Poza 188

https://fosile.wordpress.com/

Excursieeeee…

De fapt, a fost o plimbare la munte.

Cum n-am mai fost pe la cascada Valul Miresei din 2012, ne-am pornit spre.

Simbata, zi frumoasa, senina, drumul pina la Rachitele, foarte bun.

De la Rachitele pina la cascada ne-am tirit dintr-o groapa plina de apa, in alta plina de noroi.Cu greu am trecut cu masinuta cei 5 km.O nenorocire de drum bun pentru of road.

Am pregatit aparatul foto si am constatat ca acumulatorii sint gata.

Splendid! Noroc ca am mai avut unul mai micut, mai putin performant, dar am facut citeva poze.

Cascada ne astepta vuind,

https://fosile.wordpress.com/N-am stat mult acolo, caci catelusei noastre ii era frica de zgomot, de curgerea bogata si de o gramada de copii, veniti in excursie.

Am pornit in plimbare pe Vladeasa.

Desi ne chema o carare spre Cheile Stanciului,

https://fosile.wordpress.com/n-am mers pentru ca n-aveam nici un fel de echipament.

Deci, la plimbare.

Vedere

Vedere

Dupa refugiul Salvamont,

https://fosile.wordpress.com/am pornit la pas, spre Pietrele Albe.

La soare foarte cald, la umbra frig.

Ne-am bucurat de aleea muntelui,

https://fosile.wordpress.com/si dupa vreo patru kilometri ne-am intors.

N-am ajuns la Pietrele Albe.Nici macar la iesirea dintre munti, pentru a le vedea la distanta.

Grupuri de copii, adolescenti, pensionari mergeau in plimbare pe munte, prin padure.

Am mai stat un pic  la Refugiu, unde, char la intrare am gasit,

https://fosile.wordpress.com/un trifoi cu cinci foi.

Sper ca v-am convins de frumusetea Apusenilor.

Sau nu?

https://fosile.wordpress.com/Sint si stinci, la cascada se fac catarari pe gheata, iarna.

E frumos, e liniste, e curat , e…Vladeasa.

La plimbare

https://fosile.wordpress.com/

Ghita

Ne-am zis de dimineata ca n-am fost anul asta la Cheile Borzesti si ca ar fi cazul sa mergem.

Asa ca, ne-am pregatit ceva de mincare, cafea la sticla, tigari si am pornit.

Ajunsi la cabana Buru am oprit si…

Un ciine si-a pus labele pe geamul de la usa si se uita rizind la noi.

Ce faci Ghita? l-am intrebat.

A „marcat” zdravan masina si  ne-a chemat afara.

Am pornit spre chei, iar catelul ne insotea.

https://fosile.wordpress.com/

Cam slabut pentru un ciine dintr-un loc cu bucatarie, dar daca l-am gasit aici ne-am gindit ca o fi de la cabana.

Era in jurul nostru, o biziia mereu pe catelusa noastra, cauta mingiiere, mergea inainte si ne astepta.O frumusete de catel.

Din pacate nu era apa nici la prima cascada nici pe piriu.Doar cite o balta care oglindea cerul.

Dupa cam un km de plimabre prin padure si vazind o gramada de urme proaspete de mistreti, am hotarit sa ne intoarcem.N-au treaba cu noi, dar daca ii latra ( ameninta) ciinii pot ataca si n-aveam chef sa vedem ciinii sfirtecati.

O pauza de tigara si mingiieri ,

https://fosile.wordpress.com/Intorsi in parcarea cabanei, sotia i-a dat la Ghita ceva de mincare, timp in care noi sa plecam.

A lasat mincarea, desi se vedea ca-i este tare foame si a venit dupa noi.

Fugea pe sosea dupa masina.Il vedeam in oglinda si mi se rupea sufletul.

Probabil asa a fost abandonat.Asa a mai fugit dupa o masina in speranta ca se va reintoarce acasa.Intr-un loc in care sa fie iubit, mingiiat, sa se simta in siguranta, sa…

Dupa o curba nu l-am mai vazut.

Am mers in alta parte, am mincat cu noduri, ne-am plimbat si am gasit niste  lemne silicifiate,

https://fosile.wordpress.com/dar nu ne-am prea bucurat de ele.

Tot cu gindul la Ghita.Speram ca s-a intors la cabana.E mai insiguranta decit pe sosea.

N-avem la cine sa-l dam si nu-l putem tine la noi acasa.

Ma simt vinovat.

Plimbare

https://fosile.wordpress.com/

La plimbare

https://fosile.wordpress.com/

Capitolul Bucegi

Ii datorez asta lui Adrian http://buceginatura2000.wordpress.com/

Dupa ce am intrat la liceu trebuia sa-mi implinesc un vis: Bucegii. Dar niciunul din  colegii sau prietenii din noua gasca n-avea astfel de pasiuni.

