De-ale mele. Degetul

Cîndva, în urmă cu vreun an m-am întîlnit cu un prieten din tinereţe şi i-am spus că am scanat filmele şi dacă vine într-o zi pe la mine cu un stick i le dau.Tare s-a bucurat omul şi a promis că.

O fi uitat, s-o fi luat cu altele.Am uitat şi eu şi gata.

Cum, prin februarie am fost un pic în concediu medical- că aşa-i la mine, la fiecare început de an trebuie să am o problemă de sănătate, uneori mai gravă alteori mai puţin- am avut timp să iau filmele scanate în rînd şi să-i caut la om pozele.Că am făcut o grămadă, student la arte, i-am fotat schiţe, lucrări , încercări şi cu el şi prieteni prin cartier şi prin oraş.Poze de pe vremea cînd  avea părul mare şi pantaloni largi ( anii 70), căci acum e… o chestie rotundă şi cheală.

Buun, i le-am selectat, le-am pus pe un stick şi luîndu-mi şi un aparat foto  am pornit prin cartier.

Am sunat la interfon, dar n-a răspuns.Nu-i bai.N-o fi omul acasă, că circulă mult pe la tot felul de expoziţii.

M-am plimbat prin cartier, am făcut cîteva poze şi la întoarcere trecînd pe lîngă blocul lui, îl văd pe balcon.

L-am strigat, i-am arătat stick-ul şi…

-N-am timp.Sînt ocupat.

-Măi băiatule, durează mai mult să urc eu la etajul patru, decît pînă descarc pozele şi nu stau să te reţin.

-N-am timp, sînt ocupat.

I-am arătat un deget şi am plecat, fără să mă mai  uit înapoi.

Încă mai am pozele pe stick, căci sîntem prieteni şi poate, totuşi, le vrea.

Poza 31

Padurea Faget

Padurea Faget

Aveam timp

Nu stiu cum,dar pe vremea aceea aveam timp.Aveam timp

Educatie

Educatie

sa ne ocupam de catel,o minunatie de pechineza.

Excursii

Excursii

sa mergem in excursii la munte si chiar daca ploua si mai mult stateam sub o copertina improvizata ,aveam de ce sa ridem,sa fim fericiti.

Puiuti

Puiuti

Aveam timp sa ne ocupam si de puiutii catelusei noastre si nu i-am dat de acasa decit cind am fost siguri ca vor avea stapini iubitori.

Go

Go

Aveam timp sa jucam Go la Casa Tineretului sau acasa,

prosteala

prosteala

sa ne prostim facind poze

La un pahar de porto

La un pahar de porto

sa comentam ultimele carti citite sau muzica ascultata ,la un pahar de Porto

Iubire

Iubire

sa ne iubim.

Aveam timp sa fim impreuna si impreuna cu prietenii.

De ce atunci aveam timp ?

Semne…

De mult timp imi doream un astfel de aparat.In urma cu 15 ani,un atelier foto mi-a cerut unspe milioane sa-mi faca copii  de pe filme.

Poze nu prea mai am,ca mi le-au luat prietenii,familia si singura solutie ar fi un scaner pentru film.

La sfirsitul lui decembrie am ratat ocazia de a-mi cumpara unul de la Lidl si cum n-a fost o promotie nationala,nici nu mai sint sanse sa se mai gaseasca.

Am rascolit internetul si ici-colo am gasit,dar la niste preturi exorbitante.

In urma cu doua zile trebuia sa cumpar ceva de la un magazin din centul orasului si cum mai era un pic pina la ora noua,am intrat in singurul magazin deschis,sa mai pierd timpul,la Vitacom.

M-am invirtit si la intrebarea vinzatorului,am zis de scaner.

Avem!

Mi l-a aratat.Nemtesc.Mai scump decit ma asteptam.Fara posibilitate de a-l verifica in magazin.L-am luat si m-am indreptat spre casa,dindu-i si sotiei mele vestea,la telefon.

Parca aveam prea mult de mers pina acasa,dar ma bucuram ca pot sa fac ceva in aceasta iarna nicicum.

Ajuns acasa,am citit manualul,am incarcat programul ,am scos un film si m-am apucat de treaba.

De pe o bucata de film cu cinci poze,din excursia de la Valea Iadului,au iesit perfect.Nu-mi incapeam in piele de bucurie.Un pic ma deranja ca e slab calculatorul meu si merge cam incet,dar n-are importanta,am vreme.

Am luat alt film,l-am taiat la dimensiunile grilelor si…au iesit cu dungi .M-am uitat la film,nu-i zgiriat.Ceva nu-i in regula.Am curatat lentila cu periuta speciala care era in cutie si am incercat cu un alt film.Au iesit tot dungate.

Am luat si un film vechi,alb-negru,si… tot in dungi.

Imi venea sa musc.Am copiat pozele pe un stick,am luat si un film la mine,pentru demonstratie,am adunat totul si m-am dus la magazin,tremurind de nervi.

Vinzatorul m-a crezut si n-a vrut sa vada cum au iesit pozele,nici sa verifice functionarea aparatului.Mi-a dat banii inapoi ,pentru ca n-avea un alt aparat in magazin.

