Oare

M-am dat mult cu maşina.Din 1974.

Intotdeauna am visat să particip la curse, mai ales că aveam de la cine să învăţ aici, la Cluj.Dar n-a fost să fie.Singurele curse la care am participat au fost cele cu carturi, neoficiale.La cartodrom eram carturi cu motoare de Mobra, blocate in viteza a doua, să se poată da şi cei mici, fără probleme.După ce se încheia programul, montam schimbătoare pe cîteva carturi şi ne dădeam pînă ameţeam.Depășiri, ieșiri în afara pistei, rotiri, chiar mici accidente,viteză cît putea motorașul de Mobra,pe linia dreaptă.Era tare frumos.

Acum, n-am ieşit din casă din cauza unui film cu curse auto.Il trăiesc de parcă aş fi acolo.

Nu, nu sînt vitezoman.Imi place să mă dau cu maşina. Să văd tot ce se întimplă în jurul meu, să văd peisajul, căprioare, păsări, copaci, iar asta nu se poate la viteză mare, cînd vizibilitatea se reduce la un culuoar  îngust , pe șosea înainte.Imi place mai mult șoseaua de munte, cu viraje multe, decît soseaua dreaptă.Mi se pare plictisitoare.Imi place să alunec ușor peste denivelări,ca și cu o barcă pe valuri, nu să trec, in viteză, pe deasupra lor.

Sînt, mai degrabă prudent, atent la toți cei din jurul meu-mai ales că par să fie foarte mulți aceia care nu cunosc indicatoarele și legea circulației, în general.

Pentru mine și condusul e o joacă.Mă joc așa cum o fac cei mici, cu seriozitate.

Zilele trecute am făcut ceva modificări in casă, iar pentru asta a trebuit să strîng toate pietrele în cutii.

Intenția era să le las în cutii, dar nu pot.Imi sînt dragi și mi-e drag să le văd.

Din păcate nu mai încap toate cîte au fost înainte pe rafturi.

Oare pe care să le scot, pe care să le mai pun.Pentru fiecare piatră am mers kilometri pe teren, am cules-o din apă, din noroi, am dus-o în spate sau in sacoșe de mi s-au lungit mîinile.Pe unele le-am tăiat sau doar le-am șlefuit manual zile, săptămîni, luni, micron cu micron, pînă au ajuns în faza asta.

Am renunțat la multe din ele pentru a-mi putea susține financiar pasiunea.Au ajuns prin toată lumea, la alti pasionați, iubitori de pietre.

Ca și drumeția, ca și mersul pe munte și studiul , parțial al geologiei si colectarea și prelucrarea pietrelor a fost tot o joacă.

Acum, dacă nu mai șlefuiesc, merg mai puțin pe teren pentru recoltare, parcă mi-e greu să nu le văd pe cele pe care le-am păstrat încă pe lîngă mine.

Oare am rămas  un copil care, încă, se mai joacă sau încep să dau în mintea copiilor?

Degustare

Duminica am degustat muntele.

Nu, n-a fost nici drumetie, nici catarare, nici macar plimbare ci doar traversare cu masina.

Deci, degustare.

Si culmea, mi-a placut.

Am mers pina la Tg.Lapus si la intoarcerea am venit pe un alt drum, mai nou asfaltat care traverseaza muntii.

O frumusete de drum prin padure, cu multe curbe, unele atit de strinse  ca trebuie sa reduci de tot viteza.

Era atit de frumos ca n-am avut timp sa facem poze.

Initial ma gindeam ca, la intoarcere  poate trecem pe la un prieten geolog si de acolo, daca nu stam mult, sa venim si pe la Gradina Zmeilor.N-ar fi fost decit vreo 30 de km in plus.

Apoi, dupa ce am schimbat ruta, ma gindeam ca am putea intra si pe la Gherla.Sa ne plimbam un pic, sa mai revad , sa-mi mai amintesc.

Cerul a fost acoperit toata ziua, dar la intoarcere  se intrevedea o ploaie.

