De-ale mele.Spitalul

Păi da, că de aceea am lipsit.Am fost internat 10 zile în spital.

Dar să vă povestesc aventura.

In urmă cu trei săptămîni, intr-o sîmbătă dimineața, în timp ce făceam niște țigări, la un moment dat am tușit și în palmă mi-a apărut un picur de sînge.

N-am băgat în seamă.M-am spălat pe mîini și am continuat să fac țigări.

Cînd am tușit din nou mi s-a umplut palma de sînge.

Mirat, căci nu ma durea nimic, nici prin gură nici în gît, m-am spălat din nou și mi-am continuat treaba.

Baiul e că apărea din ce în ce mai mult sînge, ba chiar cu cheaguri.

Intre timp s-a trezit și soția și văzînd ce iese din mine s-a speriat și a chemat ambulanța.

Au venit destul de repede, și văzînd și medicul ce iese din mine a zis, hai.

Am ajuns la UPU.

O paranteză- avînd experiențele cu cumnatul meu care a fost ținut la UPU 16 ore, înainte de a fi dus la Neuro-chirurgie ( era o urgență neuro-chirurgicală) și sora mea, ținută acolo tot 16 ore( era o urgență ortopedică), eram hotărît să plec de acolo dacă durează mai mult de o oră.

Culmea, că medicul de la salvare m-a băgat înaintea altora care stăteau acolo, clar de mult și mi-au făcit înregistrările, m-a luat în primire un medic care m-a întors de pe o parte pe alta, m-a palpat, m-a ascultat, mi-a luat sînge și m-a trimis rapid la radiografie.A durat un pic mai mult pînă au venit rezultatele, că făceam ture pe coridoare  spre disperarea infirmierelor de acolo.

Oricum, cam după o oră eram din nou în ambulanță, în drum spre Spitalul de  pneumoftiziologie.

Pînă a apărut medicul de gardă a ajuns și soția mea, că nu-i departe de UPU.

De gardă era o doamnă doctor  și a venit însoțită de un tînăr student sau rezident.

Tinîndu-mă la distanța, deși aveam fața acoperită,am rugat-o să vorbească tare, rar și cu dicție, căci sala fiind înaltă are ecou, iar eu nu aud cu o ureche.

Se pare că asta a cam enervat-o.In timp ce viziona CD-ul cu radiografia mea mi-a spus că ea crede că am TBC și că trebuie să mă internez.

N-am fost de acord știind că  sîmbătă și duminică nu se fac nici un fel de consultații, analize sau orice altceva.De ce să stau acolo, pe nemîncate? Merg acasă, fac o baie, îmi iau haine șitot ce trebuie pentru spitalizare și vin luni.A chemat-o și pe soția mea să mă lămurească.

Am sugerat o internare de zi și vin luni.

Ei, de aici a început balamucul.

– Da ce-ți închipui, că și eu sînt infractoare? Am doi copii, n-am chef să ajung la pușcărie. Dacă i-ai cere lui Dragnea așa ceva ți-ai rezolva problema.

N-ai decît să semnezi că refuzi internarea, pe propria răspundere și vii cînd vrei.

Nu-mi venea să cred ce-mi aude urechea.

Cred eu că dacă este așa cum spune , adică sînt un pericol  pentru populație nu  mai rămîne la aprecierea mea ( un nespecialist în probleme medicale) dacă mă internez sau nu.Indiferent că sînt sau nu , cum sugerează ea, un infractor.

N-ar fi fost normal să-mi spună în ce constă pericolul, care sînt alternativele, în caz că există?

Si mai ales, n-ar fi fost normal să  fie mai puțin agresivă și mai politicoasă? Că nu eram acolo  să încerc o nouă distracție, chiar dacă par infractor cu pletele mele cărunte.

Mi-a dat, totuși o rețetă să încep un tratament pînă ajung la spital și am plecat acasă, după ce am semnat că refuz internarea.

Luni, cu bagajele pregătite am ajuns la spital,.Internat- speram să nu fiu repartizat la doctorița de sîmbătă, căci e cît se poate de clar că nu voi colabora cu ea.

Am fost repartizat la  doctorița care avea un salon de izolare liber.Căci pînă se stabilește un diagnostic clar voi fi izolat.

Ce diferență.Doamna doctor, o femeie foarte frumoasă, la fel și rezidenta care lucra cu ea,( aveam să aflu mult mai tîrziu că este conf.prof.dr.) extrem de amabilă, mi-a explicat în amănunt ce se presupune a fi cauzele eliberării de sînge si că urmează o grămadă de analize.

Zece zile de analize de toate felurile.Zece zile în care eram ocolit de toți ceilalți pacienți ai spitalului, cînd ieșeam să mă plimb sau la țigară. Si zece zile în care de încă trei ori medicii de gardă au fost extrem de agresive și nepoliticoase cu mine.

Ar mai fi o precizare de făcut.Am constatat că 98% din medicii acestui spital, inclusiv directorul, sînt femei și sînt frumoase.

Chiar am întrebat-o pe doctorița mea, că e condiție de angajare? Să fie femeie și neaparat să fie frumoasă?

Admit că fiind medici, există competițe.

Admit ca fiind  și femei și frumoase, există o și mai mare competiție.

Admit că fiind familiste pot avea probleme, că ar fi putut fi șicanate în trafic sau amendate de polițist.

Admit și că n-au chef să fie de gardă, dar nu e vina pacientului pentru nici una din aceste probleme. Marea majoritate a pacienților acestui spital sînt persoane în vîrstă.Oare e, mai nou, ieșit din comun să fii politicos cu acești oameni?

