Privirea

Sînt răcit.

Adică mucos, plîngăcios, îmi simt şi capul, mă doare carnea şi după ce îmi suflu nasul mi se înfundă urechile şi nu mai aud decît un murmur continuu de parcă ar fi valurile mării auzite noaptea de la distanţă sau frunzele unui plop la fiecare adiere de vînt sau aplauzele dintr-o sală îndepărtată.

Dacă tot e pauză şi e soare afară, mi-am zis că n-ar fi rău să merg pînă pe malul Someşului.Să stau, să ma uit la apă, la flori, la raţele sălbatice care populează rîul.

Sălciile plîngăcioase sînt pline de flori, nucii plantaţi pe mal au început să scoată frunze, buchete galbene de flori de rostopască înseninează  verdele crud al ierbii, iar răţoii frumos coloraţi se joacă prin apa care curge lin.

Mergînd pe o cărare din apropierea malului am văzut o raţa cu o grămadă de boboci înotînd pe lîngă mal.M-am oprit să-i văd şi ca să nu se sperie de mine.

Ba se fugăreau pe apă, ba se scufundau şi la un moment dat au ieşit pe mal, căutînd cîte ceva prin iarbă.

Toată această linişte, frumuseţe a fost spartă brusc de apariţia unui fulger portocaliu.O pisică mare s-a aruncat printre boboci în măcăitul disperat al raţei.Cînd am văzut raţa  şi bobocii pe apă, m-am liniştit, dar pe cărare a apărut pisica cu un boboc în gură.

Incă mai mişca amărîtul.

Pisica s-a oprit în faţa mea şi mă privea fix, dînd din nervos din coadă.

Am văzut ce  înseamnă o privire de ucigaş.

Nu-i era frică de mine.Mă privea triumfătoare, cu bobocul în gură şi după cîteva clipe a sărit peste un gard şi s-a dus.

Se mai auzea măcăitul disperat al raţei, apa curgea la fel de lin, sălciile plîngătoare se ondulau la fiecare adiere, soarele strălucea în continuare.Cu inima în gît mi-a trecut cheful de plimbare.

Duminica

Intii m-a durut gitul.

Am facut gargara cu apa sarata si mi-a trecut.Dar tot mucos am ramas.Si-asa am dus-o toata saptamina

Spre sfirsitul saptaminii nevasta-mea avea temperatura,stranuta si tusea.Tratamente cu ceai de macese,cu alte ceaiuri si paracetamoale.

Simbata aveam de recuperat o zi de nastere la care n-am ajuns cind a trebuit si una la zi.Ne-am incadrat cumva,dar parca eram batuti amindoi.Din nou tratamente cu paracetamoale,ceaiuri,vitamine naturale si somn la caldura.

Si a venit frumoasa zi de duminica.Intii am facut o tura cu catelul pentru necesitati,apoi am inceput un tur al orasului in cautare de cauciucuri 155 X 65 X 13.De iarna,ca asa trebuie,nu?

De ce sa ii obligam pe cei care trebuie sa curete strazile,mai bine sa-i obligam pe toti sa-si cumpere cauciucuri,care oricum sint nefolositoare daca nu sint curatate strazile.

Intr-un singur loc am gasit cu douamilioanedouasute (220) bucata.

Astia-s dementi.Adica noua milioane patru cauciucuri?Pe care le folosesc de citeva ori o iarna intreaga si cind vine vara trebuie sa le iau ,din nou pe celelalte?

In ultimii douazeci de ani ne-am dat cu acelasi tip de cauciucuri si iarna si vara,fara nici o problema.Acuma,brusc,musai cauciucuri de iarna,si neaparat noi,ca daca-s mai vechi se strica iarna sau ce naiba…

Si inca zic ca vor sa le mai scumpeasca.

Ce aberatie!

In loc sa mergem la padure cu catelul,sa zburde putin,sa mai luam si noi un pic de aer curat,ne-am invirtit in tot orasul si periferii sa cautam ceva ce nu putem gasi,pentru ca nu este…

Am ajuns destul de tirziu acasa,am luat o noua tura  de paracetamoale si ceaiuri,bai fierbinti si somn si…sint la fel de mucos,de parca as avea contract pentru export,ma doare toata carnea-desi nevasta-mea ma intreaba,care?-am pierdut o zi minunata de iesit afara si miine trebuie sa mergem la lucru,cu temperatura sau fara,mucosi sau nu.

Asta-i duminica?