Rădăcini

Citind ” Cheful de vorbă ” de la Ca va, Toronto! https://savatoronto.com/2018/01/07/chef-de-vorba/

mi-au năvălit amintirile.

Eh, era vorba, printre altele , de a fi sau a nu fi ataşat de obiecte.

Eu da, sînt ataşat de obiecte.Pentru că, în mare măsură ştiu cum ajung în stadiul  final, prin ce mîini, suflete trec, ce e pus acolo.

Cum am circulat mult, în special în tinereţe,( nu prin alte tări, ci pe la noi, pe munţi şi dealuri ) am fost curios să aflu cum se fac unele obiecte.Si în mare măsură am aflat.

Hai să vă spun cum ajung blidele de agăţat pe perere, blide.

Mi-a povestit un nene, olar, de pe lîngă Gherla.

Acum nu mai este nici atelierul, nici casa.

Întîi, într-o zi caldă de vară, îţi iei sapa pe umeri şi un sac de iută şi te duci la lutărie. Fiecare sat sau oraş are lutăria proprie, adică o zonă cu argilă galben-portocalie, bună pentru oale şi ulcele sau pentru lipit soba, cuptorul cocător sau cohia ( căsuţa de vară) .Chiar şi unde se găseşte caolin, se foloseşte lutăria.

Buun, cu sapa în spinare, cu sacul în mînă, te duci la lutărie, sapi un pic să iasă lutul murdărit de vreme şi scoţi un sac plin, sau cît poţi duce.Acasă, îl cerni bine, să se aleagă rădăcinile sau pietricele, după care îl macini şi-l mai strecori odată.Amestecat cu apă şi bine frămîntat-poţi să-i şi horeşti ( cînţi) dacă-ţi vine- poate fi prelucrat.Dacă-i doar lucru obişnuit după prima ardere, începi să pui pe blid semnele rămase de la strămoşii strămoşilor tăi şi unul şi de la tine.Dacă-i la comandă, pui semnele ălui care a făcut comanda şi semnul tău.După a doua ardere îl pui la răcit, îl mîngîi cu voroave şi te rogi la Domnul să-l Alduiască ( binecuvînteze) pentru cine-i blidul şi pentru cine l-a făcut.

Atîrnat la grindă, sau în blidar.Folosit sau doar expus, blidul se umple de căldura locului.Se încarcă cu istoria acelui loc, a acelui cămin, iar urmaşii dacă îl iau acasă vor avea la ei rădăcinile, căldura lor.

La fel şi alte obiecte, lucruri.Mai ales cele care necesită multă muncă se încarcă cu energia omului sau oamenilor care l-au făcut plus emoţia celui care-l oferă.Bucuraţi-vă cînd primiţi ceva.Mai ales lucrurile vechi care fac parte din  familie.

Radacini 4

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/Artist in a pune natura in valoare, e unul din cei care multumeste pamintului pentru ce ii ofera si-si cere iertare de la copac, daca trebuie sa-l taie.

Geolog, speolog, montaniard, drumar, artist, iremediabil indragostit de pietre , fosile si lemn in toate formele sale  – Vasile Todoran .

Radacini 3

https://fosile.wordpress.com/

Radacini 2

https://fosile.wordpress.com/

Radacini 1

https://fosile.wordpress.com/

Radacini

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Excursia de duminica.Groapa Ruginoasa.

Aveam citeva alternative pentru o iesire duminica,dar nevasta-mea desi nu s-a odihnit destul dupa 6 zile lucrate de dimineata pina seara a ales-o pe cea mai departata.O traversare a Vaii Ariesului pina la Groapa Ruginoasa.

Pe harta Google zice ca sint 167 km.Mie mi-a iesit pe kilometraj 171 km.E drept ca ei n-au masurat de la  mine de acasa.

Asa ca,duminica dimineata-adica pe la noua jumate-cu cafeaua la sticla,cu mincarea in rucsac,tigari cite trebuie,cola si o bere-am pornit in excursie.

Cu vremea frumoasa,chiar daca putin cam rece,drumul foarte bun   si catelul care n-a prea facut scandal (latrat),repede si plini de veselie am ajuns pina la Turda.Dupa ce am iesit din Turda,de la Mihai Viteazul,am salutat Cheile (Turzii) si ne-am incintat ochii cu localnicii care la aproape fiecare poarta sint cu legume frumos aranjate,de vinzare.

Dupa ce am trecut de Buru a inceput ,pe de o parte bucuria reintilnirii cu frumoasa Vale a Ariesului,iar pe de alta parte scuturaciunea drumului.Nu sint gropi,dar sint o gramada de crapaturi urit plombate si de plombe  nefinisate,adica o gramada de umflaturi care te scutura  rau.

Valea Ariesului de la Buru

Dar nu-i bai.Noi eram veseli si revedeam surprinsi,parca de fiecare padure,de fiecare stinca aparuta in fata noastra.Iar Ariesul,parca era un piriu micut,atit de putina apa curgea.