De pe la Dej, picura, dar doar doi trei picuri.

Se vedea inspre Cluj un cer negru.Si cu cit ne apropiam de acel front devenea tot mai intuneric afara, pina a fost noapte de-a binelea ( ora 14) si a inceput potopul.

Cu toate ca stergatoarele mergeau la viteza maxima, nu reuseam sa vad prin parbriz decit cite o secunda dupa stergatoare.

Noroc ca intreaga coloana de masini circula la distanta una de alta si cu aceiasi viteza.

Pe la Apahida am depasit ploaia, iar la intratea in Cluj era uscat pe jos, dar dupa citeva minute  s-a pornit si aici un potop.

Eram deja acasa.

Miscare

https://fosile.wordpress.com/

Clipe

Ne-am dus.

Trebuia sa mergem si de data asta drumul nu ni s-a parut lung.Ascultind muzica sau povestind,

Cer

Cer

oprindu-ne ici colo si admirind imprejurul.Am traversat si niste munti

si ne-am plimbat un pic

https://fosile.wordpress.com/

doar ca sa ajungem intr-un loc drag .

https://fosile.wordpress.com/Un loc unde sfintenia e si in balta.

Nu, n-am stat mult.Doar citeva clipe.Caci ce e timpul? Doar o inlantuire de clipe.

Cit sa aprindem o luminare si sa fim alaturi de cei dragi „plecati”, de toti cei dragi,.Sa ne scufundam in liniste si drag, sa ne uitam si sa ne regasim mai curati,poate mai buni.

https://fosile.wordpress.com/

In fata Lui sintem singuri, dar astfel de momente , aceste citeva clipe ne apropie.Si mai mergem mai departe .

La intoarcere, in munte,la margine de padure, pe malul unui piriu ne-am oprit un pic.Cu patura, cu mancare, in ciripit de pasari si adieri de vint.

Catel la apa

Catel la apa

Undeva, in muntii Lapusului, intr-un piriu nestiut, ma astepta o piatra.

Lemn silicifiat

Lemn silicifiat

Desi este un drum mai scurt, ne-am intors pe cel lung.Mai usori, mai frumosi, mai curati, mai fericiti.

Simbata 13 Cheile Borzesti

De citava vreme nu prea am chef de scris, de aceea am pus numai poze.Asa ca, am sa fac numai o informare ca e ceva ce merita vazut.

Simbata dimineata cu cerul acoperit de nori, cu speranta ca atentionarea de furtuna nu-i adevarata ne-am pornit spre Cheile Borzesti.Am fost si in urma cu doua saptamini,dar desi am facut o gramada de poze cu doua aparate foto, n-au iesit bine. Si nici cu programul propriu, nici cu Ghimp, nici cu Picasa, nici cu Fotoshop n-am reusit sa le fac sa arate mai bine.

Pe soseaua Turda-Cimpeni,dupa ce treci de podul peste Aries, inainte de Buru, se vede o stinca mare si frumoasa.E intrarea pe Valea Ariesului.Cind ajungi la indicatorul de Cabana Buru, intri spre cabana, parchezi masina si pornesti in sens opus,paralel cu soseaua, pina  la piriu si mergind in amonte , ajungi la prima cascada.

Prima cascada

Prima cascada

Desi e foarte aproape de sosea, nu se vede pentru ca Cheile Borzestilor sint impadurite.

N-au falnicia Cheilor Turzii,dar  aici natura e la ea acasa si daca n-ar fi marcaje pentru trasee ai zice ca esti la inceputul lumii.

Pentru a ajunge la cea de-a doua cascada,trebuie escaladata prima si trecind printre pereti de piatra, deasupra carora este padure.Eu n-am facut manevra asta pentru ca de cind mi-am spart rotula si am sirme in ea,n-am incredere in piciorul sting si…mie frica.

Noroc ca este poteca in paralel cu piriul.Dar pentru asta trebuie sa te intorci de la cascada si sa urmezi traseul marcat.

