De-ale mele

Sîmbătă am fost.

Ne-am dus la unguri după tutun.

Am pornit cam tîrziu de acasă, pe la 10 şi pe ploaie. Dar drumul a fost uşor, pe la Ciucea nu mai ploua, dar sufla tare vîntul, de trebuie să ţin tare de volan şi dacă mai si trecea cîte un camion simţeam că se opreşte maşina.

De la frontieră am mers încet.Unu, că  sufla foarte tare vîntul şi doi, că este restricţie de 60km/oră pe primii 10km.

Baiul e că pe sensul înspre  ţară era o coloană de Tir-uri de 15 km.Adică, în Ungaria cînd e zi naţională sau liberă din diverse motive pentru toată lumea, camioanele au interdicţie de circulaţie.Să poată populaţia să circule în linişte, dacă vor să se plimbe cu maşina.Si normal, cînd le-au dat drumul s-au adunat din o grămadă de frontiere, a traversat în viteză ţara( că ei au autostrăzi) şi s-au aşezat la rînd la frontiera noastră.Asta înseamnă că la întoarcere va trebui să o luăm pe rute ocolitoare.

Buun! Am ajuns la destinaţie, omul ( vînzătorul) anunţat din timp a venit la magazin- căci acolo sîmbătă de la 12 şi duminica toate magazinele sînt închise- ne-a dat marfa, t şi în discuţii  în ungureşte şi romîneşte în legătură cu rutele de întoarcere am plătit şi ne-am văzut de drum.

Ne-a zis Csabi, că ar fi o ieşire spre vama Marghita, dar drumul pînă acolo este foarte rău.

O oprire la un supermaket din afara oraşului şi la drum.

Cam după 10 km, poliţia ne-a dirijat pe o rută ocolitoare.Atîta doar că nicăieri nu scrie OCOLIRE şi trebuie să mergi pe pipăite.Noi şi încă două maşini -una de Italia  şi una de Bihor- am tot pipăit pînă ce, după 30 de km, am ajuns la poliţiştii care ne-au dirijat.

Noroc că un poliţist a dat explicaţii amănunţite unui sofer cu un Volvo şi ne-a zis să-l urmăm.

Fraţilor, ăsta , bag sama că era nervos rău şi tare grăbit, că mergea foarte  repede.Am accelerat şi eu, dar drumul este extrem de rău.Noroc că nu circula nimic din sens opus şi puteam merge cînd pe stînga, cînd pe mijloc, cînd pe dreapta.Accelerări, frînări, curbe.

Ocolirea ne-a costat  cam 80km.

Am fost tentat să comentez la graniţă şi despre drumuri şi despre lipsa indicatoarelor de ocolire, dar am fost sfătuit să-mi văd de drum, căci exista riscul să mi se dea interdicţie de intrare la ei pe o perioadă de timp.Căci, se pare că  nici autorităţi de la ei nu le place să le aminteşti că nu-şi fac treaba.

Fără alte probleme am ajuns acasă şi ne aştepta un mesaj de la Csabi, proprietarul magazinului din Ungaria.

Işi cerea scuze că ne-a dat rest cu 10000 de forinţi mai puţin.

Ar fi putut să, orice. Căci noi nu ne-am făcut monetarul, plus că am făcut ceva cumpărături şi de la supermarket.Plus că ne este relativ greu să facem calcule, tentaţi să transformăm în lei.Plus că am fi putut să-i pierdem…

Clar, este un om extrem de corect şi după ce şi-a făcut casa ne-a  scris mesajul cerîndu-şi mii de scuze.

Frumos!

Altceva.M-am întrebat cum îşi rezolvă ei cîmpurile, căci n-am văzut nici un foc.Nici fum, nici urmă de ars. Si au ceva cîmpii pe acolo.Adică, cam cît vezi cu ochii.

De-ale mele

M-am convins, încă o dată, că diversele manifestări care au loc în Cluj sînt pentru tineri şi pensionari.

Că, după ce ajungi acasă, scoţi căţelul, aştepţi nevasta de la lucru şi împreună ajungi acasă.După ce, pe la ora 19 iei prînzul în familie, nu-ţi mai vine să mergi pînă în parc să asculţi Jazz in the Park.

Nu că nu mi-ar place, dar iar să las căţelul singur acasă?

Dacă l-am duce cu noi, s-ar duce la toată lumea, la mîngîiat şi în mod sigur i-ar lătra pe muzicanţi.Deci, nu se poate.

Cum vor edilii Clujului să mă culturalizeze, iar eu fac figuri…

Buun, sîmbătă seara ne-am dus la cumpărături, cam aşa pe la ora 22, că poate nu-i aglomerat.

Ajunşi ,am fost încîntaţi să constatăm că erau aproape toate locurile de parcare libere, că nu-i înghesuială în magazine, aşa că am dat o tură.

Na, dacă tot sînt aici, să-mi iau şi niste forinţi, pentru tutun.

La Casa de schimb o tînără.

Zic, Bună seara!

Ea-mîcî, mîcî cu telefonul la ureche şi butonînd tastatura.

Salut din nou, dar mai tare, că mi-au răspuns de la toate chioşcurile din jur, dar ea tot mîcî, mîcî, mîcî la telefonul ei.

Nu pot să bat în geam că se porneşte cine ştie ce alarmă şi sar boactării la gîtul meu.

Într-un tîrziu se uită  la mine şi printre mîcî, mîcî la telefon îmi zice tare E INCHIS!

M-am bucurat şi-am mers la Casa de la etaj.

Acolo era un tînăr.

M-a salutat şi ştiind deja ce vreau mi-a zis că n-are decît 15000 sau 20000.

Păi, eu vreau 18000.

Da, pînă acum aţi luat 17000.

S-a scumpit tutunul în Ungaria.Acum am nevoie de 18000 pentru cinci pungi.

N-am, dar haideţi mîine că poate…

Am mulţumit şi-am plecat vesel.

Ieri, înainte de ploaie am pornit într-o plimbare, pe jos, spre Mall.

Am găsit forinţii şi la întoarcere a venit ploaia.Nu vijelie, cum ne-au tot speriat de o săptămînă, ci o frumoasă ploaie de vară cu tunete, fulgere, vînt şi picuri mari şi grei, care fac bulbuci pe unde cad.M-am refugiat la Complexul vechi, care acum e tot o paragină.Plin de rahaţi şi alte chestii.

M-am aşezat pe vechile trepte de la intrare şi m-am bucurat de spectacolul naturii.

După aproape o oră m-am plictisit şi am pornit spre casă.Nu de alta, dar numai s-a domolit un pic fără să dea vreun semn că s-ar opri.

Eram singur pe străzi.Ici colo unii acunşi pe sub copertine sau la intrările blocurilor se uitau miraţi că mă plimb liniştit prin ploaie, din baltă în baltă.Ud leoarcă am ajuns acasă şi m-am bucurat să constat că tot ce este pe balcon e ud şi în cameră pînă pe la jumătate.

Nu-i bai!