cola,altii bere.Tigari,cafea si ne-am pregatit de intoarcere.Bineinteles cu nenumaratele poze.

Daca n-ar fi durat atit de mult urcusul si coborisul si daca n-am fi stat atit de mult acolo sus,am fi mers si pe la Rosia Montana,am fi intrat si pe la Manastirea Posaga,poate am fi urcat si pina la cascada de sus de la Sipote.

Nevasta-mea are rau de inaltime si ajunsa la marginea platoului cu 100 de metri de hau la picioare nu i-a fost tocmai usor.Plus urcusul si coborirea in nesiguranta,chiar daca eram eu in preajma.Nu mi-am dat seama ca nu-i este bine,mai ales ca glumeam pe seama unor tineri care  la urcare veneau in urma nostra si care ziceau sa se opreasca un pic ca daca mai vin dupa astia,adica noi,le iese sufletul.Soseaua pina la Cimpeni este buna si am mers cu viteza mai mare,asa ca serpentinele n-au ajutat-o sa-si revina,iar de la Cimpeni inspre Turda Valea Ariesului se ingusteaza si poate sa-ti creeze senzatia ca iti vin muntii si padurile in cap.

Ca sa nu ma ingrijorez nu mi-a spus ca-i este rau ,ci ca-i este somn,asa ca i-am lasat spatarul putin mai jos sa incerce sa doarma si incet,pe zecile de curbe si viraje  am pornit spre casa cu o oprire la Sipote pentru dezmortire,un pic de liniste,un pic de aer.

Daca o sa mai fie  o vizita acolo vom merge pe la Oradea-in caz ca tot nu repara drumul,care in conditiile de acum e ucigas-si ,cu o cazare prin zona sa putem sta doua trei zile sa vedem Groapa ca lumea,Pestera Hirtop si Scarisoara,Rosia Montana ,Pestera Huda lui Papara,Manastirea Lupsa si inca nenumarate…

Mergeti sa vedeti aceasta Groapa.Poate,daca n-ar fi fost impadurita,in citiva zeci de ani sau o suta ar arata ca Ripa Rosie de linga Sebes,care este asa tot datorita eroziunii.Dar este plina de puieti si brazi mici si mari,ca nu cumva sa fie si o prabusire,o alunecare masiva a virfului muntelui.

Cum l-am cunoscut pe dl.prof.Virgil Ghiurca

Dupa ce am descoperit talentele cristalelor de cuart,m-am jucat un pic cu ele si-am avut citeva experiente cam neplacute,am ajuns la concluzia ca nu stiu nimic despre cristale sau despre pietre in general.Asa ca,am luat legatura cu o prietena care a facut Facultatea de Geologie si i-am cerut manualele ei  si orice carte de specialitate.Mi le-a dat bucuroasa,dar m-a intrebat de ce nu merg la Geologie,ca doar e linga mine,sa-l caut pe dl.prof.Mirza sau pe dl.prof.Ghiurca.A trecut aproape toata vara pina am ajuns la facultate,dar in acest interval oriunde am fost am adunat pietre care mi se pareau mai interesante.

Cu o sacosa de pietre la mine am mers la facultate si gasind pe o usa numele prof. Mirza,am batut si am intrat.Domnul Mirza m-a ascultat cu amabilitate,dar m-a expediat spunind ca n-are timp acum,dar ca il gasesc pe domnul Ghirca in… si mi-a explicat pe unde sa merg.

Scria pe usa:Profesori pensionari.Dupa ce am studiat tot ce era pe coridoare-cam o ora-am intrat in cabinetul profesorilor pensionari si am intrebat de dl.Ghiurca.M-a intimpinat un batrinel cu parul alb,m-a poftit sa iau loc si sa-i spun de ce il caut.I-am spus si dinsului toata povestea si am precizat ca am fost trimis de una din studentele  de la geologie.Cind i-am spus numele,a inceput sa rida .Zicea ca atunci cind aveau ore de „garzi patriotice”sau ceva in genul asta,ea isi lua o uniforma cu doua trei numere mai mari si se tira in uniforma uriasa prin tot orasul.Asa era.