Catelulusa zburda vesela,nu mai era nimeni prin preajma (poate ca din cauza atentionarilor ),doar noi  si padurea care mirosea a liniste.

In picioare

In picioare linga poteca

Toata zona este intr-o continua schimbare din cauza inclinatiei , a ploilor si piriului.Dar totul ramine acolo unde cade, cu exceptia potecii marcate.

Cum data trecuta n-am fost decit pina pe la jumatate, am hotarit sa mergem pe carare , ca sa nu pierdem timp.Sint extrem de multe ciuperci, si din cauza umezelii o gramada de musculite, care  ne faceau sa dam permanent din miini , pentru ca ne intrau cu nerusinare in ochi, in nas sau in gura.

https://fosile.wordpress.com/

Cer,padure in caldari

In zonele cu stinci, din cauza caderilor si a meandrelor s-au format caldari sau marmite, adica niste adincituri , niste gropi in stinca.

Poteca marcata merge in alta directie asa ca de aici trebuie urmat piriul si incep sa mai apara si alte cascade mai mici sau mai mari.Din pacate , acum nu erau spectaculoase pentru ca era putina apa.

Cascada

Cascada

La mai mult de jumatate (cred) din lungimea cheilor a aparut zona demarcata.

Nu stiu de ce numai de aici pentru ca totul este extrem de frumos.

Delimitare

Delimitare

Marcaj

Marcaj

...

...

,,,

...

...

..

...

Si…n-am mai mers mai departe pentru ca ultima  la care am ajuns este mai  greu de escaladat si nici pe versanti nu se poate trece in siguranta pentru frica de inaltimi a sotiei mele.

Eventual, vom veni intr-o alta zi din cealalta parte.Adica dinspre satul Borzesti-de unde-si trag cheile numele.

Tot mai cred ca este ceva mai special cu zona asta unde in afara de niste „ringuri de  dans ” facute de mistreti ,de feluritele ciuperci si de salbaticia locului, nu prea auzi zgomotele specifice unei paduri,bateriile  aparatelor foto se descarca extrem de repede,iar aparatele foto cer blitz, desi nu e atit de intuneric.Si selecteaza destul de greu umbra la distanta mai mare de trei-patru metri.

Merita vazut.

Prima expozitie

Am pornit la patru dimineata pe ceata.Era o asa ceata incit mergeam cu 30-40 km la ora.Eram aproape singur pe sosea si deja ma batea gindul sa ma intorc acasa.

Dar ,oare ,sa ma intorc?

Eram invitat ,prima data ,ca expozant la o expozitie de minerale,flori de mina,fosile si geme, care se tinea la Baia Mare.Problema era ca n-am putut sa merg de la inceput,adica de vineri si nici nu puteam sa stau pina la sfirsit,adica si duminica.

Mi-au spus sa merg totusi.Chiar si citeva ore in atmosfera de acolo justifica drumul.

La Gherla am oprit sa-mi dezmortesc picioarele , sa fumez citeva tigari pe o banca din centrul orasului si sa ma hotarasc daca merg mai departe sau nu.

Era cit se poate de clar ca pe intreaga vale a Somesului este ceata si posibil sa fie si dincolo de Chioar,pina la Baia Mare.Am hotarit sa plec,si pina la iesirea din Gherla,ceata s-a ridicat.

Era o adevarata bucurie sa conduci pe soseaua libera,in ritmuri de blues spre un loc in care erai asteptat cu bucurie.Desi nu conduc repede,mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la Baia Mare si am fost preluat in virtejul  pasionatilor,iubitorilor de pietre adunati din toata tara si din Germania,Ungaria,Cehia,Polonia.

Imediat mi-au pus o masa la dispozitie,mi-au adus cafea sau o gustare ,daca doream si asteptau sa scot pe masa ce am adus.

N-aveam multe.Citeva jaspuri din Metaliferi,citeva agate filoniene din Gilaului si lemne silicifiate.

