De-ale mele

Era vorba că vor suna sirenele şi la Cluj şi în unele publicaţii locale erau explicaţii despre cum trebuie înţeleasă sonorizarea respectivă.

Păi, pot suna pînă sar de pe postamentele respective, că la Cluj n-am văzut nici un indicator care să direcţioneze populaţia spre vreun adăpost antiaerian.Adică, nu sînt adăposturi.Si-atunci?

De altfel, ieri n-a sunat nici o sirenă.Eu n-am auzit.

 

Pe vremuri, cînd echipele sportive ale ţării evoluau pe undeva, toată suflarea ţării era cu ochii în televizoare.Si trăiam cu toţii la cele mai înalte cote evoluţia alor noştri.

Acum, la Cluj, sînt campionatele europene de gimnastică.Si gata.Păi, ar trebui ca fiecare televiziune să-şi înceapă ştirile cu asta, nu cu Ghiţă sau cu Champs Elisee.

Sînt eu prea răutăcios? Nu cred, căci nu toţi clujenii pot merge la faţa locului, iar restul populaţiei nici aşa.

 

Primăria a somat asociaţiile de proprietari sau locatari să dea jos zăpada de pe copaci.

Serios? Si cum ar trebui procedat?

De-ale mele

De-o vreme, cam de 10 ani, sînt mai tăcut, mai puţin comunicativ la locul de muncă- şi asta se vede şi în afara- datorită colectivului.

O colegă s-a reîntors din maternitate şi avînd senzaţia că şeful de birou a ajutat-o ( nu-i adevărat) sare  în sus la orice mişcare sau dorinţă a lui.

Normal că enervează cînd …A, vrei ceiuc?,ţi-e frig? să-ţi fac? Işi face munca şi o face şi pe alui şi nenumărate alte  manevre .Dar na, dacă aşa vrea ea ce să-i spui.

Tu cum faci cutare, să ştiu să fac şi eu.A ajuns să-l întrebe ce să facă de mîncare, în loc să-şi sune soţul.

Eventual va avea omul probleme acasă, căci nevasta lui nu se manifestă la fel.Deci, nu mă bag şi tac.

Bineînţeles că omul, văzîndu-se mereu în centrul atenţiei a ajuns să ştie totul şi să aibă dreptate în tot ce zice sau face.

El, care n-a băgat în viaţa lui degetul în pămînt, dă lecţii  celor care  fac  agricultură ( de grădină, e drept) cu rezultate notabile.

El care n-a făcut în viaţa lui nici măcar cartofi prăjiţi ( a spus-o el) dă lecţii de gătit şi nenumărate alte chestii.

Pînă n-are treabă cu mine, nu mă amestec şi tac.

Pînă într-una din zilele trecute cînd îi zice la o colegă care se pregătea să mănînce o  ridiche să o spele bine, să-i taie capetele şi să-i cureţe coaja.

Mă pune dracul să întreb de ce- avînd în vedere că ridichile astea noi sînt crude şi bune întregi.

Răspuns-Nu eşti normal, păi tot  creşte în pămînt conţine tetanos.Pămîntul are tetanos şi te înbolnăveşti…

 

 

 

De-ale mele ( rautati)

Ieri am vazut pe o retea de socializare un articol al unui cunoscut unde il cita pe Ion Ratiu dind definitia democratiei.

Normal ca am intrat si i-am amintit ca atunci cind am sugerat sa-l voteze era sa fiu linsat.

Ca el…n-a mincat salam cu soia!

Acum maninci „nu stiu ce” care, poate, contine si ceva urme de soia…

S-au desteptat romanii?

Nu, dar isi dau in petec.

De-ale mele

Aseara am vazut o stire care m-a dat peste cap.

Ziceau ca politistii locali din Timisoara a oprit ceva cor regal, care concertase cu o seara inainte la opera, sa cinte in piata pentru cei care n-au reusit sa-i vada si asculte.N-avea autorizatie si erau pasibili de amenda…

Ieri, eram cu sotia in Piata Unirii-locul unde se tin concerte in are liber si fiind „zilele maghiarilor, seara au fost concerte- la o bere  si am vazut un politist local sau jandarm ducind de brat un „locuitor al strazii” in afara pietei.Probabil omul s-a intins pe o banca sa se odihneasca la soare si sa asculte un pic de muzica.

Fratilor, la Gyula (Jula) in Ungaria, cit am stat pe acolo si cit ne-am invirtit prin oras n-am vazut nici o uniforma.Nici politie locala, nici politie normala, nici la circulatie, nici armata, nici graniceri.Nimic.

Poate ca participa in civil la viata orasului, dar nu s-au facut simtiti, n-au deranjat pe nimeni.

In campingul in care am fost cazati nimeni nu-si inchidea cu cheia nimic.Lucrurile stateau pe linga corturi, rulote fara ca cineva sa aiba treaba cu ele.Cit am fost acolo nu s-a reclamat vreun furt.

Au si ei „stradalii” lor, i-am vazut in diverse locuri, in special in zonele cu locuintele localnicilor , pe linga magazinele alimentare.

Muntele

Constat cumva, cu parere de rau, ca nu mai este abordat muntele asa cum o faceam eu, si altii mai demult.

Vad la Adrian,https://buceginatura2000.wordpress.com/

si cei care comenteaza la el ca vorbesc numai de trasee, de marcaje, de obiective.

