De pe la noi

Eram în piaţă şi căutam fasole boabe de anul ăsta, că tare mi-era dor.

Oprit la  o tarabă întreb vînzătoarea dacă are pui, arătînd spre fasolea păstăi.

-Noi nuuu, că vindem    numai legume, dar mergeţi încolo că s-a deschis un magazin Oncos.

O bunicuţă de la masa de alături intervine zicînd:

-Las-o maică, că nu-i din de pe la noi din Ardeal.I doar vînzătoare.În viaţa ei n-o deojdeocat fasole.Hai că-ţ dau io cîţ pui vrei.

La piaţă

Dacă tot mi-a deschis apetitul „o tipa oarecare ” cu ghidul ei de supravieţuire, hai să vă povestesc şi eu.

Nu, eu nu mă tîrguiesc.N-am răbdare şi nici chef.Fac turul de vizionare şi dacă imi place ceva cer, îmi aleg, plătesc  şi-mi văd de drum.

Am un prieten căruia îi place să se tîrguiască.Pînă la urmă, tarabistul îi dă orice, cu reducere sau gratis numai să plece de acolo, că-l ocolesc clienţii.

Dar, căci întotdeauna este şi un dar, nu mă pot  răbda să nu comentez.

La o tarabă, un bătrîn vinde castane.Castane mari, frumoase, tari- căci cele moi sînt ori prea vechi şi uscate ori au viermi sau alte chestii care sînt sau au fost vii- iar lîngă  preţ scrie sînt de la Baia Mare.S-au prins ţăranii sau vînzătorii  pieţari că s-au săturat românii de legumo-fructele străine.

Si-i zic omului că la Baia Mare nu se mai fac castane, că au murit castanii.Măcar să spună că sînt de la Tismana.

Rîzi de mine, zice omul, la Tismana e mănăstire, nu castani…

Anul trecut, pe vremea cînd abia incepeau să răsară verdeţurile  din pămînt, unii vindeau căpşuni de Satu-Mare.

Si unde au crescut, în pivnită?

Mere din livezile  Clujului- care nu mai există.

Mai nou, toate cireşele sînt pietroase şi neaparat de la Cireşoaia.Nu ştiu cîte Cireşoaia sînt în ţară, dar e clar ies cireşe cît din toată Spania, Grecia şi Turcia la un loc.

Tot anul trecut, pe la începutul lui iulie au apărut unii lebeniţari cu lebeniţă  oltenească şi care semăna si la aspect şi la gust cu cea din mall-uri.Noroc că s-au prins şi cei de la primărie şi nu le-au închiriat spaţii pentru vînzare.

Festivalul castanelor 2011

Ne-am hotarit sa mergem la Baia Mare simbata seara,dupa ce am ajuns acasa de la lucru.Si cum am aflat de pe internet ca este ultima zi a Festivalului Castanelor,am zis ca e un motiv in plus sa mergem.

Speram sa ajungem un pic pe munte,dupa pietre,apoi sa mergem pina la Firiza,asa sa vedem cum mai arata si normal sa culegem ceva pietre din zona,undeva dupa iesirea din Baia Mare sint niste coloane de bazalt chiar linga sosea si merita vazute si fotografiate,iar la intoarcere sa intram prin oras,la marele festival.Atit de mare si de renumit,ca nimeni n-a spus nimic despre el.Probabil televiziunile vor spune:…a avut loc…

Duminica dimineata am facut o tura cu catelul sa-si faca necesitatile ,in speranta ca va fi linistita in masina,am pregatit un litru de cafea,sa fie,ceva de mincare,daca ne loveste foamea,tigari cit cuprinde,aparat de fotografiat,ma rog tot ce trebuie pentru o astfel de iesire.

Asa ca,cu noaptea in cap,pe la …10 am plecat.E drept,cam tirziu,dar…

Pina la Dej,pe frumoasa vale a Somesului Mic,pe o sosea ca-n filme si relativ libera,drumul a fost un vis.Daca facem abstractie de latratul aproape continuu al catelusei noastre.De cind o avem n-am mai dat drumul la muzica in masina.La ce bun?Ca si-asa nu mai auzim nimic altceva si nici conversatie nu putem face. Latra la orice vede pe geam sau sa ne atentioneze ca e cu noi,in masina.

