E azi sau miine?

Munceam la ITA-marfa ( Intreprinderea de Transport Auto, sectia de marfa), la depozitul de piese auto.

In ziua aceea am primit un camion de marfa si a trebuit sa o descarcam pe categorii, sa o receptionam si sa o aranjam in rafturi.Fiind piese de camion,multe erau grele si foarte grele, dar noi toti eram tineri si zmei si nu ne mai incurcam cu ridicatoare sau carucioare.Le luam in brate -unele toti trei- si le duceam in depozit.

Cind am ajuns acasa eram rupt de oboseala si dupa ce am mincat m-am culcat un pic.

Cind m-am trezit era lumina puternica afara.Sapte fara un sfert.

Uau! Pe sapte trebuia sa fiu la lucru…

M-am imbracat rapid  si am iesit in fuga din casa, spre mirarea mamei.

Ca sa ajung la lucru trebuia sa iau troleul pina la Catedrala, sa merg pe jos pina in piata Mihai Viteazul, de unde luam autobusul 13 pina pe str.Cimpina .

In fuga spre statie mi s-a parut mie ca e cam multa lume pe strada, dar n-aveam timp de studii ca venea troleul.

In troleu erau multi tineri, care merg la scoala  mai tirziu si lipseau parintii cu copii mici, pe care-i duceau dimineata la crese sau gradinite inainte sa ajunga la servici.

Ceva, ceva imi spune ca nu-i in regula.

Cind am coborit la Catedrala imi era aproape clar ca e azi seara, nu miine dimineata si nu trebuie sa ajung la servici, dar cind am intilnit o prietena care m-a oprit din alergare, am intrebat-o: e azi sau miine?

Rizind in hohote, m-a asigurat ca e azi si nu voi intirzia la servici si luindu-ma de mina am mers impreuna la o cafea, dupa care , pe jos, agale,  ne-am intors acasa.

Niciodata n-am intirziat.Nici la munca nici in alta parte.

Marcela

In clasa a sasea m-am indragostit de o fetita dintr-o clasa paralela.

Marcela.

Era micuta,tunsa scurt si slaba ca statea uniforma pe ea,cum sta cind o atirni pe o creanga.

Nu-i vorba,ca ne potriveam perfect.Si pe mine stateau hainele la fel.

Incepusem sa ma inalt,dar eram slab rau.

Din cauza asta am pierdut ocazia sa fiu selectat pentru ski.A zis instructorul ca la ce greutate am,daca sufla vintul nu mai ajung la baza muntelui.

Si tot asa,cind s-au facut selectii pentru parasutism,au spus ca daca mi se deschide parasuta trebuie sa ma caute prin toata tara,ca nu mai ajung pe pamint.

Profesorul de educatie fizica  stia ca sint la ora,cind vedea un maieu fluturind in vint.

Ei,dar ziceam ca m-am indragostit.

Mare dragoste.Imi era tare drag sa o vad,sa fiu in preajma ei,atita doar ca nu ma puteam, apropia de ea.Nu puteam sa stau la mai putin de zece-douazeci de metri distanta.

Daca,din intimplare ma intilneam cu ea fata in fata,o salutam si dispaream.Ma evaporam.

Pe vremea aceea participam cu scoala la dansuri pe stadion pentru ziua nationala si de doua ori pe saptamina mergeam la stadion pentru repetitii.Normal ca si eu urcam in acelasi troleu,dar stateam in capatul celalalt.Mai zicea cite un nene:

-Nu te mai fitii atita ,mai copile! Du-te linga ea,daca ti-i draga,ca mi-ai torostit (zdrobit) bataturile!

Bineinteles ca coboram la prima statie si mergeam pe jos pina la stadion.

Pina si profesorii au observat si incercau sa ne aduca impreuna,dar asta insemna sa aiba pe cine,ca eu…

Am auzit-o  pe profesoara de matematica zicindu-le celorlalti profesori:

-Lasati copilul in pace,ca pentru el e intangibila!Asta e iubire platonica!

