De-ale mele

Am văzut dimineaţă o ştire.La fotbal, Spania/ Romania 5 la 0. Mă tot gîndesc de atunci cum naiba au reuşit.Spaniolii au fost singuri pe teren şi s-au jucat de-a trasul la poartă?

Cam de o lună, odată cu fluctuaţiile mari de temperatură am mari probleme cu spatele.Dureri cumplite de la coloană, care mai trec şi în bazin şi pe picioare în jos, pe care le mai atenuez cu cîte un algocalmin fiolă şi mai nou mă ung cu  o chestie.Nici nu pot sta mult în picioare, iar mersul şi venitul de la lucru, pe jos, e un chin.Si tot gîndindu-mă eu ( mă mir că pot gîndi atît) m-am întrebat, oare n-o fi de la încălţăminte? Că foarte multe ni se întîmplă de la picioare.

Si mi s-a aprins beculeţul.Toate firmele de încălţăminte de sport subliniază să-ţi iei cu un număr mai mare pentru că, avînd căptuşeală, înăuntru sînt mai mici.

Eu de vreo zece ani mă dau cu încălţăminte de la Decatlon  .Nu-s scumpi, pot fi horjiţi un an întreg şi vara şi iarna.E drept că cam intră apă în ei.Sînt şi din cei în care nu intră apa, dar sînt mult mai scumpi.In plus merg la orice fel de îmbrăcăminte.In cazul meu blugii, care nu cad de pe mine indiferent ce fac şi unde mă duc.

Baiu e că în loc să fie nr.44, mă dau cu 45.Un fel de şalupe şi de o vreme a început să mă doară partea de deasupra a labei piciorului.Mi-am zis să leg sireturile cu o gaură mai jos şi…am rezolvat problema.Am crezut eu.

Buun.De duminică mă dau cu pantofi normali, numărul meu.Si surpriză! A început să mă lase durerea de spate.

Acuma,ori că m-am obişnuit cu schimbările de temperatură, ca fiind ceva normal  în perioada asta a anului, ori într-adevăr  de vină erau papucii.

Sau, în ideea că mă dau cu altceva, subconştientul s-a hotătrît să mă lase puţin în pace şi eventual, să revină pe la iarnă, ca să nu mă plictisesc.

Din nou mi s-a demonstrat că nimic nu este întîmplător.Oameni cu care ne-am întersectat în viaţă ne vom reîntîlni într-un fel sau altul.

Ieri l-am cunoscut, ca adult, pe unul din băieţii lui Sam      .Ca şi copil m-a ţinut o oră în teroarea întrebărilor la care m-am străduit să-i dau răspunsuri pe înţelesul lui.Intr-un tîrziu am zis pui joaca şi l-am chemat pe Sam să-l ia, că mă sinucid.

Ieri mergeam în  aceiaşi direcţie şi cînd m-am uitat  la el l-am abordat.Da el e şi locuieşte în Cluj.

La Cluj s-au trasat pe străzile principale rute selectate special pentru mijloacele de transport în comun, tocmai pentru a nu sta în trafic cu orele, bară la bară, cum e normal pe la noi.

Buun! N-ar fi fost rău dacă poliţia ar fi pus cîte un poliţist pe străzile respective să avertizeze sau să-i amendeze pe cei care se cred mai deşetepţi decît restul şi merg pe banda aceea, că doar aici este şi Academie de Poliţie şi ies pe bandă rulantă poliţişti, deci au de unde.Mai nou, le-au dat şi taximetriştilor dreptul de a folosi banda aceea.Asta înseamnă, din nou, un trafic de tot rahatul şi pentru mijloacele de transport în comun.

Era vorba că Untoldul se mută în altă parte de la anul.

Se pare că nu.Ce tîmpenie.

De pe la noi

A început repararea străzii Regele Ferdinand, fostă Doja.

Termen de finalizare…un an.

Aştia nu-s normali.Strada asta n-are un km lungime şi face legătura între gară şi toate direcţiile.

Ce naiba fac timp de un an, că nu o supraetajează, nici subetajează.Zic că repară partea pietonală.Si trebuie închisă toată strada?

Nu reuşesc să-mi dau seama cum acceptă primăria asemenea termene.Cînd s-a reparat Titulescu- 2 km , au făcut-o în două rate a cîte patru luni.Erau zile cînd nu muncea nimeni acolo.Toată circulaţia era dată peste cap, atîta doar că erau mai multe alternative.

Incep şcolile.Circulaţia  auto se triplează şi cum la Cluj marea majoritate a rutelor trec prin centru, va fi o demenţie.Oricum este, căci oricît se laudă Boc-ul primar, n-a reuşit să rezolve traficul infernal şi normal poluarea de toate felurile.

Cred că mă pot angaja la Ziar de Cluj sau Gazeta , căci văd numai relele din oraş.Dar cum să nu le vezi, căci sînt ,multe şi se înmulţesc pe zi ce trece.

Acuma ştiu ce voi putea face cînd voi fi pensionar…

Frica

De cite ori sint intrebat, intr-o doara: ce mai faci? raspund: ce vreau!

De data asta n-am facut de as fi vrut si ma doare.

Dimineata, cind merg la lucru, pe strazile din oras este un trafic infernal.Chiar pe trecerile de pietoni, pe verde pentru pietoni, trebuie sa fii atent la masini, ca e posibil ca unul sa fie cu telefonul la ureche sau sa se uite in alta parte si sa treca peste tine.

Azi dimineata in timp ce mergeam la lucru am vazut pe strada pe una din benzi, la mijlocul ei, un porumbel.Asteptam sa zboare de acolo linistit ca nu va avea probleme pentru ca zboare extrem de repede.Dar el nu se misca de acolo.

Statea pe loc, cu fata spre masinile care veneau spre el.

As fi vrut sa merg sa-l iau de acolo si sa-l pun pe trotuar, dar nici o secunda nu se rarea traficul.Veneau masinile fara intrerupere.

Am plecat, lasindu-l acolo.

E drept, nu mi-a cerut ajutorul.Iar mie mi-a fost frica.

Inca mai sper ca l-a luat cineva de acolo sau s-a oprit o masina si soferul l-a pus pe trotuar.

Mi-e inima grea ca l-am lasat in drum, privind in fata si asteptind inevitabilul.