Pe unii ii cunosteam de la expozitiile din Cluj.Cailalti veneau,se prezentau -din Craiova,Bucuresti,Budapesta,Bistrita,Liberec,Munchen,Arad,Oradea.Era un adevarat virtej de chipuri si nume,dar cu totii zimbeau sau rideau in hohote cind vedeau o piatra,sau povestind intimplari de pe la prospectari.

Cind parea ca s-au mai linistit un pic,a venit n neamt la masa mea,s-a prezentat,a luat cite o piatra in mina si cu o lupa le-a studiat in amanunt apoi…m-a luat in brate rizind in hohote  si repetind ceva interogativ.Mi-a tradus cineva ,eram intrebat daca sint slefuite manual.Am raspuns ca da,le slefuiesc manual si iar m-a luat in brate  si m-a pupat pe obraji.

Pe vremea aceea participantii trebuiau sa puna etichete cu  datele specifice exponatului pe care il aveau,iar institutul care-in acest caz Institutul Geologic Baia Mare- gazduia expozitia,elibera Certificate de Autenticitate pentru cei care aveau nevoie de asa ceva.In special pentru straini.Ai nostri cunosteau toate pietrele de pe teritoriul tarii si nu aveau nevoie de astfel de certificate.

In jumatate de ora am ramas fara nici o piatra,dar am primit altele in schimb si am putut sa vizitez expozitia,sa cunosc oamenii,sa stam de vorba,sa ne bucuram ca sintem impreuna.

Dupa-amiaza m-am despartit cu parere de rau de cei pe care abia i-am cunoscut si cu promisiunea ca ne vom reintilni la urmatoarea expozitie,am plecat spre casa.

Aveam o stare speciala,de bine,de bucurie.Ma simteam insotit de toti cei pe care i-am cunoscut,de cei care s-au bucurat de pietrele mele,sau cei care le-au luat acasa la ei.Au luat odata cu ele si o parte din mine si era atit de bine.

La un moment dat,am observat ca in spatele meu,la distanta corecta vine o dubita cu numar de cluj.Nu intentiona sa ma depaseasca,mergind in acelasi ritm cu mine.Ii semnalizam gropile sau orice aparea pe parcurs si am mers asa pina in apropiere de Dej,cind a trecut el inainte.Proceda si el la fel ca mine si era mult mai usor de mers.De obicei,nu intru prin centrul Dejului.Exista o cale de ocolire,dar urmindu-l pe cel cu dubita am traversat centrul,am ajuns pe deal intr-un cartier de blocuri,am ocolit pe citeva stradute si ne-am oprit.

Omul s-a dat jos din masina lui,mi-a spus ca a fost placut sa calatorim impreuna,dar ca el acolo locuieste si nu mai merge mai departe.Pentru a ajunge pe drumul de Cluj sa merg…

Am ris amindoi si mi-am vazut de drum.Mergeam atit de linistit in urma lui,rememorind oamenii pe care i-am cunoscut,pietrele lor,incit nu mi-am dat seama ca cel din fata m-a semnalizat,ca a schimbat directia si ca sint intr-un cartier din Dej.

Ajuns acasa,abia asteptam sa mai pot slefui,sa mai merg pe teren sa caut si sa gasesc pietre.Parca tota aceasta bucurie a mea in preajma si impreuna cu pietrele avea un alt sens alaturi de atitia altii care aveau aceiasi bucurie.

De vinzare

Era prin vara anului trecut si ne intorceam in Cluj dintr-o iesire.Era atit de aglomerata soseau incit coada de intrare in Cluj  se termina la intrarea in Gilau,adica aproximativ  20 de km si inca se mai adunau.

Noi eram spre capat si am facut acesti 20 km in 2 ore jumate.

Si uite asa,am aflat ca,

De pe drum

De pe drum

Deci,daca va trebuie o vaca,veniti la Gilau!

 

AN NOU FERICIT!

Excursia de duminica.Groapa Ruginoasa.

Aveam citeva alternative pentru o iesire duminica,dar nevasta-mea desi nu s-a odihnit destul dupa 6 zile lucrate de dimineata pina seara a ales-o pe cea mai departata.O traversare a Vaii Ariesului pina la Groapa Ruginoasa.