De la Dej e cumplit.Drumul e in lucru,pentru a fi latit,dar  asfaltul e praf si in plus au facut din 100 in 100 de metri cite un canal transversal pe care l-au acoperit cu asfalt pus cu lopata si nefinisat.Asa ca,la fiecare suta de metri trebuie sa opresti daca nu vrei sa-ti rupi masina sau sa zbori de pe sosea.

Am oprit de citeva ori in speranta ca daca se plimba un pic,se linisteste catelusa.

O cariera,la prima oprire

S-a bucurat,a zburdat,dar a continuat .

Baia Mare e un oras frumos,aerisit cu strazi si trotuare largi.Directiile sint indicate din timp si poti sa te orientezi fara probleme asa ca am ajuns la destinatia noastra usor.A fost mai greu sa urcam un pic si sa gasim un loc unde sa lasam masina.

Un catel fericit

Cu toate bagajele in spate,catelul liber,am pornit sa cautam pietre.Ar trebui sa gasim jasp,ametist si calcedonie.

Dupa aproximativ un km am facut popas sa mincam ceva.De gasit,n-am gasit decit citeva pietricele si  castane mici amarite.

Tentatie.Sa intru,sa nu intru...

Ei,mai prin apa putina,mai pe linga,am gasit citeva pietre,am cules sau le-am facut fotografii pentru ca erau prea mari sa le putem transporta.

O bucatica de ametist

Alt ametist

Ametist

Catelul alerga cind la unul cind la celalalt,latra la stie ea ce,in padure.Clar,se simtea bine,se distra.

Eu am mai mers cam doi km,dar cum sotia nu venea,m-am intors cu ce aveam.E drept ca am lasat citeva bucati pe pietre,sa le iau la intoarcere.

Pe vale

Nu pare a fi greu de trecut

Calcedonii si ametist

Calcedonie

Calcedonie

Asta a ramas acolo.Era prea mare pentru a putea fi transportata pina la masina.

Ametist cu o fisie de agat

A ramas acolo.E prea mare.

In schimb,n-am gasit jaspuri.Poate erau mai incolo,dar…

Cind esti in cautare de pietre timpul dispare si era clar ca nu vom mai ajunge si la Firiza asa ca am pornit spre Baia Mare,spre centru sa ne distram,sa mincam castane in diferite forme,eventual dot-trei mici si sotia o bere si…spre casa.

Ne-am invirtit prin Baia Mare pina am ametit,dar n-am gasit un loc in care sa lasam masina ,dar invirtindu-ne prin zona „festivalului” sotia imi zice ca tiganii fac Curtos Colacs-la Cluj au venit secuii din Odorhei si ei fac asa ceva.Mai zicea ca tiganii vind nu stiu ce prostii,ca ei fac vata pe bat,la tarabe tot…,parca si la mici…

Toate erau pe trotuare,iar circulatia masinilor era relativ coerenta,asa ca la nenumaratele tarabe cu timpeniile care se vind oriunde sint tarabe,nu era nici un fel de castane.E drept ca am vazut ca nu s-a cules nici o castana in zona,multi copaci fiind uscati sau pe jumatate uscati,iar castanele erau tare amarite.

Ne-am lamurit.Hai acasa!

Din nou e doar un fel de „Zilele orasului” nu festivalul lui peste.

Oprire la intoarcere

Ne-am mai oprit o data,la intoarcere dupa ce am trecut de Ileanda.

Dupa atita oboseala,catelusa noastra dormea.

Ne-am mai chinuit o data pina la Dej.Era coloana de masini de la Baia Mare pina la Dej.N-aveai cum sa mergi mai repede.Am ajuns acasa pe la opt seara.

Nu-i normal sa fii nevoit sa faci 150 de km in trei ore.