O zi bună

Da, viața merge mai departe.

Dar cînd e să-ți meargă bine îți merge, cînd e altfel…

Aveam ceva treabă în apropierea parcului central și după ce am văzut pe internet cît de blocat este Clujul, ne-am hotărît să mergem cu mijloacele de transport în comun-măcar nu ne enervăm la volan- și normal, să mergem și prin parc în speranța că vom găsi kurtos colacs și langoșe, căci la Zilele Clujului n-au fost.Mai speram să vedem lebedele,înainte de a fi duse la iernat, să ne bucurăm de culori și liniște stînd pe o bancă cu o cafea și o țigară…, na, ne pregătim să trăim ca pensionarii.

Buun!Ajunși la fața locului am cumpărat Kurtoș, dar langoșe n-aveau.Nu-i bai, hai să căutăm o cafenea, un automat, ceva de unde să luăm două cafele.

In ditamai parcul, cu nenumărate chestii pentru consumat timpul liber, n-am găsit.

Mai mergînd am dat peste un furtun de apă spart cu surprize-

https://fosile.wordpress.com/Ziceai că vor să stropească iasca de pe copac.

Si…mi s-au terminat bateriile de la aparatul foto.Nu-i vorbă că m-au ținut din luna mai, dar chiar acum să mă lase?

Hai la lebede, că fac cu telefonul, măcar că nu îmi place.

Dar, nu eram singur…

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Mi-am zis să fac o poză cu lacul și insula, cînd mi-a intrat în cadru o demenție de lebădă.

https://fosile.wordpress.com/

Mi-a trecut cheful.

După masă am ieșit cu cățelul la plimbare și poate facem ceva poze.

Baiul e că acest cățel ori merge și noi alături, pe unde vrea ea, ori face figuri, trage de timp, se oprește să miroasă fiecare fir de iarbă și s-a dus și soarele blînd de după amiază.

Am fotografiat un pom care în primăvară era plin de flori,

https://fosile.wordpress.com/

și e pe-aici pe undeva poza și ne-am grăbit să ajungem acasă , că se vedeau niște nori portocalii de toată frumusețea, deci de la balcon prind un apus minunat.

Ne-am grăbit noi, căci cățelușa avea alte treburi.

A ieșit doar asta

https://fosile.wordpress.com/

Ba rămîn fără baterii, ba  cu telefonul pînă se hotărăște el să focalizeze și să fixeze, mie îm tremură mîna și ies pozele mișcate.Chiar zicea nevastă-mea că am o grămadă de aparate foto și niciunul nu e bun?

Sînt bune toate, doar că n-am făcut poze de mult, mi-am pierdut răbdarea și în plus pot pune vina pe ele, că nu-mi răspund și nici nu comentează.

Cum ziceam, cînd e să-și meargă bine, îți merge.Cînd nu, nimic nu se potrivește.

In rînd cu lumea

Am intrat şi eu în rîndul oamenilor.Nu că aş fi vrut, dar n-am avut ce face.

Adică, telefonul vechi- de vreo patru ani- era bun şi deşi  trebuia să-l încarc, deja, de două ori pe săptămînă, l-aş mai fi păstrat dacă nu începea să dea rateuri.Deci trebuia unul nou.Baiul e că nu mai sînt telefoane cu rol de telefon, ci tot felul de chestii care …

Buun, îl caut pe, aproape, cel mai  ieftin şi…

Măi oameni buni, păi ce evoluţie este asta, cînd în loc să apăs un buton şi să raspund la telefon sau să apăs pe redial  şi să vorbesc, acumtrebuie să-l pornesc, apoi să glisez, apoi să caut ce îmi trebuie şi să clicuiesc, abia după acee să vorbesc.Cu mare atenţie, că dacă ating ecranul cu urechea cine ştie ce contacte mai face şi ori mi se întrerupe convorbirea ori…

Da na, am internet permanent.Ce dacă nu-l folosesc? Si dacă vreau să-l folosesc cînd pun degetul se deschide orice altceva decît am vrut eu să văd şi după trei încercări, bătînd din buze şi dorindu-le cîte un incest mic tuturor celor care l-au inventat, să renunţ.

Pe lăngă faptul că, după ce îl deschid de două  ori, trebuie să-l pun la  încărcat.

Că are foto care poate să mă foteze şi din faţă şi din spate?

Am aparate foto şi am mai mare încredere în lentile decît în senzori.