Desi nu mergeam tare,ni s-a parut ca am ajuns repede la Cascada noastra-asa-i spunem noi la Cascada Sipote-si am fost mirati ca nu mai curge in evantai ci doar pe un fir,parca se chinuie ,

Cascada Sipote

La cit de mica este apa,la intoarcere putem trece dincolo sa urcam la cascada de sus a Sipotelor,sa vedem daca acolo mai curge pe intreaga suprafata.

Ne-am plimbat,ne-am dezmortit,ne-am umplut cu frumusetea locului printre florile macrisului brostesc,

Flori de macris brostesc

Ne-am plimbat prin riu-acum un piriu,

Ariesul ramas mic

si uitindu-ma printre pietrele din albie am gasit un Lemn Silicifiat.L-am fotografiat si l-am lasat acolo.Poate il gaseste altcineva sau…

Lemn silicifiat

Cind am pornit mai departe m-a intrebat a mea:

Ai pus piine?

Eu nu.Nu era printre cele pregatite pe care le-am pus in rucsac?

Cind si-a dat seama ca tot ce avem cu noi e degeaba pentru ca n-avem piine,brusc i s-a facut foame.I-am propus sa manince niste napolitane si-atunci a inceput sa-mi explice cu lux de amanunte ca intii e aperitivul,ca sa-ti deschida apetitul,apoi diferitele feluri si la sfirsit ceva dulce-desertul- ca sa puna capac,sa induca o stare de tihna.Ori ea nu poate sa inceapa cu desertul  cind ii este foame…

In plus,la tara duminica toate sint inchise si…a continuat pe aceiasi linie.]La Salciua am oprit linga un magazin satesc deschis cu citiva barbati la o masa afara si am cumparat o piine feliata de Aiud.

Piinea salvatoare

Pe la Scarisoara si Girda era tirg si abia am reusit sa trecem printre vinzatorii si cumparatorii care-si faceau manevrele in mijlocul drumului.

Dupa ce am trecut de Arieseni,dupa ce soseaua ajunge in virful muntelui si incepe coborirea spre Nucet,am parca masina intr-un refugiu si…

Panou indicator cu explicatii

Panoul are intr-o oarecare masura dreptate.E intr-adevar o poteca,in multe locuri pentru o persoana,dar e mai lunga de 800 m si cam 50 de minute de mers.Pentru ca in prima portiune poteca urca pieptis si poti sa mergi fara nici o rusine in patru labe,apoi citeva portiuni aalternind pieptis printre bolovani

Poteca

si mai putin pieptis printr-o padure de pini pe bolovani si radacini la vedere

Poteca

iar la iesirea din padure,

Ultima suta

ca o pregatire pentru ce va urma,un platou ce ar putea fi pista de decolare pentru ce urmeaza,

Alegi sa zbori sau…

ajunsi in virful muntelui,surpriza este mare.Ramii cu gura cascata de Groapa Ruginoasa,de muntii Codru Moma care se vad in departare de…

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

In departare Muntii Codru Moma

Ce e Groapa Ruginoasa?

E …eram tentat sa zic partea tehnica,dar am s-o las.

Este vorba de eroziunea versantilor muntelui datorata in special apelor pluviale.Iar culorile sint date de cuartitele din componenta solului versantilor.Are o adincime de 100,150 de metri si un diametru de 600 m.Este situata in preajma unuia din virfurile Multilor Bihorului.

Eram tentat sa cobor,dar nu eram singur,in plus a trebuit sa punem lesa la catel sa nu cumva sa cada,in plus cam sufla vintul si ne era un pic rece asa ca,la o masa amenajata in apropierea marginii am mincat,am baut unii cola,altii bere.Tigari,cafea si ne-am pregatit de intoarcere.Bineinteles cu nenumaratele poze.

Daca n-ar fi durat atit de mult urcusul si coborisul si daca n-am fi stat atit de mult acolo sus,am fi mers si pe la Rosia Montana,am fi intrat si pe la Manastirea Posaga,poate am fi urcat si pina la cascada de sus de la Sipote.

Nevasta-mea are rau de inaltime si ajunsa la marginea platoului cu 100 de metri de hau la picioare nu i-a fost tocmai usor.Plus urcusul si coborirea in nesiguranta,chiar daca eram eu in preajma.Nu mi-am dat seama ca nu-i este bine,mai ales ca glumeam pe seama unor tineri care  la urcare veneau in urma nostra si care ziceau sa se opreasca un pic ca daca mai vin dupa astia,adica noi,le iese sufletul.Soseaua pina la Cimpeni este buna si am mers cu viteza mai mare,asa ca serpentinele n-au ajutat-o sa-si revina,iar de la Cimpeni inspre Turda Valea Ariesului se ingusteaza si poate sa-ti creeze senzatia ca iti vin muntii si padurile in cap.

