Pestera

Pe la inceputul verii lui 1974, cam pe cind  ma pregateam pentru o drumetie in Apuseni, vine un prieten care cocheta cu ideea de speologie sa ma intrebe daca merg si eu la pestera.

Normal ca am fost de acord si in ziua plecarii am fost la gara, vesel, emotionat, incintat.

Erau 10 insi plini de voie buna, cu o gramada de echipament pentru coborire in subteran.

Nu-mi incapeam in piele de bucurie pentru ca ,pina atunci am fost doar prin pesterile intilnite prin diverse drumetii, dar numai cit se poate merge cu piciorul.Niciodata n-am coborit in subteran, in intunericul absolut.

Mi-am luat cu mine lanterna si o gramada de baterii.Echipamentul meu era bun, deci…

Am fost prezentat tuturor, m-au chestionat ce drumuri am facut, daca stiu catarare, cordelina, scarite si tehnici de catarare si au parut multumiti de raspunsurile mele.

Chiar mi-au spus ca e momentul sa traiesc experienta unei coboriri, in coarda, prin apa.

Ce mai, un adevarat vis pentru mine.Ma enervau opririle prea dese ale personalului, parca dura mult prea mult drumul cu trenul.

Ajunsi la Suncuius am coborit cu totii si intr-un vacarm de nedescris- glume, ris, chiote de bucuria reintilnirii cu muntele- am adunat toate bagajele si-am pornit spre pestera pe care urma sa o exploram.

Ajunsi in zona ne-am apucat de instalat corturile, de facut vatra pentru foc, de…

Eram peste tot unde era nevoie de ajutor si la sfirsit mi-am instalat si eu cortul (luat imprumut de la cineva).

Pe inserat, in jurul unui foc de tabara a inceput instructajul, indicatiile de lucru, ordinea de coborire si altele.Totul era nou pentru mine.Eram atent ce se discuta, imi verificam echipamentul cum faceau si ceilalti, imi zimbea si sufletul de fericire si nu-mi venea sa ma culc, in asteptarea diminetii.

Ma si vedeam cum salut rasaritul si-apoi…

Dimineata, la o cafea si o tigara s-a mai facut un instructaj si au inceput sa intre in pestera, pe rind, cei mai in virsta.Prietenul meu si cu mine eram un fel de curieri si executanti: fa asta!Adu-mi aia!Desfasoara cordelina! Trimite niste baterii!

Si uite asa, s-a dus prima zi, iar eu nici nu m-am apropiat de gura pesterii.

Deja eram un pic indoit, dar imi ziceam ca miine…

A trecut si ziua a doua si a treia, iar eu eram un fel de sluga prin tabara de la suprafata.

In ziua a patra, am intrebat un senior cind voi intra si eu.Mi-a spus ca , dupa ce pregatesc mincarea pentru toata lumea si dupa ce…., cind…

Mi-am dat seama ca n-aveam nici o sansa sa cobor.M-au adus pe post de sluga la dirloaga, pe post de fraierul de serviciu.Asa ca, dupa ce au coborit cu totii, am inceput sa mut obiecte dintr-un cort in altul, sa impletesc cordelina si sa-i fac noduri, am turnat apa in foc pina s-a udat bine tot jarul, am adunat toate bateriile de rezerva si le-am pus in fundul rucsacului sefului expeditiei.Am scos toti tarusii de la corturi si cu ajutorul fringhiei la care eram, din nou, de serviciu le-am trimis un bilet prin care i-am anuntat ca plec.

M-am plimbat un pic pe munte, dar eram tare suparat asa ca m-am intors acasa.

Prtin septembrie m-am intilnit cu prietenul speo si mi-a povestit ce harababura am lasat in tabara, cit de nervosi erau cu totii ca nu-si gaseau lucrurile , ca  le-am incurcat cordelina si am ascuns echipamentul, cum strigau unul la altul si se acuzau ca si-au batut joc de mine.

Au incheiat si ei si de atunci tot isi restituie unul altuia cite un obiect gasit printre bagajele si echipamentul propriu.

Eu am ramas cu un gust amar si n-am mai avut chef de expeditii cu asociatii sau cluburi.Am mers singur sau cu un prieten.Cit s-a putut am coborit si am vazut, dar mi-a disparut dorinta de speologie si mai ales, dorinta de a insoti profesionisti.

Experienta

Nu va bazati pe experienta ca dati de bucluc!

Poate ati observat ca piloti cu experienta, cu mii de ore de zbor, pica cu avioanele de parca-i concurs.

Ca alpinisti cu experienta cad de pe stinci si sint recuperati morti.

Speologi cu experienta, cu mii de coboriri in subteran ramin blocati intr-un sifon ( de fraieri) si sint recuperati dupa o luna proaspat morti si frageziti de apa rece din pestera.

Si nenumarate alte exemple.

Stii totul despre ce s-a intimplat deja, dar nu stii nimic din ce urmeaza.

Deci, sa fie clar, ca experienta nu te face guru si n-ai premonitii.In schimb te poate face increzut si te baga in rahat.

Nu exista doua situatii identice.Pot exista asemanari, dar difera starea vremii, starea de spirit si nenumarate altele.

Le vorbesc, in special, celor care merg pe munte.

Chiar daca sint aceiasi munti, aceleasi carari, nimic nu se repeta .Nu va bazati pe experienta, pe vechime, pe faptul ca cunoasteti traseul si pe nimic altceva pentru ca fiecare iesire totul este noua, si pot apare surprize.

Extrem de important este ca atunci cind mergi impreuna cu cineva care nu are aceleasi calitati fizice, nici aceleasi dexteritati cu tine, nu trebuie sa-l tragi dupa tine, sa-l obligi sau sa-l determini sa urmeze calea pe care tu o poti urma.Va fi rau.Se poate accidenta, oboseste si incetineste ritmul, devine biziit si cu figuri sau pur si simplu il apuca plinsul sau se pune jos si nu mai vrea sa mearga exact atunci cind este imperios necesar sa nu stai pe loc.

Mergi doar acolo unde poate merge si celalalt!

Si mai ales, nu va despartiti decit in caz de mare urgenta.

Nu repetati gresala mea, povestita in „Excursie ratata”.https://fosile.wordpress.com/2014/09/28/excursie-ratata/

Fratilor, faptul ca am 40 de ani de excursii pe munte nu ma face nici mai destept decit unul care merge pe munte de un an, nici atotstiutor si nici ferit de intimplari sau situatii neprevazute.