I-am aratat pietrele si i-am spus de unde le-am cules.Le-a luat,le-a pus un sacosa si le-a amestecat bine apoi le-a scos pe rind si ma intreba unde le-am gasit.A fost multumit de raspunsul meu,asta insemnind ca itnr-adevar eu le-am cules.I-a placut una,mai deosebita:

Pai asta-i corindon.Unde ai gasit-o?

Pe valea…

Arat-o  dl.Mirza,ca dinsul face un studiu despre corindonul din zona…

Sa mearga singur sa caute,ca pe mine m-a expediat,zicind ca n-are timp.

Si ce te intereseaza?

Vreau sa cunosc pietrele,sa invat cum arata ele pe pamint,in pamint,ce proprietati au si ce este important sa citesc din manualele si tratatele de geologie.

Esti de-al nostru,mia spus luindu-ma pe dupa umeri si conducindu-ma in muzeul facultatii.

Atunci m-am inscris in A.M.P.G.A.R.

In vara anului urmator mergeam impreuna spre Brad,sa ma prezinte unui colaborator de-al dinsului.

Pe Valea Ariesului,imi zice la un moment dat sa opresc si sa parchez.

Mi-a aratat un loc-singurul din intreaga zona-unde pe o suprafata de  vreo 20 de metri patrati se gasesc granati.Asa ca ne-am apucat amindoi sa cautam.Care intilnire,care drum ce mai era de parcurs,ce daca nu eram imbracati pentru teren?Amindoi,in patru labe,cautam si ne bucuram de fiecare granat,cit ar fi fost de mic.Tot in aceiasi zona se gaseste si Staurolit.

Ce mare e asta!A venit in patru labe sa-l vada si mi-a arata un staurolit in cruce pe care l-a gasit dinsul.

Ce bucurie era si pentru mine,dar si pentru dl.Ghiurca.Dupa ce ne-am strins cite o gramajoara de granati si stauroliti-eu n-am gasit in cruce-ne-am asezat pe iarba ,am aprins cite o tigara si m-a intrebat:

De ce n-ai venit la Geologie?

Pentru ca se facea  tare multa matematica,iar eu n-am nimic in comun cu ea.

Pacat,te descurcai tu cumva si cu matematica.Acum nu ma mai tin picioarele sa vin cu tine pe teren,ca vad ca tare iti place.

Si daca nu gaseai acum nici o piatra?

Nu era nici un bai.Uitati cit de frumosi sint muntii,ce frumoasa e Valea Ariesului,ce bine ne simtim la o tigara…

Mi-au confirmat si alti fosti studenti sau colaboratori de-ai domnului profesor ca-i placea mult sa mearga pe teren si stia sa-ti spuna despre pietre,despre fosile daca erau in zona respectiva,despre copaci sau flori,despre animale si o facea cu placere,cu bucurie.

Un fel de pietruit

Avind in vedere ca se intrevedea o duminica frumoasa,avind in vedere ca locuim in acelasi muncipiu,resedinta de judet si ca ne cunoastem si-am mai fost impreuna in excursie la Gradina Zmeilor,i-am propus cafelutei o excursie in Trascau in cautare de carneol.Unde am fost fost in urma cu doua saptamini.

Asa ca,duminica dimineata pe la opt am pornit cu totii si cu mici intreruperi pentru aprovizionari dulci  si ceapa plus ridichi,ne-am prezentat la fata locului.Desi le-am spus ca mergem pe munte,in padure,pe piriu,au cam venit pentru o iesire la iarba verde.

