O mînă de ajutor

Am fost solicitat să dau o mînă de ajutor.

Da ce-ar fi de lucru?

Cîteva lemne de stivuit în lemnărie și de greblat frunzele.

Așa că, azi dimineață m-am dus.

Am cam înțepenit cînd am văzut că cele cîteva lemne erau   o grămadă uriașă, la care cel care încă mai spărgea la ele, tot adăuga.

10 metri cubi.Tăiate și sparte.Mari, pentru centrală.

Mi-am făcut curaj și m-am apucat de treabă.

O adevărată plăcere să te apleci pentru fiecare și să o arunci în lemnărie.După care să te apleci pentru fiecare și să în stivuiești.Cu grijă  să nu cadă, să nu fie prea înaltă stiva, să nu se lase pe peretele din scînduri, că l-ar rupe.

De obicei, la lucru manual nu folosesc mănuși.N-am simț cu ele pe mîini.De data asta mi-am luat niște mănuși din piele, că lemnele aveau tare multe așchii.

A fost o adevărată bucurie cînd mi s-a dat o unghie peste cap și s-a rupt din carne. Pe jumătate, cît să nu-mi pot da jos mănușa, dar să mă ating la fiecare mișcare de degetul ăla.

Pînă la prima țigară am reușit să eliberez intrarea și să-mi dau seama ce de mușchi am .Toți mă dureau.

Am fumat în picioare, că dacă m-aș fi așezat, nu-i sigur că m-aș mai fi ridicat.

Deja, fiind distanța mare, a trebuit să pun lemnele în roabă, să le duc pînă la și-apoi să le stivuiesc.

O distracție.

Vreme frumoasă, cer senin, se vede muntele și pădurea parcă mustind a înnoire.Un vis de primăvară, dacă doar stai și te uiți.

Cred că am dus vreo 50 de roabe, dar am terminat.Mai aveam doar să strîng așchiile, să adun rumegușul și… să trec la partea cu frunzele.

Nu erau multe.Doar de sub doi tei mari și dintr-o livadă cu meri, peri, pruni.

Le-am greblat, le-am măturat cu măturoiul, le-am măturat cu mătura.Greu, după ce au stat o iarnă întreagă în iarbă.

Srîns grămezi, încărcat în roabă și dus la locul unde trebuiau arse.

Rupt, cu degetul zvîcnind, mă pune dracul să întreb dacă ar mai fi ceva de lucru.

Păi, nu-mi pornește mașina.

Verific, nu vrea.

Hai să o scoatem din garaj și băgată in marsarier s-o pornim.

N-a pornit.Am adus mașina mea aproape, am legat bateriile și… n-a pornit.

Deci, s-o ducem înapoi în garaj.

Măi fraților, n-am crezut că un c3 poate fi așa de greu.Trei inși, adică eu și două femei, n-am reușit să o împingem pe o pantă mică pînă în garaj.Am lăsat-o în curte.

Ar mai fi de rulat covorul și adus în casă,

Întîi mi-am tăiat ce s-a putut din unghia respectivă, apoi covorul.

Am mai făcut ce mai era, mărunțișuri, mi-am spălat și eu mașina, că avea pe ea mizeria depusă din toamnă și toată iarna și-apoi, teleghidat am mers acasă.Noroc că cu mașina, altfel nu m-aș mai fi mișcat din loc.

Văd eu mîine dacă mă mai pot mișca.

Poza 204

https://fosile.wordpress.com/

Va amintiti?

Salcim

Salcim

Dar de

Sonny Black

Chitarist englez de blues si folk

Auditie placuta!

Timp

Atunci

Atunci

Acum

Acum

Poza 95

Prin padure

Prin padure

Poza 94

Prin cartier

Prin cartier

Acasa

In apropiere sint doi corcodusi.Acum sint infloriti in totalitate.Fiecare creanga si crenguta este acoperita de flori , air albinele si alte culegatoare se intrec in a culege.Florile de saptamina trecuta au inceput sa imprastie in jur fulgi albi de petale.

Imi fuge gindul undeva, departe, in copilarie.E tare departe pentru ca copilaria mea nu este legata de urmatoarele etape.Oricum, eram ACASA.

ACASA pentru mine e locul in care am inceput sa disting imagini, locul unde am inceput sa descopar lumea mergind in patru labe sau cu grija pe linga mobilier.Locul in care , alaturi de parinti si de frati (surori) m-am jucat, am inceput sa am experiente, trairi, emotii.

Dar toate acestea s-au intrerupt brusc cind parintii mei au luat hotarirea ca trebuie sa ne mutam.

Oare s-au gindit ei,oare se gindesc parintii la copii cind hotarasc sa se mute?

Pwntru copii, o intreaga lume se naruie.E lumea lor, lumea in care au visat, si-au construit un loc numai allor si care dispare.

Undeva intr-o pivnita este o cutie cu un bumb de metal, citeva monede de „ban cu om” (50 de bani), cu care imi cumparam inghetata,un cutit cu lama indoita pentru altoit si citeva seminte primite de la bunicul meu, citeva virfuri de sageata din silex, o coarda din intestin de animale si pene pentru sageti, primite de la unchiul care m-a invatat tainele padurii si muntelui,un avion din plumb, cu arc, care odata invirtita cheia se dadea peste cap, primi de la un alt unchi.

Pentru cine le gaseste nu inseamna nimic, dar pentru mine era legatura in copilarile.Era insasi  legatura in trecut.Dovada existentei mele de pina atunci si care odata disparuta trebuia sa-mi construiesc alta.

Oare se gindesc parintii de ce au copii  introvertiti, timizi, ascunsi?

De ce le este greu sa se integreze intr-un mediu nou?

Oare se gindesc ca le-au rupt legaturile, ca le-au fracturat amintirile?…….