Ca e intangibila,imi era clar,dar am mers la biblioteca scolii sa caut intr-un dictionar ce inseamna “iubire platonica”.

Da., “ez az”! (asta este) ,cum zicea un coleg de la clasa maghiara.

La virsta acea, aveam o gramada de preocupari.Faceam antrenamente cu Puiu,prietenul meu,pentru un tur –Cluj,Oradea,Cimpeni,Cluj- cu bicicletele.

Faceam o gramada de fotografii si impreuna cu Nicu,care avea laborator foto acasalle puneam pe hirtie.

Aveam  o gramada de carti de citit,cintam la vioara in orchestra scolii si cite altele inca.

Nicu,a gasit la fratele lui mai mare un poker cu femei dezbracate (topless).Normal ca urgent am facut 54 de negative (prin suprapunere) si am umplut scoala cu poze.

Era simplu.Cine dorea trebuia sa aduca hirtie foto,iar manopera il costa 3 lei.

Oricite confiscau profesorii,tot se mai gaseau si nu ne-a pirit nimeni.

Puiu era bun prieten cu Marika.O fetita mica,mica de statura,colega de clasa cu noi.O conducea acasa (la doua minute distanta de scoala),ii oferea flori,mergeau in multe locuri impreuna.

S-a luat o data un administrator de bloc de el,pentru ca a rupt un trandafir,

-Ce dumneavoastra n-ati oferit niciodata o floare unei femei? a zis Puiu.

Omul s-a induiosat vazind “femeia” pentru care era floarea,dar a zis sa mai rupa si de la alte blocuri,ca altfel ii rupe el urechile.

Vine intr-o zi Puiu la mine si zice:

-Marika are sini!

-De unde stii? l-am intrebat.

-Am vazut ca bluza de educatie fizica e umflata pe piept.

Am scos rapid pozele de poker cu femei care ar semana cu ea,sa vedem care sini i s-ar potrivi,dar dupa ce ne-am uitat  la ea,am concluzionat ca are cosuri.Ramine in continuare “Cimpia Panonica”

Marcela era “Lunca Dunarii”.

Dupa alte citeva intilniri nereusite,pentru ca eu stateam la distanta,a venit si sfirsitul.

La sfirsit de an scolar,am participat cu orchestra ,dansatorii si cintaretii scolii la un spectacol tinut la Casa studentilor.

In spatele orchestrei noastre era o orchestra mare,condusa de Dumitru Farcas.Dupa citeva dansuri si dupa  ce a cintat Ana –colega de-a noastra de clasa-mama lui Marcela i-a pus un buchet de flori in mina si a trimis-o pe scena.Bineinteles ca a venit la mine si cind mi-a intins florile,eu am scapat vioara jos,intr-un zgomot infernal si atragind atentia spectatorilor.

Cind s-a apropiat de mine sa ma pupe,eu m-am aplecat dupa vioara.Sala se prapadea de ris,iar mie imi vijiiau urechile.Intr-un tirziu i-am pupat mina-cum am vazut ca faceau baietii care veneau la surorile mele mai mari-,iar Dumitru Farcas a provocat orchestra mare la o mica melodie de tranzit si s-a terminat.

Dupa admiterea la liceu,profesoara de matematica m-a intrebat de Marcela.

-A crescut,e frumoasa,e…”Podisul Somesan” cu toate formele de relief aferente,unde trebuie,dar se uita la baieti mai mari,nu la alde mine.Da nu-i suparare.Ma bucur pentru ea.

Experiente moto

Imi place cind vad motociclisti pe motocicletele lor frumoase.Nu vreau sa discut aici,acum,aspectele de trafic.Si pe vremuri erau.E drept,mai putini si cu motoare,in special din blocul comunist.Jawa,CZ,IJ,MZ,etc.