Urmele furtunii

Se pare ca furtuna care a inceput la plecarea noastra de pe teren,in urma cu doua saptamini a lasat ceva urme prin padure si pe vale,dar nu de netrecut.Impreuna cu minunatia de tekeluta „Cola” am pornit la drum.Le-am aratat la fiecare cam cum trebuie sa arate carneolul,dar tot ma intrebau la fiecare piatra mai colorata si aproape invariabil raspunsul era: Jasp! Normal ca fiecare vrea sa traiasca bucuria gasirii unei pietre deosebite si chiar au gasit,dar satul sa tot fiu intrebat am luat viteza si m-am indepartat.Aveam nevoie un pic sa fiu doar eu cu padurea,cu muntele.

Poarta e deschisa

Cind am ajuns la prima cascada i-am asteptat sa le arat filonul ,dar nu veneau asa ca m-am intors dupa ei. Cafeluta tocmai facuse o alunecare artistica pe o piatra uda si desi m-am speriat ca s-a lovit la fata, n-avea altceva decit o sperietura si era uda leoarca pe o parte pina la briu-si asta pentru ca a avut mare grija sa nu scape  flaconul cu cafea. Intii le-am aratat mici filonase, dungi cum ziceau ei, apoi filonul mare care i-a entuziasmat pe toti.Normal ca prima cascada a fost escaladata cam asa:

Pune piciorul acolo...

Tine bota...

Mai glumind,mai rizind am depasit si cascada mare ocolind-o cu greu.Motiv pentru pauza de cafea si tigara.Asa ca am scapat in vale-cam 15 m mai jos-mult aparatul flacon cu cafea al Cafelutei. Normal ca am coborit sa-l recuperez .

Deja si catelusa era obosita si venea in brate sa se culce putin.Era clar ca nici ceilalti nu prea mai aveau chef de plimbare desi ar mai fi fost vreo 6-7 km de parcurs.

Ne-am multulmit cu ce am gasit,am localizat drumul si ne-am intors la masina.Abia pe drumul din padure ne-am dat seama cit este de cald afara.

Am plecat din zona pentru ca pe linga valea de linga drum erau claie peste gramada masinile si ne-am oprit linga Aries

Ariesul

Foc,gratare,pastravi,cirnati,carne,salata fara sare,un pic de plaja,odihna si tirziu,spre seara ne-am intors acasa.

Asta s-a cules:

Carneoale

Nu-s multe,dar sint citeva deosebite si urmeaza sa le slefuiesc si sa le ofer celor care le-au gasit.

Noroi si gips

Am avut un drum pina la Cimpeni si cind ne-am intors ne-am oprit…normal,la Cheile Turzii.

Cheile Turzii

Cu toate ca nu eram pregatiti (incaltati) pentru noroaiele de acolo,am mers si in cariera de gips.

Gips

Gips

Cind am vazut ce bine aratam,ne-am hotarit sa mergem spre casa,dar nu inainte de a incerca sa ne curatam putin.

Eram mai inalt si mai greu.

A fost prima iesire de anul asta,numai in trecere ,pe Valea Ariesului.

Coborire in noapte

Aveam citeva zile libere si ne-am hotarit sa mergem …pe munte.

Vara,cald,frumos de-ti venea sa cinti si normal,cintam cit ne tinea gura .

Am salutat Cheile Turzii si am trecut mai departe.De data asta incercam ceva nou.Am aflat ca undeva,pe Valea Ariesului  sint niste pereti de 150-200 m care se cer escaladati.

Ajunsi in zona am gasit o masina de Timis  si trei corturi.Erau un domn in virsta (cam virsta mea de acum) si doua perechi de tineri.Ne-am instalat si noi cortul,am facut un adapost pentru biciclete si am pornit in explorare.Locul de catarat e cam la 1 km distanta de zona de campare.Am luat o lanterna,doar asa,ca sa fie si lasindu-ne invadati de minunatia locului ne-am oprit la baza peretelui.Nu eram pregatiti pentru catarare,dar hai sa vedem daca gaura aia de acolo de sus este pestera sau doar asa pare de aici de jos.