Ce demenţie!

Si doi, mi-am făcut şi eu FB.Se pare că e o modalitate de a da o mînă de ajutor.

Buun.Si dacă mi-am făcut, m-au asaltat tot felul de grupuri.Normal că m-am simţit atras de foto.M-au înscris, am citit regulamentul şi am pus o poză.N-a apărut.După cîteva zile am mai pus o poză şi…n-a apărut.Am întrebat administratorul care-i problema, ce trebuie să fac sau să nu fac, dar nu mi-a răspuns.I-am dorit ceva, în gînd, că deşi e la mare modă să-şi scrie, cu lux de amănunte, tot felul de chestii, eu nu-mi permit.Si am ieşit din grup.

M-a găsit alt grup despre natură.Fain! O grămadă de poze superbe, dar marea majoritate preluate de pe internet.Măi fraţilor, acum cînd cu orice aparat sau sculă poţi face poze, tu iei de pe internet?Si am pus o poză, apoi încă una, dar fără să apară.Normal, că iar am întrebat care-i problema, iar nu mi-a răspuns nimeni şi  am renunţat şi la acest grup.

M-a înscris un bloger într-un grup al pasionaţilor de pietre.Pe cîţiva dintre membri îi cunosc de pe bloguri, iar pe unii de pe la expoziţiile la care am participat şi eu.

Grupul zice că este pentru schimb de informaţii, de experienţe, fotografii.

Pun poză, culmea, apare, e lăicuită de unii.

Pun altă poză, cu explicaţii.Iar e lăicuită de unii şi vine unul- am văzut la celelalte postări că e tartorul, cel cu unicul diagnostic-şi diagnostichează.Altceva decît, în cunoştinţă de cauză, am spus eu.

Argumentez, dar el îmi dă peste degete, cu argumente şi terminologie de manual, dar fără legătură cu exemplul dat.N-am continuat, căci nu vreau să-l pun într-o situaţie penibilă, dar dacă se mai leagă de mine, dau cu el de pămînt şi ies şi din grupul ăsta.Chiar nu vreau să mă enervez şi nici să supăr pe alţii. Deci e clar, n-am nimic în comun cu FB, decît în cazul pentru care l-am deschis.Ori, poate sînt eu un neadaptat, neadaptabil şi prea conservator.

E clar că sînt greu de înregimentat.

Nu-i bai, mă simt bine în pielea mea aşa cum sînt.

De-ale mele

Urbanism

Dimineata, in drum spre locul de munca, dupa ce ies din casa imi aprind o tigara si am grija sa o termin inainte de a ajunge la benzinarie- mai nou, am vazut ca se fumeaza si prin benzinarii, dar eu sint pe stil vechi- si dupa ce fac prima traversare de strada o sun pe nevasta-mea sa-i spun care-i pulsul.Adica temperatura reala, nu cea spusa de Busu sau alti zicatori meteo, daca sint nori sau umezeala, cita lume e pe strada si cit de nenumarate masini .Apoi merg avind doar grija sa nu dea un biciclist peste mine, meditind, visind, sau doar merg.

Normal ca privirile se intorc in toate partile.Ba observ cit de prafuita e cladirea asta, ba ca parca s-a spart o conducta cu militieni- este ceva sectie unde se intilnesc inainte sa mearga pe teren-, ba cum sint imbracati unii si mai ales unele, citi muguri au aparut pe crengi si crengute acolo unde mai sint copaci pe strada sau prin curtile cu vedere la strada.Ma grabesc sa depasesc cite o doamna sau domnisoara care s-a parfumat atit de tare si este atit de greu/puternic mirosul, ca simt ca ma sufoc, ca-mi dau lacrimile, ca mi-e greata.

Cunosc strada dintotdeauna si de fiecare data cind trec pe linga o cladire noua tresar de parca a aruncat cineva cu apa rece pe mine.

Nu-i vorba, ca e frumoasa.Toata din sticla, facuta cu gust, iluminata discret noaptea, dar nu se potriveste deloc cu toate celelalte cladiri construite in toate fazele de ev mediu.Socheaza.Nu merge.Nu se potriveste.E in plus.Ti-e frica sa treci pe linga coltul ei, sa nu te tai.

Ati spune ca e pata de culoare.

Da, ca pata de tocana pe un sacou alb.

Si-apoi, trezit, mai merg.