Pe harta Google zice ca sint 167 km.Mie mi-a iesit pe kilometraj 171 km.E drept ca ei n-au masurat de la  mine de acasa.

Asa ca,duminica dimineata-adica pe la noua jumate-cu cafeaua la sticla,cu mincarea in rucsac,tigari cite trebuie,cola si o bere-am pornit in excursie.

Cu vremea frumoasa,chiar daca putin cam rece,drumul foarte bun   si catelul care n-a prea facut scandal (latrat),repede si plini de veselie am ajuns pina la Turda.Dupa ce am iesit din Turda,de la Mihai Viteazul,am salutat Cheile (Turzii) si ne-am incintat ochii cu localnicii care la aproape fiecare poarta sint cu legume frumos aranjate,de vinzare.

Dupa ce am trecut de Buru a inceput ,pe de o parte bucuria reintilnirii cu frumoasa Vale a Ariesului,iar pe de alta parte scuturaciunea drumului.Nu sint gropi,dar sint o gramada de crapaturi urit plombate si de plombe  nefinisate,adica o gramada de umflaturi care te scutura  rau.

Valea Ariesului de la Buru

Dar nu-i bai.Noi eram veseli si revedeam surprinsi,parca de fiecare padure,de fiecare stinca aparuta in fata noastra.Iar Ariesul,parca era un piriu micut,atit de putina apa curgea.

Desi nu mergeam tare,ni s-a parut ca am ajuns repede la Cascada noastra-asa-i spunem noi la Cascada Sipote-si am fost mirati ca nu mai curge in evantai ci doar pe un fir,parca se chinuie ,

Cascada Sipote

La cit de mica este apa,la intoarcere putem trece dincolo sa urcam la cascada de sus a Sipotelor,sa vedem daca acolo mai curge pe intreaga suprafata.

Ne-am plimbat,ne-am dezmortit,ne-am umplut cu frumusetea locului printre florile macrisului brostesc,

Flori de macris brostesc

Ne-am plimbat prin riu-acum un piriu,

Ariesul ramas mic

si uitindu-ma printre pietrele din albie am gasit un Lemn Silicifiat.L-am fotografiat si l-am lasat acolo.Poate il gaseste altcineva sau…

Lemn silicifiat

Cind am pornit mai departe m-a intrebat a mea:

Ai pus piine?

Eu nu.Nu era printre cele pregatite pe care le-am pus in rucsac?

Cind si-a dat seama ca tot ce avem cu noi e degeaba pentru ca n-avem piine,brusc i s-a facut foame.I-am propus sa manince niste napolitane si-atunci a inceput sa-mi explice cu lux de amanunte ca intii e aperitivul,ca sa-ti deschida apetitul,apoi diferitele feluri si la sfirsit ceva dulce-desertul- ca sa puna capac,sa induca o stare de tihna.Ori ea nu poate sa inceapa cu desertul  cind ii este foame…

In plus,la tara duminica toate sint inchise si…a continuat pe aceiasi linie.]La Salciua am oprit linga un magazin satesc deschis cu citiva barbati la o masa afara si am cumparat o piine feliata de Aiud.

Piinea salvatoare

Pe la Scarisoara si Girda era tirg si abia am reusit sa trecem printre vinzatorii si cumparatorii care-si faceau manevrele in mijlocul drumului.

Dupa ce am trecut de Arieseni,dupa ce soseaua ajunge in virful muntelui si incepe coborirea spre Nucet,am parca masina intr-un refugiu si…

Panou indicator cu explicatii

Panoul are intr-o oarecare masura dreptate.E intr-adevar o poteca,in multe locuri pentru o persoana,dar e mai lunga de 800 m si cam 50 de minute de mers.Pentru ca in prima portiune poteca urca pieptis si poti sa mergi fara nici o rusine in patru labe,apoi citeva portiuni aalternind pieptis printre bolovani

Poteca

si mai putin pieptis printr-o padure de pini pe bolovani si radacini la vedere

Poteca

iar la iesirea din padure,

Ultima suta

ca o pregatire pentru ce va urma,un platou ce ar putea fi pista de decolare pentru ce urmeaza,

Alegi sa zbori sau…

ajunsi in virful muntelui,surpriza este mare.Ramii cu gura cascata de Groapa Ruginoasa,de muntii Codru Moma care se vad in departare de…

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

In departare Muntii Codru Moma

Ce e Groapa Ruginoasa?