Intotdeauna cind am facut catarare,Puiu,fiind mai mic de statura,pornea primul-prizele pe care el gasea erau accesibile si pentru mine),iar la coborire eu porneam inainte pentru ca puteam gasi prize,iar el,daca nu  le anungea se sprijinea de miinile mele sau pe umerii mei.

Nu prea era bine pentru ca eram in pantaloni largi,tenisi si tricou,adica nimic din ce trebuie sa ai pe tine la drumetie pe munte.

Catararea  a fost usoara.Era un perete cu vegetatie si a fost o joaca pentru noi.Ba urcam in viteza,ba ne opream sa ne bucuram de priveliste sau sa fumam o tigara bucurindu-ne de echilibrul tinut de un fir de iarba.Urcind ,intii n-am vazut nimic din cauza pomilor de la baza,apoi am inceput sa vedem coroanele copacilor si padurea .Parca erau o gramada de conopide una linga alta.Dupa aceea am inceput sa vedem pina departe si cerul.Liniste tulburata din cind in cind de niste uli care se chemau sau dadeau de stire unde sint si de adierea vintului printre frunzele arbustilor presarati pe abrupt,ca ne si intrebam cum reusesc sa stea acolo,din ce se hranesc.

Micile alunecari ale tenisilor determinau un mai hotarit randament al inimii,asa,instant si o gramada de julituri la picioare,dar cum sa vezi asa ceva cind esti dela la intrarea in…Nu,nu era pestera.Doar o firida,un bun adapost de ploaie,daca ar fi fost la nivelul potecii.Aici…

Am inceput sa sapam,sa scoatem pamintul sa vdem daca nu se continua.Ne-ar fi placut sa stam aici intreaga perioada,iar bicicletele ar fi atirnat de perete.Ce ne-a mai distrat ideea,asa ca cu ajutorul unor pietre mai plate am sapat citeva ore,oprindu-ne doar sa mai fumam cite o tigara,cu picioarele atirnate in gol.

Am mai tras o tura de sapat si cind am iesit din nou la tigara am constatat ca soarele s-a dus si e aproape noapte.Au!Nici nu putea fi vorba sa raminem acolo peste noapte.In munte noaptea e frig,n-aveam nimic la noi sa ne acoperim,nici  nu puteam face foc,deci am confectionat din niste coaja de arbust o sfoara cu care am legat lanterna si am inceput coborirea.

Puiu imi lumina un pic terenul,avind grija sa nu ma orbeasca cu lumina si pe pipaite am inceput sa cobor.Centimetru cu centimetru. Apoi,atirnata de sfoara imi dadea lanterna sa-i luminez eu si sa-l dirijez cind era nevoie. Si tot asa.Eram ud leoarca,nu de putine ori imi scapau picioarele si atirnam in miini pina imi venea inima la loc si pipaind cu virful tenisului gaseam o alta priza,mai larga,mai sigura.Stincile au inceput sa devina umede si Puiu s-a scapat de citeva ori,alunecind in sfisieri de unghii si julituri de picioare,burta si piept,pina la mine.Noroc ca ma opream sa-l astept numai cind aveam priza sigura cu echilibru perfect.In momentele alea nu ai timp sa te gindesti ,sa faci filozofie.Asta o faci dupa ce ai trecut prin diferite faze si esti in siguranta unui fotoliu,atunci fiecare por iti este la panda,cauta solutia imediata.Ne-am oprit,cam la jumatate,pe un briu mai iesit in afara si am vazut departe focul timisorenilor,stelele si undeva,parca foarte departe,intunericul care era padurea de sub noi.

Am pornit inainte sa ni se faca frig.

Da-mi lanterna.

Pune piciorul mai la stinga.

Vezi ca ai o priza la citiva milimetri de degetele tale.

Te-ai prins?

Ia lanterna.

La un moment dat Puiu zice:te-ai ranit la cap?