M-am pregatit cum trebe: bocanci usori de Clujana- m-a invatat un tabacar sa-i las o zi in urina de vaca, apoi sa-i dau cu slanina pe toate fetele si pe talpa ( talpa si toc din piele) si dupa ce se zvinta sa-i dau bine cu crema peste tot ( asa se inmoaie pielea, ca parca ai avea tenisi in picioare nu bocanci)- la care le-am pus bombeu de metal ( daca pica o piatra pe picior nu-mi zdrobeste degetele) placheu pe fata si placheu potcoava pe toc, rucsac, schimburi si ceva conserve.

Am coborit din tren la Predeal.In gara mi-a zis un nene sa merg la Piriul Rece, ca acolo sigur gasesc pe cineva cu care sa fac drumetie.

Am mai intrebat si-am fost trimis la un bar unde un tinar locotenent de la Vinatorii de Munte din Predeal chinuia un compot de ananas in speranta ca va avea cu cine sa mearga pe munte peste o zi cind intra in concediu.

Valentin Crisescu, unul din marii -zic eu- bucegisti si montaniarzi din tara.

M-a intrebat ce vreau sa fac, catarare sau drumetie.

I-am zis ca vreau sa cunosc Bucegii.

Chiar daca eram mult mai tinar decit el, chiar daca eram slab ca o nuia,mi-a zis: Hai!

Si am batut impreuna Bucegii in lung si in lat.Am cotrobait prin toate vagaunele, ne-am catarat, am drumetit, ne-am distrat si am visat.

Zece ani, cu fiecare ocazie, in orice anotimp, am luat Bucegii in picioare.Degeaba imi spunea denumiri, altitudini,etc. ca pe mine nu ma interesa.Nu vreau sa-mi fac harta,ii spuneam.Odata ce am fost intr-un loc, voi sti sa ajung oricind.

Toamna, primavara si vara nu ajungeam pe la cabane.Campam pe- in munte.

In toti acesti zece ani n-am intilnit niciodata ursul.Nu zic ca nu erau, dar eu n-am vazut.

L-am dus si eu pe Vali  in Trascau, pe Vladeasa si dupa ce a fost mutat la o unitate din nordul tarii, am facut impreuna Rodnele.

Intre timp s-a casatorit si drumurile noastre s-au despartit.

La sfirsitul anilor ’70, dupa cutremur, intr-o iarna  grea am incheiat capitolul Bucegi in preajma Cabanei Diham.Si de atunci n-am mai fost.

Am fost indragostit de Costila si de Coltii Morarului.

Am avut si experiente mai ciudate pe care s-ar putea sa le povestesc odata.Sau nu?

Toti muntii sint frumosi.N-as putea spune ca un masiv sau altul este mai frumos, dar Bucegii sint speciali si merita vazuti.Dar nu din tren, nu din masina, nu din telecabina, ci de jos, pe propriile picioare.Sa-i mirosi florile, sa-i asculti piraiele sau cascadele, sa-l cuprinzi cu bratele si sa-i adormi la piept.

Oameni buni, mergeti pe jos!

Nu stiu daca pe mare se poate merge pe jos, dar in rest stiu sigur ca se poate. Si merita mers pentru fiecare floare, fiecare copac, fiecare forma de relief din imprejur si toate, absolut toate ne dau cite ceva.

 

Era prin iulie

https://fosile.wordpress.com/

Poza 57

La pas prin Cheile Turzii

La pas prin Cheile Turzii

Spumoasa

In duminicile …ude,cam stam pe-acasa.

Si intre doua

ploua

ploua

ploi iesim cu catelul la plimbare

plimbare

plimbare

prin cartier.Ne mai intilnim si cu alti catei.Catelusei noastre ii plac cei mici,pe cei mari vrind sa-i  manince de vii si face un scandal monstru.Toti posesorii de ciini mari ne ocolesc.

Azi ne-am intilnit cu

Hapy

Happy

o dulceata de catel mare cam cit un ananas mic,fara frunze si greu cam cit frunzele ananasului.

N-a vrut sa pozeze fiind interesat de catelusa noastra,iar ea n-a vrut sa faca nici o concesie.Nici lui nici noua.

Noroc cu ploile astea ca au crescut verdeturile.Nu stii care-i mai mare,gardul viu sau tufele de trandafiri.

Gard viu cu trandafiri

Gard viu cu trandafiri

E ,mult mai inalt decit mine,iar eu depasesc 1,90.

Ne mai curg balele pe linga pomii din vecini

Ciresul din vecini

Ciresul din vecini

Normal ca in astfel de zile mai mergem si la cumparaturi.Uneori mai imi face cu ochiul o prajitura din copilarie

Spumoasa

Spumoasa

SPUMOASA.

Acum e si putin acrisoara,dar pe vremuri era muult mai mare si doar dulce.Copii fiind,luam o spumoasa si doua.trei,patru sau chiar cinci lingurite.Iar cine reausea sa cumpere doua spumoase era sef peste intreaga gasca,o luna.Costa doi lei.

Cam asta am facut noi,desi e ditamai TIFF-ul la Cluj.

Parca n-am rabdare…