Oricum, în aceste 10 zile au turnat în mine, de două ori pe zi, o grămadă de antibiotice și noroc că nu folosesc de loc medicamente, căci așa au avut efect imediat.

S-a constat că n-am TBC, că n-am cancer, că  e o pneumonie netratată ( nu fac temperatură și nu știu dacă sînt răcit, gripat sau alte cele ) și în plus o bacterie, un streptococ s-a făcut comod în căile mele respiratorii și a făcut un chef monstru, de s-a lăsat cu sînge.

Urmează alte două săptămîni, acasă, tot cu tratament intensiv și încă una pentru recuperare și peste o lună merg la control.

Pot să precizez că infirmierele și asistentele ( culmea, tot frumoase) au fost extrem de politicoase și de bune profesioniste.

La ieșire, doamna doctor, în încercarea de a mă determina să renunț la țigări a încercat să mă sperie spunîndu-mi că în plămînii mei este o gaură mare și dacă nu renunț există probabilitatea de a avea ” ieșire din scenă” foarte grea , foarte lungă și foarte dureroasă.

I-am răspuns că în gaura aceea o să încapă mai multă nicotină.

-Doamnă doctor, celui căruia i-a fost frică de viață, îi este frică și de moarte.

Fumez de 48 de ani- nu cred că aveți vîrsta aceasta.Nu-mi va fi mai bine dacă îmi voi schimba brusc modul de viață.Si în plus, este cît se poate de clar că nici nu voi sta pe un pat de spital legat la aparate și nici acasă, să mă întoarcă soția mea de pe o parte pe alta  să-mi schimbe scutece.

Dacă îți dai drumul de pe stîncă, de la 100 de metri, ai șansa să vezi peisajul din unghiuri interesante, iar cînd ajungi jos te mulezi pe pietre.Si există multe alte modalități.

Si-a cerut scuze și m-a rugat  să mai reduc din țigări.

Nu i-am promis, dar oricum, cînd dorm nu fumez și în ultima vreme dorm foarte mult…

Anul trecut, doi prieteni din vechea trupă au fost în spital cu diverse operații.Anul ăsta eu și încă un prieten din vechea trupă am ajuns la spital.

Fraților, ne-au ajuns bătrînețile și n-au venit cu lăutari!

De la geamul rezervei

Apus

 

De la chirurgie la abator (continuare) -Olteanca

Cind m-a chiuretat, a luat „material” din furunculele mele si a trimis la laborator pentru a vedea despre ce este vorba si pentru un tratament.

Un stafilococ isi facea de cap prin bucile mele, iar tratamentul consta intr-un set de 10 injectii, clar indicata ordinea in care se fac.Anatoxina stafilococica.

In Cluj nu erau, dar am gasit in Lupeni-Valea Jiului.

Am cautat pe cineva care sa-mi faca injectiile acasa, caci la cit de dureroase erau si ce efecte imediate aveau, nu mergea sa le fac la cabinetul medical de la lucru si sa muncesc in continuare.

In plus, trebuiau facute din patru in patru zile.

Normal ca am intrebat cunostintele, am facut turul cartierului si intr-un sfirsit am gasit o asistenta in cealalta scara a blocului in care locuiam.

Cind am vazut-o mi-a trecut pofta de tratament.Mare, cu niste miini ca niste lopeti, urita.M-au trecut fiorii la gindul de a fi la dispozitia ei,dar…

Din start a pus niste conditii.Sa merg, de fiecare data, impreuna cu nevasta-mea- sa aiba cu cine povesti una alta pina imi face mie injectia.Sa nu indraznesc sa-i dau ceva bani, ca ma bate si nu-mi mai face tratamentul si mai ales, sa fiu punctual.

Era distractiv.Duceam cafea de acasa si nevasta-mea facea cafele si fumam cu totii de parca era concurs si culmea, la ce volum avea si ce miini uriase  nu simteam nici intepatura si nici injectarea in sine.Ei, ca dupa aceea ma umfla risul de durere, aia era din vina compozitiei din fiolele alea uriase.

Intr-una din zile ne intreaba doamna ce parere avem despre oameni in general, luati asa, pe regiunile geografice.

Ne-am dat cu parerea, fiecare in functie de oamenii pe care i-am intilnit.

Eu, cu acul in buca, am inceput sa tai si sa spinzur la bucuresteni si olteni.Adevarul e ca citi  bucuresteni am cunoscut pina atunci toti au fost rai, rautaciosi, profitori, etc.Olteni n-am cunoscut multi pina atunci, dar si in cazul lor, am dat numai peste din aia repeziti, rautaciosi.

Si da-i si taie si spinzura la olteni si eu si nevasta-mea de parca pe lumea asta ar fi existat numai oameni (buni) si olteni ( rai).

Zice, doamna, din virful buzelor, EU SINT OLTEANCA!

Au!

Au!

Ne-am fi evaporat, am fi intrat in pamint, dar  eu aveam acul in buca, iar nevasta-mea era dincolo de masa.

Am mai avut cuvinte sa spun ca toti cei pe care i-am cunoscut pina atunci… , sa imi cer scuze si sa-i spun ca vom cauta pe altcineva pentru restul tratamentului.

A ris in hohote si nici n-a vrut sa auda sa cautam pe altcineva.

Dupa tratamentul asta, n-am mai avut furuncule,  si am fost mai atent ce zic de fata cu altii.

De-a lungul timpului am cunoscut o gramada de oameni din toate zonele tarii si foarte buni si foarte rai-ba de multe ori, inselau asteptarile,  laudatii ardeleni.

De curind, undeva pe Transalpina, am cunoscut niste olteni extraordinar de calzi, de blinzi  de buni si de frumosi.