Sa gindesti pozitiv

Apare, mai nou destul de des  expresia, „sa gindesti pozitiv” si de fiecare data ma zgindare.

Pai, pentru asa ceva iti trebuie o stare speciala.Nu poti, pur si simplu,sa gindesti cu plus.

Hai sa va spun ce gindit pozitiv am avut eu azi-noapte:

Dupa ce , incepind de simbata dupa masa n-am avut internet si a plouat  furtunos cu mici intreruperi, aseara – pe la 12 sau 24- am luat catelul in brate, ca-i era lene sa mearga pe jos si am iesit afara sa faca pisu.N-a mai iesit de pe la 18-19 si a baut multa apa.

Dupa ce am pus-o jos, intii s-a scuturat apoi a stat.Am pornit cu grija printre balti sperind sa faca repede, sa ne intoarcem in casa.Nici vorba.Ma ducea cu…fentatu si mai mult statea.

Vorbeam singur, noaptea pe strada:Fa pisu!Fa pisu ca ne uda ploaia!FAAA PISUU!

A reinceput ploaia, tare, cu vint nervos iar eu eram fara umbrela,cu niste papuci din pinza.

Fa pisu , nemernico!

M-a plimbat prin toata parcarea, ea mergind pe sub gardul viu, s-a lasat de citeva ori , dar n-a considerat ca e bun locul si dupa ce eram ud leoarca si de sus in jos si la picioare pina la genunchi s-a indreptat linistita spre casa.

Eu deja muscam.I-am tras o lesa peste fund, i-am spus- gindind pozitiv- ca e incapatinata, nemernica, ordinara, …vaca imputita, o sa-ti crape vezica… si ne-am intors acasa.

Schimbat toate hainele, uscat parul etc.

In alta ordine de idei, cind speram sa am scaner pentru a scana filmele vechi ma gindeam cit o sa ne bucuram .

Mai zimbim cind ne iau amintirile cu asalt, dar e  mai mult un zimbet trist.

Atitia nu mai sint…

 

 

Stachete

Este un raspuns la comentariul lui Carmen.

CARMEN, on 03/02/2013 at 14:13

totul este relativ… Poate “stachetele” pe care le-ai pus, sunt prea înalte ;) Dar… asa cum ai spus, e doar inceputul de an. Cu siguranta, succesele vr incepe sa apara!
o duminica faina iti doresc! :)

Carmen,cam astea ar fi,

Mi-am dorit un scaner pentru a recupera pozele de pe filme.

Am gasit unul nou,l-am cumparat,am constatat acasa ca e defect,l-am restituit si am primit banii inapoi.N-am mai avut chef sa iau altul de la acelasi magazin si in alta parte n-am gasit.

Am vrut sa-mi iau un microscop .Nu se gasesc.Am gasit in Piata de la A la Z,am mers la adresa  si …mergea  perfect la 25 de mariri,dar la 200 se vedea ceva neclar.Deci,Nu.

Am depozitat pozele din ultimii trei ani pe un card si s-a rupt.Am recuperat cu greu -dupa ce l-am lipit – pozele si le-am pus pe un stick,dar nu mai merge nici stickul,si nu le mai citeste nici calculatorul.

Am vrut sa ma tund.In fiecare an fac asta,desi port plete.I-am explicat frizerului ce vreau si a retezat ici si colo,dar fara sa ajusteze.Destul ca adoua zi am mers la un coafor si a incercat sa ajusteze,dar mai mult nu se poate.Sa mai astept sa mai creasca o luna doua.

Ma simt desfigurat.

Sint prea mari stachetele mele?

La ce sa ma mai astept,mai ales ca urmeaza sarbatorirea a 30 de ani de casnicie?

Sa mai am curaj sa-mi fac ceva planuri?

Semne…

De mult timp imi doream un astfel de aparat.In urma cu 15 ani,un atelier foto mi-a cerut unspe milioane sa-mi faca copii  de pe filme.

Poze nu prea mai am,ca mi le-au luat prietenii,familia si singura solutie ar fi un scaner pentru film.

La sfirsitul lui decembrie am ratat ocazia de a-mi cumpara unul de la Lidl si cum n-a fost o promotie nationala,nici nu mai sint sanse sa se mai gaseasca.

Am rascolit internetul si ici-colo am gasit,dar la niste preturi exorbitante.

In urma cu doua zile trebuia sa cumpar ceva de la un magazin din centul orasului si cum mai era un pic pina la ora noua,am intrat in singurul magazin deschis,sa mai pierd timpul,la Vitacom.

M-am invirtit si la intrebarea vinzatorului,am zis de scaner.

Avem!

Mi l-a aratat.Nemtesc.Mai scump decit ma asteptam.Fara posibilitate de a-l verifica in magazin.L-am luat si m-am indreptat spre casa,dindu-i si sotiei mele vestea,la telefon.

Parca aveam prea mult de mers pina acasa,dar ma bucuram ca pot sa fac ceva in aceasta iarna nicicum.

Ajuns acasa,am citit manualul,am incarcat programul ,am scos un film si m-am apucat de treaba.

De pe o bucata de film cu cinci poze,din excursia de la Valea Iadului,au iesit perfect.Nu-mi incapeam in piele de bucurie.Un pic ma deranja ca e slab calculatorul meu si merge cam incet,dar n-are importanta,am vreme.

Am luat alt film,l-am taiat la dimensiunile grilelor si…au iesit cu dungi .M-am uitat la film,nu-i zgiriat.Ceva nu-i in regula.Am curatat lentila cu periuta speciala care era in cutie si am incercat cu un alt film.Au iesit tot dungate.

Am luat si un film vechi,alb-negru,si… tot in dungi.

Imi venea sa musc.Am copiat pozele pe un stick,am luat si un film la mine,pentru demonstratie,am adunat totul si m-am dus la magazin,tremurind de nervi.

Vinzatorul m-a crezut si n-a vrut sa vada cum au iesit pozele,nici sa verifice functionarea aparatului.Mi-a dat banii inapoi ,pentru ca n-avea un alt aparat in magazin.

Oare cum se numeste ,sa nu-ti poti implini o dorinta,un vis,nicicum?

Am luat toate magazinele posibile din oras,in rind.In unele locuri,vinzatorii se uita la mine ca la urs.Nici nu stiu ce-i acela un film foto.

Cum sa am incredere sa iau de pe internet-in eventualitatea ca ar avea un pret care imi este accesibil-daca nou nout,din magazin de specialitate,e gata defect?

Macar aici l-am putut returna si mi-am recuperat banii.

Semne bune anul are…

Rahat.