Oare cum se numeste ,sa nu-ti poti implini o dorinta,un vis,nicicum?

Am luat toate magazinele posibile din oras,in rind.In unele locuri,vinzatorii se uita la mine ca la urs.Nici nu stiu ce-i acela un film foto.

Cum sa am incredere sa iau de pe internet-in eventualitatea ca ar avea un pret care imi este accesibil-daca nou nout,din magazin de specialitate,e gata defect?

Macar aici l-am putut returna si mi-am recuperat banii.

Semne bune anul are…

Rahat.

Cind nimic nu-i bine

Si simbata trecuta sotia mea a lucrat toata ziua.

Si cum stateam eu acasa si nu faceam nimic,am avut …asa,un fel de vis cu ochii deschisi,o plimbare pe munte,prin padure,cu tot felul de aparitii interesante-fluturi,broaste,pasari si o caprioara.Si ma gindeam eu dupa aceea ca,daca mergem pe munte,poate ajungem si la Scaunul de Piatra.Dar am uitat.

Duminica dimineata,dupa ce am fost cu catelul sa faca un pisu,am intrebat-o pe fetita mea (sotia) unde mergem sau daca mergem undeva.Aveam doua optiuni pentru distanta de 100km dus-intors.Ori spre vest (cum zic americanii in filme) spre Laguna Albastra ori spre sud-est spre Trascau.

Am alimentat pe Calea Turzii si a zis sa mergem inainte.OK,deci spre Trascau.

Soseaua nu era aglomerata,doar la Turda pe ruta de ocolire a centrului este stricata rau,dar cu grija am trecut.Am trecut si de Cheile Turzii salutindu-le de la distanta.In satele de la sosea erau iesiti taranii cu ridichi si ceapa.Dupa ce am trecut m-a intrebat de ce nu am oprit.

Nu stii cit imi doresc niste ridichi ca lumea,nu din cele beton e la Mall?

Am intors si am cumparat citeva legaturi de ridichi si ceapa.

Desi era vorba ca jud.Alba si-a facut drumul de la Aiud pina la Cimpeni,nici vorba de asa ceva.Erau atitea gropi ca trebuie sa mergem cu a-ntiia.

Greseala.Drumul rau era din jud.Cluj.La citiva metri se vedea o minunatie de sosea asfaltata,marcata.Un vis.

Opream,faceam poze.

Dupa ce am oprit,am pornit pe drum prin padure.

Eu as fi preferat pe vale,poate ma gaseam ceva pietre si chiar daca nu le luam cu mine bucuria gasirii  lor merita,dar…

Am pornit pe un drum neumblat.

Prin padure

 

Uite aici la fluturi!

Pina m-am uitat eu,s-au imprastiat.

Pasarele, cite o balta plin de broscute,catelusa alerga fericita,un cuc isi facea auzita prezenta.S-au terminat acumulatorii la ap.foto chiar cind sa faca o poza la un melc.I-am pus pe cei de rezerva.

Se auzea o cadere de apa.

Mergem la cascada?

Ce cascada?Nu.

Hai sa coborim pe vale,cautam un luminis unde este si umbra si stam,mincam ceva…

In salbaticie

Hai sa mai mergem un pic.

Ne-am asezat,am pregatit ce aveam si am inceput sa mincam.

Catelul atent la tot ce misca,mai miriia,mai latra,mai ascundea cite o imbucatura-nu se stie niciodata cind mai venim pe aici.

Am mai mers un pic pe vale.

Cum sa trec pe aici?

De ce mergem pe acolo?

Gata!

Vazind ca nu ne intelegem asupra traseului am hotarit sa ne intoarcem la masina.

I-am dat mina sa o ajut,apoi am coborit sa ridic si catelul care,s-a schimbat directia .

Mi-am potrivit pasul pentru drum lung si am pornit inapoi spre masina.

Asteptam din cind in cind si mergeam mai departe.

M-am oprit brusc.In fata mea,in padure era un caprior.Avea cornite mici,cu o ramura.Ne-am uitat unul la altul si-apoi a disparut.

Nici o sansa sa am timp sa-i fac o poza.Asa usor s-a miscat ca nici catelusa nu l-a auzit.

L-am auzit mai tirziu cum isi cheama perechea.

Atunci mi-am amintit de pseudo-visul premonitoriu avut simbata.

Nu asa am sperat eu sa fie.

Dar cum nu voiam o duminica urita,am mers pe frumosul drum al albanezilor.Si a meritat.In Poiana Aiudului deltaplanisti se dadeau prin aer.Era plin de ei.Au urmat Cheile Aiudului,

Cheile Aiudului

Ne-am dus pina aproape de Aiud,dar ne-am intors.

Doar ne-am dat cu masina.

Din mers

Am trecut cu greu de zona de drum pentru helicopter,am mai oprit in apropierea primului tunel de la fosta mocanita.Acum nu mai functioneaza decit de pe la Lunca Ariesului.

Tunel de mocanita

Si ne-am indreptat spre casa.

Ei,a trecut.

Oboseala are tot felul de manifestari.

E clar ca n-am inteles eu ce ar fi vrut sotia mea sa facem si normal ca nimic n-a fost bine.