Eram prin clasa a sasea,cind ajuns la un coleg de clasa am vazut o minune.Era un BMW Saharian,din timpul razboiului,cu transmisie  cardanica si schimbator de viteze la mina.Avea rotile atit de late incit statea in picioare,fara vreun sprijin.Normal,ca prima idee a fost sa ne dam cu ea.Si ne-am dat.Adica,ne urcam amindoi pe ea,porneam motorul-la pedala-ii dadeam  prima treapta,acceleram usor si scoteam din viteza.Bineinteles ca am darimat gardul de la gradinuta si poarta.Am incasat-o un pic amindoi,si am lucrat la reparatii.

Mai tirziu,eram mai mare,ne-am dat cu acelasi prieten cu o Mobra.Ne-am dus pina pe dealul Feleacului.Pe loc drept n-are farmec.A fost o adevarata bucurie ,dar cind ne-am intors,roata din spate a alunecat pe o balega si…eu eram jos,prietenul deasupra mea,iar motoreta deasupra lui.Si ne-am oprit la citiva centimetri de un bolovan.E,am ramas un pic pe ginduri.Nu din cauza camasii mele rupte total in partea din spate,ci din cauza a ce puteam pati.Cuminti,am returnat motoreta si m-am calmat pentru  vreme.Adica,pina simbata urmatoare,cind un vecin incerca sa ma lamureasca cit de buna este o motocicleta MZ de 250 cmc.Mie nu-mi placea pentru ca avea farul fix.Nu se rotea deodata cu ghidonul.Si era prea grea,dupa mine.M-am urcat,am pornit-o si am mers ,nu prea tare inspre capatul aleii.Din nefericire,pedala de frina avea cursul foarte lung si pina sa o apas eu,m-am loposit  (lipit,ca  noroiul) de troleibusul oprit in statie.S-a dat soferul jos sa vada daca am patit ceva,dar nu putea vorbi din cauza risului.Dupa ce m-am cules de pe jos,am verificat deca motocicleta are ceva-n-avea-,i-am spus sa-si mai vopseasca din cind in cind troleul ca,uite,aici e zgiriat…

Deja faceam drumetii si catarari si ne-ar fi fost buna o motoreta pentru deplasari la destinatiile propuse,iar tatal prietenului meu,care ne-a povestit de cite ori si-a pierdut sotia pe drum,cite cazaturi si necazuri a avut din cauza motocicletei ne-a sugerat sa ne luam Simson pentru ca sint mai lente si sint usoare asa ca am incercat cite un MZ mic ,de 125 cmc.Usoara,usor de manevrat,nu prea nervoasa.Am mers cu ea prin padure,asa cum faceam in tinerete (cu citiva ani inainte) la ciclocros,cu bicicletele.A fost o minunatie.Ne luam la intrecere, ne urmaream,intram in locuri prin care in mod normal poti trece doar cu piciorul si reuseam sa iesim.Totul a fost perfect pina mi-a venit ideea de a trece printre doi copaci.Eu am trecut.Motorul nu,ca nu i-a incaput ghidonul.Dupa ce mi-am revenit dupa spatele tras rotii din fata si mi-am suflat pe miinile julite de copaci,am hotarit.Nu,n-am sa ma dau cu motocicleta.Am prea multe idei si puse in practica pe motor,ma pun in pericol si pe mine si pe cei din preajma.Si nici prietenul meu n-a  mai fost tentat ,dupa ce  a tras o trinta de  vreo douazeci de metri pe asfalt.Si cum era doar in camasa…

Plus multe accidente deosebit de grave ale multor prieteni.

Ma bucuram de bucuria lor,cind se intilneau duminica dimineata la Croco,la o cafea,dar nu m-au mai convins.Am recuperat cu prietenul meu,dupa ce ne-am luat carnetul de conducere si ne-am dat cu masini.