De-ale mele

Trebuie să mă obişnuiesc cu o nouă stare.

Fraţilor, sînt invizibil!

Din ce în ce mai des se lovesc oamenii de mine, pe stradă.Cîte unii mai zic- scuzaţi, nu v-am văzut!

E drept că sănt slab, dar cu haine pe mine mai arăt şi eu a om.

Azi dimineaţă m-am oprit la geamul unei bănci să văd dacă mă văd.Eu mă vedeam.

După aceea m-am gîndit că poate fi în funcţie de lumină, aşa că m-am fîţîit prin faţa geamului respectiv, să prind şi altă lumină, pînă a ieşit unul maare rău, de la securitate şi m-a întrebat ( culmea, amabil) ce fac.I-am explicat că vreau să văd dacă mă văd, că se bat oamenii de mine şi a zis omul să mai încerc şi la alt geam că se sperie clienţii băncii .

Na, am ajuns şi de speriat?

Săptămîna trecută la lucru a venit un coleg de la alt departament, a dat mîna cu toată lumea şi…a trecut pe lîngă mine.

Altă dată a intrat cineva în birou, s-a uitat la mine, apoi roată şi a întrebat- nu-i nimeni aici?

N-am răspuns, că dacă nu mă vede să nu se sperie de vocea mea…

Trebuie să mai fac nişte încercări.Să mă dau cu taxiul,dacă nu mă vede şoferul…E drept, că cine ştie pe unde mă duce…Sau prin mijloacele de transport în comun, poate nu mă văd controlorii.

Ooooo şi cîte aş mai putea faceee…

Dar întîi trebuie să mă obişnuiesc.

Semne particulare

Pe vremuri, cind te legitima un militian si nu prea puteai sa-i raspunzi la intrebari, se apuca omul sa-ti faca portretul- proces verbal de amenda- si normal, intreba daca ai semne particulare.

Pai, am parul lung.

Nu asta ma, ca te tundem noi. Cicatrici, tatuaje…

Mai zicea plotonierul insotitor, scrie ca-i slab de, daca te uiti la el din profil, nu-l vezi.

Si avea dreptate omul.

Eram cu doi prieteni la lacul Sf.Ana si cind a venit un localnic cu placinte, i-a chemat numai pe ei.

Iar cind un paznic din zona ne-a vazut unde stam-pe iarba, in apropierea zonei de campare- a strigat:mai, aia doi, plecati de-acolo ca e loc de pascut!

S-au si asezat prietenii mei in patru labe (daca-i loc de pascut…), sa n-avem povesti si mi-au zis: intoarce-te cu fata, sa te vada si pe tine.

Ei au trebuit sa plece, eu am mai ramas si ne intilneam numai in apa.

Vazind ca toata lumea e bronzata, numai eu nu, mi-a zis un gras:mai copile, tu ai nimerit intre raze, de-aia nu te-ai bronzat.Griji sa nu te asezi de-a latul, ca te bronzezi in dungi…

Alta data, la gara in sectorul de coletarie m-am urcat si eu pe un cintar, sa vad cite kile am.

Nici nu s-a miscat acul desi eram imbracat gros, cu bocanci in picioare, ca era iarna, caciula.

Am sarit pe cintar si tot nu era nici o reactie.Rideau ceferistii de se prapadeau si am ris si eu cind mi-au spus ca limita minima este de 100 de kile.

Cind ploua, rar sint ud si eu ca toata lumea.

Bag sama, nu ma nimeresc picurii.

Pe vremuri, cind mergeam pe munte fara ranita, trecea lumea pe linga mine ,intrebindu-se cum se fumeaza tigara aceea singura, iar cind aveam ranita ,dupa ce treceam toata lumea izbucnea in ris.Vedeau o ranita cu plete asezata pe doua cozi de matura infipte in bocanci.

Bineinteles ca rar imi gasesc haine pe masura.Ori imi sint scurti pantalonii, ori imi sint largi de imi trebuie centura sa-i tin pe mine.Dar si la centura trebuie sa-i mai fac gauri si o imfasor de doua ori.

Stau hainele pe mine ca aruncate pe-un gard.