Ca sa nu ma ingrijorez nu mi-a spus ca-i este rau ,ci ca-i este somn,asa ca i-am lasat spatarul putin mai jos sa incerce sa doarma si incet,pe zecile de curbe si viraje  am pornit spre casa cu o oprire la Sipote pentru dezmortire,un pic de liniste,un pic de aer.

Daca o sa mai fie  o vizita acolo vom merge pe la Oradea-in caz ca tot nu repara drumul,care in conditiile de acum e ucigas-si ,cu o cazare prin zona sa putem sta doua trei zile sa vedem Groapa ca lumea,Pestera Hirtop si Scarisoara,Rosia Montana ,Pestera Huda lui Papara,Manastirea Lupsa si inca nenumarate…

Mergeti sa vedeti aceasta Groapa.Poate,daca n-ar fi fost impadurita,in citiva zeci de ani sau o suta ar arata ca Ripa Rosie de linga Sebes,care este asa tot datorita eroziunii.Dar este plina de puieti si brazi mici si mari,ca nu cumva sa fie si o prabusire,o alunecare masiva a virfului muntelui.

Pasiuni

Destul de des am fost preocupat  de tot felul de chestii care mi s-au parut interesante,dar nu intotdeauna le-am putut tine intr-o colectie a mea.In copilarie,am gasit si eu ca si alti copii si adulti o gramada de vestigii preistorice.Acestea au ajuns toate la muzeul orasului.Am mai strins tot felul de crengute si radacini,dar le puteam depozita numai in pivnita si cind am plecat (toata familia) ,au ramas acolo.Cind s-a dragat lacul din cartierul Gheorgheni am adunat o gramada de monede vechi.Mai am citeva,dar nu m-a pasionat intr-atit incit sa continui a aduna monede.Am incercat si cu timbrele.Cumparam plicuri de la chioscurile de ziare.Plicuri de doi lei,de trei lei sau de cinci lei,care contineau timbre amestecate.Apoi am fost la Filatelie,mi-a aratat cineva ce inseamna timbrele,dar totul se rezuma (as am inteles eu) la a cumpara si a le tine ascunse in clasoare.

Am adunat cu prietenul meu chei.Chei de usi,de lacate,de porti.Aveam un perete acoperit in totalitate cu chei.Le cautam pe la vecini-trebuia sa facem curat si ordine prin magazii si primeam tot ce credeam noi ca ne-ar trebui.Mergeam pe Oser (tirg de vechituri) si cumparam.Le spalam,le curatam,le slefuiam pina aratau ca noi.Dar totul a inceput sa  se termine cind au inceput prietenii si cunostintele sa ne aduca chei cu galeata.Nu mai incapeam de chei,nu le mai cautam noi,nu mai aveam bucuria gasirii lor,a prelucrarii (curatarii) si le-am dat jos de pe perete in citeva galeti…si probabil mai sint inca acolo,in pamint,in gradina casei prietenului meu.

Cartile,adunate toata viata,cind n-am mai incaput de ele,cind nu mai aveam unde sa ne punem lucrurile,s-au dus.O parte la romanii din Ucraina,o parte la toti prietenii cu copii ,iar o alta parte  la Anticariat.Mi-am pastrat citeva.

Muzica,la fel cind n-am mai incaput in casa de discuri,benzi,casete cu greu am hotarit sa le dau.Le-am dat unui prieten din Lupeni.Cu ce mai avea si el putea populariza muzica in Valea Jiului,la radio.Am umplut „dacia” cu 400 de benzi si i le-am dus .Mi-au ramas citeva din primele mele benzi,inregistrate prin 1968 pe benzi BASF de 360 m,mono,pe patru piste,un mag care poate ca inca mai functioneaza,citeva discuri cu muzica clasica si un picup cu doza electromagnetica.Toate undeva,intr-o magazie.

Foto.Prin clasa a cincea am vazut la un coleg de clasa un laborator foto si de atunci am inceput si eu cu fotografia.Inca mai fac.

Drumetia si muntele mi-au fost la indemina toata viata si sper sa-mi mai fie inca.

Au mai fost si altele,dar de mai mica anvergura.Ultima pasiune sint pietrele,insa in toate cazurile,daca am putut sa ma implic,sa caut,sa gasesc,sa prelucrez daca este cazul si apoi sa le arat si altora am considerat ca merita sa-mi iau din timpul meu liber.Daca nu,s-au pierdut.Ideea de a cumpara si de a tine ascuns,doar pentru mine nu m-a incintat niciodata.

De carti si de benzi m-am despartit cu greu.Mi s-au rupt din inima,dar avind in vedere ca nu le duc cu mine in mormint si nici n-am la cine sa le las ,mai bine sa se bucure cit mai multi de ele decit sa le arunce cineva,dupa ce nu voi mai fi.

La fel si cu pietrele acum.Pe unele le-am facut si le fac cadou.Pe alte le le vind.Dar alaturi de fiecare piatra vinduta am pus si altele cadou.Iar cele care nu-si vor gasi prieteni se vor reintoarce in pamint.