Era prin iunie

Reclame

Flori

De sus

De jos

De-ale mele dulci

Întîi trebuie să fac nişte precizări.

Mi-au plăcut întotdeauna dulciurile.În copilărie mîncam 1 kil de caramele pe zi, pe lîngă alte ciocolate sau îngheţate.

Mai aproape, după ce am dat de gustul ciocolatei Primola cu lapte, mîncam cîte trei patru pe zi.

Asta pînă ce am avut ceva baiuri cu ficatul şi a zis dl.doctor s-o las mai moale.

Noroc că tocmai atunci au schimbat ăştia de la Primola reţeta, care nu mi-a mai plăcut.

Dar tot noroc, că au scos cei de la Poiana ciocolata cu lapte aerată care îmi place la nebunie.

În urma cu vreo 6 ani îmi luam doar o Poiana aerată pe zi- unu, că trebuia să reduc şi doi, că le-au scumpit tare.

In drumul meu spre locul de muncă tocmai s-a deschis un nou magazin aşa că am intrat să-mi iau ciocolata.

Erau trei vînzătoare.Două fete şi o doamnă de  vreo mie de kile care stătea pe un scaun şi abia respira.

Vrînd eu să fiu glumeţ cer: o Poiana aiurită, vă rog!

Zice cea de pe scaun- ce-i mă sclebţi ( scheletule), mă faci aiurită?

Si de unde ştii că mă cheamă Ana, muce ( mucosule)?

Respiră adînc şi rar, mama, zic.

Amu mă faci şi bătrînă?

Păi, dacă la 55 de ani îmi zici  muce, înseamnă că eşti mama.

Fetele se prăpădeau de rîs şi una i-a adus ciocolata să vadă că am glumit.

Adică, io mor că abia suflu şi tu faci bancuri?

Ia-ţi ciocolata şi să nu mai vii p-aici, că-ţi rup picioarele cu cîrja asta, că şi-aşa nu cred că mă   tine!

Acum am lăsat-o mai încet cu ciocolata.Cam una două pe săptămînă.

Eventual dacă aş mînca din aia neagră.

Nu-mi place, neagra, dar am găsit neagră cu caramel şi parcă, parcă…

Crud

Poveste

Floricele

Din iarbă