E …eram tentat sa zic partea tehnica,dar am s-o las.

Este vorba de eroziunea versantilor muntelui datorata in special apelor pluviale.Iar culorile sint date de cuartitele din componenta solului versantilor.Are o adincime de 100,150 de metri si un diametru de 600 m.Este situata in preajma unuia din virfurile Multilor Bihorului.

Eram tentat sa cobor,dar nu eram singur,in plus a trebuit sa punem lesa la catel sa nu cumva sa cada,in plus cam sufla vintul si ne era un pic rece asa ca,la o masa amenajata in apropierea marginii am mincat,am baut unii cola,altii bere.Tigari,cafea si ne-am pregatit de intoarcere.Bineinteles cu nenumaratele poze.

Daca n-ar fi durat atit de mult urcusul si coborisul si daca n-am fi stat atit de mult acolo sus,am fi mers si pe la Rosia Montana,am fi intrat si pe la Manastirea Posaga,poate am fi urcat si pina la cascada de sus de la Sipote.

Nevasta-mea are rau de inaltime si ajunsa la marginea platoului cu 100 de metri de hau la picioare nu i-a fost tocmai usor.Plus urcusul si coborirea in nesiguranta,chiar daca eram eu in preajma.Nu mi-am dat seama ca nu-i este bine,mai ales ca glumeam pe seama unor tineri care  la urcare veneau in urma nostra si care ziceau sa se opreasca un pic ca daca mai vin dupa astia,adica noi,le iese sufletul.Soseaua pina la Cimpeni este buna si am mers cu viteza mai mare,asa ca serpentinele n-au ajutat-o sa-si revina,iar de la Cimpeni inspre Turda Valea Ariesului se ingusteaza si poate sa-ti creeze senzatia ca iti vin muntii si padurile in cap.

Ca sa nu ma ingrijorez nu mi-a spus ca-i este rau ,ci ca-i este somn,asa ca i-am lasat spatarul putin mai jos sa incerce sa doarma si incet,pe zecile de curbe si viraje  am pornit spre casa cu o oprire la Sipote pentru dezmortire,un pic de liniste,un pic de aer.

Daca o sa mai fie  o vizita acolo vom merge pe la Oradea-in caz ca tot nu repara drumul,care in conditiile de acum e ucigas-si ,cu o cazare prin zona sa putem sta doua trei zile sa vedem Groapa ca lumea,Pestera Hirtop si Scarisoara,Rosia Montana ,Pestera Huda lui Papara,Manastirea Lupsa si inca nenumarate…

Mergeti sa vedeti aceasta Groapa.Poate,daca n-ar fi fost impadurita,in citiva zeci de ani sau o suta ar arata ca Ripa Rosie de linga Sebes,care este asa tot datorita eroziunii.Dar este plina de puieti si brazi mici si mari,ca nu cumva sa fie si o prabusire,o alunecare masiva a virfului muntelui.

Cind nimic nu-i bine

Si simbata trecuta sotia mea a lucrat toata ziua.

Si cum stateam eu acasa si nu faceam nimic,am avut …asa,un fel de vis cu ochii deschisi,o plimbare pe munte,prin padure,cu tot felul de aparitii interesante-fluturi,broaste,pasari si o caprioara.Si ma gindeam eu dupa aceea ca,daca mergem pe munte,poate ajungem si la Scaunul de Piatra.Dar am uitat.