Ma pipai peste tot,dar nu era nimic.

De ce,zic?

Pai,esti plin de singe pe freza si pe fata.

Dau cu mina,dar nu simt nimic.Ma uit in sus si vad de unde era singele.De la juliturile picioarelor lui Puiu.Se mai uita o data la mine si incepe sa rida.Da ris,in hohote,cu scuturaturi-ca-mi era frica sa nu scape priza si sa cadem amindoi.No,care-i baiu!

Zice:cind ti-ai dat cu mina sa vezi daca esti lovit,ai intins singele pe toata fata si mi-am inchipuit ce sperietura ar trage timisorenii cind te-ar vedea in miez de noapte la intrarea in cort.Si da-i pe ris din nou,dar de data asta amindoi.Si mai adugam  diverse scenarii si rideam,rideam.

Oboseala incepea sa-si spuna cuvintul.Drumul de la Cluj-cam 80 de km numai in urcusuri,catararea si sapatul ,in plus Puiu era dupa doua nopti nedormite.

La un moment dat,timisorenii  iesiti afara sa vada cerul,si vazind manevrele lanternei noastre,au aprins farurile pe faza lunga la masina,au ridicat partea din fata pe niste pietroaie sa incerce sa  lumineze  sub noi si au pornit in goana spre baza peretelui.

Era aproape automat totul.

Calca pe umarul meu.Lasa-te linistit.

Ai prins priza?

Cobor.

Au!

Ce autostrada de furnici o sa fie miine  pe direle de singe pe care le-am lasat…

Lumineaza Puiu dincolo de  mine si zice ca mai este mult.

Zic:hai sa mai coborim pina am o priza foarte buna si vii pina la mine si dormi 10 minute.M-am mai tirit,lunecat o vreme.Auzeam ca prin ceata glasurile timisorenilor.Ma dureau rau miinile.

Puiu zicea ca s-a lovit rau la genunchi si-l trece pisu.Ce sa faca?

Nu esti sanatos,asta inseamna ca tot pisu tau vine pe mine!Am mai tras un ris zdravan,dar acum era de oboseala.

In sfirsit am gasit o priza perfecta.Picioarele stateau amindoua cu toata talpa fix,iar cu miinile ma tineam de un mesteacan.I-am zis la Puiu sa vina sa stea pe genunchii mei rezemati de perete si sa traga un somn de 10-15 minute,dupa care puteam continua. Trebuia sa se odihneasca putin.Ar fi fost culmea sa ne grabim si sa cadem  de pe ultimul tronson de citiva metri.

S-a asezat cit mai comod pe genunchii mei,a aprins o tigara din care imi dadea si mie si inainte sa  se relaxeze s-a mai uitat o data in jos cu lanterna si a constatat ca poteca era la citiva centimetri de picioarele mele-ultima data cind s-a uitat in jos,a luminat dincolo de mine si dincolo de poteca,inspre piriu-,iar in spatele meu timisorenii se uitau  cu gura cascata ce manevre  de culcare facem noi pe stinca.

Ne-am asezat amindoi pe poteca in timp ce baietii ne inveleau in niste paturi aduse cu ei.

Am mers impreuna spre corturi.Abia puteam merge.Eram atit de incordati ca faceam eforturi sa pasim.

Am urcat lejer,in joaca intr-o ora si am coborit in… 9 ore.Tricourile si pantalonii ferfenititi, tenisii cam rupti,iar noi juliti pe toata partea din fata amindoi.

Urmatoarele doua zile ne-am plimbat si ne-am dat cu bicicletele jur imprejur.

Pe munte,daca nu esti atent,poate ca ai o data sansa,dar daca insisti s-ar putea sa o incasezi ,iar noi ne-am luat lectia.Timisorenii ne-au facut poze urmind sa ni le trimita dupa ce developeaza filmele.Nu ni le-au trimis.Poate ca n-au iesit la developare,sau…

N-are importanta.