Mergeam pe munte sa ne abandonam lui.Ii vorbeam, ii multumeam ca ne lasa sa ne plimbam pe cararile lui, ca ne hraneste cu belsugul lui, ca ne racoreste si ne astimpara setea cu apele lui cristaline, ca ne adaposteste prin padurile si grotele lui.

Mergeam pur si simplu intr-o directie fara marcaje, fara trasee, fara obiective.Si-atunci poti sa vezi muntele, il poti simti, poti sa depasesti obstacolele care iti ies in cale fara mari probleme, poti vedea frumusetea la ea acasa.

Mergeam cite o saptamina fara sa intilnesc pe cineva, iar cind intilneam putea fi un localnic, sau un alt abandonat ca si  mine si care abia astepta sa ne vedem fiecare de drum.

E drept, Adrian fiind ghid trebuie sa urmeze marcaje, sa-i invete pe turisti cum sa urmeze marcajele.

Pentru noi era suficient sa stim din ce directie rasare soarele si aveam posibilitatea sa ne orientam, era suficient sa stim ca fiecare piriu se varsa intr-un altul mai mare si ca in apropierea apelor sint localitati, daca am avea nevoie de oameni in preajma.

Mai zice citeodata Adrian ca pe traseul cutare se urca „bara la bara”, atitia turisti sint.

Adica toata lumea se inghesuie in acelasi loc si te freci unul de altul ca in oras, pe trotuar?

Asta nu mai e drumetie, nu mai e iesire din cotidian, nu mai e abandon in natura.

Da poate gresesc eu, poate mai sint inca multi care merg pe munte pentru munte nu pentru a fi vazut, a se intilni , sau pentru ca asa-i la moda.

S-ar putea spune ca tot ce am zis acum se incadreaza in categoria:rautati.

Rautati

Nu ma pot rabda.

Toti imi cer imperios, sa cumpar, sa maninc cartofi prajiti in ulei industrial de palmier, sa iau medicamentul asta, ca altfel putrezesc de viu, sa…

Oameni buni, unde se fac reclamatii pentru reclamele mincinoase?

Am vazut recent un panou urias pe care scria despre un vin, numit Liliac si care ar fi specific ardelenesc.Da sa-l frigi!

Instant i-am dorit un incest celui care a hotarit asta.

Mai nou, toate aberatiile sint ardelenesti, sint specifice din Transilvania.

Mai ales la mincaruri.

Da-o incolo!

Pai,  am mincat o mincare  de m-am  lins pe degete, undeva la citiva kilometri de Prut.Dincolo de Iasi.Si eu sint cu figuri, la mincare.Mai bine maninc pita cu unsa, sau goala , decit sa pun limba pe ceva care s-ar putea sa nu-mi placa.

Dar din aceea facuta acasa, nu la vreo pensiune care a mostenit reteta de la mama  ei, mama care n-a putut gati nimic daca n-a pus si rozmarin in mincare.

Hai ma…!

Rautati

Eu am facut liceul in doua locuri.

Primul, cel ales si-a schimbat profilul si din clasa a 11-a m-am mutat la unul cu profil filo.

Dar primul mi-a ramas la suflet.

Buuun.

Deci, 1- cind am vazut la TV ca la Bucuresti a fost un festival turcesc, mi-a parut rau ca nu sint acolo, dar cind am aflat ca si la Cluj o sa fie, am refuzat o iesire pe dealuri pentru a merge acolo.

L-am localizat in fostul meu liceu- de clasa a noua si a zecea.

Cum n-am mai fost pe acolo de foarte mult timp, cu un picut de emotie si cu ocii in patru am vazut chiar de la intrare o femeie care statea la o masa si se indopa cu produse turcesti.Nu-i intelegeam rostul, caci intrarea era libera.

Buun.

Am vazut, am fotografiat, ne-am extaziat in fata picturii- EBRU- pe apa, am fost incintati de sticlarul care lucra in direct, cum s-ar spune, tot felul de obiecte interesante si bineinteles am facut roata la produsele traditionale.

Normal, ca am luat o cafea turceasca, care desi nu era la nisip, avea zat si a fost foarte buna.Stind la umbra la cafea ne-am rotit privirile prin curtea scolii.Ceva noutati, alt gard, acelasi atelier pe care l-am construit noi elevii, de la fundatie pina la acoperis si…la poarta umflata care se indopa cu produse turcesti.

Inainte sa plecam am stat la rind sa luam niste prajituri, la pachet si pina sa ne vina rindul am vrut sa vad, macar coridorul, unde a fost clasa mea.

-Nu-i voie! mi-a zis aceea.

-Am fost elev aici, si merg doar pina la usa.Vreau doar sa-mi amintesc un pic.

-Nu-i voie!

-Nu intru nicaieri, doar pina la usa.

-Nu-i voie! si a continuat sa se indoape

Puteam sa merg, pur si simplu, dar n-a vrut sa fac „spectacol”.

Sper ca i-a picat greu tot amestecul ingurgitat fara intrerupere si sa fuga la buda din cinci in cinci minute.

2.Ieri am venit pe ploaie pina la lucru.

N-ar fi prima data, dar cind am ajuns, desi am avut pelerina cu gluga, am fost ud leoarca pe pantaloni, pe picioare.Tot ce se aduna pe pelerina se scurgea pe pantaloni.

Mai era un coleg, la fel de gras ca si mine, ca se vede jur imprejurul lui, la fel de ud pe pantaloni.

In schimb, cei cu burta, bortosii, aveau pantalonii uscati.

A-i naibii…