De pe la blocuri

Era pe la începutul anilor 70.Stăteam pe balcon și mă uitam la un vecin, în parcare, care se învîrtea în jurul Skodiței lui.Mașină nouă, încă avea nailon pe scaune.

Inainte a avut un Fiat 600.Nu se putea compara, doi cilindri cu patru, două uși cu patru și o bibilea, se familiariza cu comenzile, se bucura ca un copil și merita să vezi asta.

După ce și tata și-a luat mașină și erau deja 7 mașini pe Băița 7, s-au hotărît să-și facă parcare.Așa că, au venit de la APS să mute poimșorii plantați de mine și am muncit ca negri pe plantație să decopertez iarba, să bătătoresc- nu numai eu ci și pentru celelalte parcări alți copii-după care au venit de la APS au pus borduri și au turnat beton.

Ziceam de pomișori.A fost o idee de la scoala Gen.1, insuflată la toate clasele, să aducem de pe unde ne poartă pașii, bicicletele, excursiile cu familia sau trenurile cu copii pentru taberele la munte sau la mare,să aducem puiet, copaci sau arbuști sau flori și să le plantăm prin cartier, fără restricție de loc, pe lîngă cei plantați în fiecare an de APS.Aduceau copiii plante de peste tot și împreună cu părinții sau vecinii le plantau în jurul blocurilor sau în actualul parc. Am adus și eu brazi de pe Vlădeasa, pini de prin Codru Moma, zade din Bucegi.

Inclusiv Ginkgo biloba am văzut, aduși probabil de la Grădina Botanică.

De aceea este atît de plin cartierul Gheorgheni de toate soiurile de copaci, arbuști și trandafiri.

Da ziceam de parcare.

Iși bibilea omul Skodița cînd apare un alt vecin și-i zice- Nu fugi cu mine pînă la Complexul Vechi să-mi iau…

Omul își închide mașina și luînd-o la fugă zice- Na, hai!

https://fosile.wordpress.com/

Ultima livadă

Pe dealurile din jurul Clujului erau livezi.O compensație verde la poluarea industrială,plămînii orașului și zonei.

Da, erau, pentru că acum mai este numai o parte din ultima livadă.

Cea dintre Valea Chintăului și Popești nu mai există decît sub formă de mici insule rămase printre case și vile.

De fapt, ce s-a întîmplat?

Păi, dragii nostri tărani din satele din apropierea orașului și-au redobîndit proprietățile.

Pe vremuri erau țărani numai pe jumătate.Adică, locuind la cel mult 20 de minute de oraș, munceau în fabrici și uzine, dar figurau ca țărani în localitățile lor.Nu pentru a munci cîmpul, pentru că tractoarele arau, semănătoarele semănau, iar elevii, studenții și armata culegeau recoltele.Normal că ei figurînd ca țărani, primeau niște drepturi de recoltă.

Dealurile din jurul Clujului erau pustii, căci proprietarii nu creșteau atîtea animale, încît să exploateze finețele care erau productive.Pentru că unele din ele nu prea erau.Si-atunci soluția a fost să se facă livezi.Nu știu dacă au fost despăgubiți sau dacă au primit cote pentru exproprieri, dar s-a depus multă muncă pentru aceste livezi, iar dealurile au devenit productive.

După Revoluție, normal că s-au înghesuit toți să-si redobîndească proprietățile.Nu pentru a munci, pentru a întreține livezile, ci pentru a le parcela  și vinde .N-are importanță ce și cît s-a investit acolo, că doar nu din banii lor s-au făcut investițiile.

A mai rămas o parte din livada de pe Feleac care , încă  mai arată așa:

https://fosile.wordpress.com/Meri înfloriți, cam neîngrijiți, cu multe crengi  uscate, iarbă grasă și  încă curată,izvoare nepoluate

https://fosile.wordpress.com/susurînd lin .O oază de liniste, de culoare, de miros de flori.

Dar,

https://fosile.wordpress.com/se defrișează pentru încă o cabană sau vilă.

Parcele mici, de 500 de metri patrați.Cit să-ți faci o casă ( dacă o vrei mai mare, n-ai decît să construiești pe verticală) și loc să-ți parchezi mașina, dacă nu ți-ai făcut parcare subterană.

Are și vedere la oraș,

https://fosile.wordpress.com/Dispare incet și această ultimă livadă.

Interesant că, deși zic edilii că populația orasului n-a crescut deloc, s-au construit cinci sau șase  cartiere noi și se construiește în continuare și în jur și prin oraș, prin vechile cartiere  de case.

Mai rămîne ceva pentru urmași?

https://fosile.wordpress.com/