Duminica dimineata,dupa ce am fost cu catelul sa faca un pisu,am intrebat-o pe fetita mea (sotia) unde mergem sau daca mergem undeva.Aveam doua optiuni pentru distanta de 100km dus-intors.Ori spre vest (cum zic americanii in filme) spre Laguna Albastra ori spre sud-est spre Trascau.

Am alimentat pe Calea Turzii si a zis sa mergem inainte.OK,deci spre Trascau.

Soseaua nu era aglomerata,doar la Turda pe ruta de ocolire a centrului este stricata rau,dar cu grija am trecut.Am trecut si de Cheile Turzii salutindu-le de la distanta.In satele de la sosea erau iesiti taranii cu ridichi si ceapa.Dupa ce am trecut m-a intrebat de ce nu am oprit.

Nu stii cit imi doresc niste ridichi ca lumea,nu din cele beton e la Mall?

Am intors si am cumparat citeva legaturi de ridichi si ceapa.

Desi era vorba ca jud.Alba si-a facut drumul de la Aiud pina la Cimpeni,nici vorba de asa ceva.Erau atitea gropi ca trebuie sa mergem cu a-ntiia.

Greseala.Drumul rau era din jud.Cluj.La citiva metri se vedea o minunatie de sosea asfaltata,marcata.Un vis.

Opream,faceam poze.

Dupa ce am oprit,am pornit pe drum prin padure.

Eu as fi preferat pe vale,poate ma gaseam ceva pietre si chiar daca nu le luam cu mine bucuria gasirii  lor merita,dar…

Am pornit pe un drum neumblat.

Prin padure

 

Uite aici la fluturi!

Pina m-am uitat eu,s-au imprastiat.

Pasarele, cite o balta plin de broscute,catelusa alerga fericita,un cuc isi facea auzita prezenta.S-au terminat acumulatorii la ap.foto chiar cind sa faca o poza la un melc.I-am pus pe cei de rezerva.

Se auzea o cadere de apa.

Mergem la cascada?

Ce cascada?Nu.

Hai sa coborim pe vale,cautam un luminis unde este si umbra si stam,mincam ceva…

In salbaticie

Hai sa mai mergem un pic.

Ne-am asezat,am pregatit ce aveam si am inceput sa mincam.

Catelul atent la tot ce misca,mai miriia,mai latra,mai ascundea cite o imbucatura-nu se stie niciodata cind mai venim pe aici.

Am mai mers un pic pe vale.

Cum sa trec pe aici?

De ce mergem pe acolo?

Gata!

Vazind ca nu ne intelegem asupra traseului am hotarit sa ne intoarcem la masina.

I-am dat mina sa o ajut,apoi am coborit sa ridic si catelul care,s-a schimbat directia .

Mi-am potrivit pasul pentru drum lung si am pornit inapoi spre masina.

Asteptam din cind in cind si mergeam mai departe.

M-am oprit brusc.In fata mea,in padure era un caprior.Avea cornite mici,cu o ramura.Ne-am uitat unul la altul si-apoi a disparut.

Nici o sansa sa am timp sa-i fac o poza.Asa usor s-a miscat ca nici catelusa nu l-a auzit.

L-am auzit mai tirziu cum isi cheama perechea.

Atunci mi-am amintit de pseudo-visul premonitoriu avut simbata.

Nu asa am sperat eu sa fie.

Dar cum nu voiam o duminica urita,am mers pe frumosul drum al albanezilor.Si a meritat.In Poiana Aiudului deltaplanisti se dadeau prin aer.Era plin de ei.Au urmat Cheile Aiudului,

Cheile Aiudului

Ne-am dus pina aproape de Aiud,dar ne-am intors.

Doar ne-am dat cu masina.

Din mers

Am trecut cu greu de zona de drum pentru helicopter,am mai oprit in apropierea primului tunel de la fosta mocanita.Acum nu mai functioneaza decit de pe la Lunca Ariesului.

Tunel de mocanita

Si ne-am indreptat spre casa.

Ei,a trecut.

Oboseala are tot felul de manifestari.

E clar ca n-am inteles eu ce ar fi vrut sotia mea sa facem si normal ca nimic n-a fost bine.