Nu la chei

Simbata pe la zece (22) ne-am sunat cu prietenii,sa vedem unde mergem duminica.Si ne-am inteles sa iesim undeva,nu departe,dar la munte.

Undeva la munte,dar nu la Cheile Turzii,ca n-aveam chef de lume multa,de masini,de moda  si muschi.Asa ca,duminica dimineata pe la 10 am reusit sa pornim de-acasa,remarcind ca alta data la ora asta eram de mult pe carari de munte.

Normal ca si acum ne-a salvat Trascaul cu refugiile lui.

N-am pornit la pietruit si in zona in care am fost  n-am gasit decit citeva bucati de porfir pe care le-am lasat acolo.

Liniste

Bineinteles ca am fost intimpinati cu…liniste.Linistea padurii,a apei,a intregului imprejur.Taceam si noi sa nu tulburam.

Forte

Am remarcat cam ce forte trebuie sa fi fost incit sa deplaseze bolovanii aceia.

Prima intilnire

Era plin de sopirle.Tisneau in toate directiile si cu greu am reusit sa fotografiez una.E clar ca nu sint obisnuite cu oameni in jur.

traversare

Nefiind poduri,am traversat piriul prin apa.Cam taioase pietrele si noi inca neobisnuiti cu mersul descult,dar ne-am descurcat pina la urma.

Strajer

In alte vremi,ar fi fost un bun punct de observatie.

musafir

Vremea dragostei si luptelor pentru teritoriu.Erau doua in lupta,dar una a disparut asa ca,doar pe asta am putut sa o fotografiez.

Static.In miscare

Ce poate fi mai frumos decit apa in miscare si viata din mijlocul ei.

Ne-am plimbat pe piriu,prin imprejur,ne-am incintat vazul si auzul la tot ce ne inconjura.Pietre,o cascada mica,uluiul rotindu-se in vazduh,gize,pestisori in apa,soare-desi la un moment dat s-a acoperit cerul cu nori negri de ploaie si ne vedeam uzi leoarca in drumul de intoarcere pina la  masina.Dar s-au imprastiat si a iesit iar soarele.

Cheile Turzii

Cu o ultima privire spre Cheile Turzii,acum cam acoperite de marea autostrada Transilvania,ne-am intors acasa mai senini,mai curati.