De pe la blocuri

Era pe la începutul anilor 70.Stăteam pe balcon și mă uitam la un vecin, în parcare, care se învîrtea în jurul Skodiței lui.Mașină nouă, încă avea nailon pe scaune.

Inainte a avut un Fiat 600.Nu se putea compara, doi cilindri cu patru, două uși cu patru și o bibilea, se familiariza cu comenzile, se bucura ca un copil și merita să vezi asta.

După ce și tata și-a luat mașină și erau deja 7 mașini pe Băița 7, s-au hotărît să-și facă parcare.Așa că, au venit de la APS să mute poimșorii plantați de mine și am muncit ca negri pe plantație să decopertez iarba, să bătătoresc- nu numai eu ci și pentru celelalte parcări alți copii-după care au venit de la APS au pus borduri și au turnat beton.

Ziceam de pomișori.A fost o idee de la scoala Gen.1, insuflată la toate clasele, să aducem de pe unde ne poartă pașii, bicicletele, excursiile cu familia sau trenurile cu copii pentru taberele la munte sau la mare,să aducem puiet, copaci sau arbuști sau flori și să le plantăm prin cartier, fără restricție de loc, pe lîngă cei plantați în fiecare an de APS.Aduceau copiii plante de peste tot și împreună cu părinții sau vecinii le plantau în jurul blocurilor sau în actualul parc. Am adus și eu brazi de pe Vlădeasa, pini de prin Codru Moma, zade din Bucegi.

Inclusiv Ginkgo biloba am văzut, aduși probabil de la Grădina Botanică.

De aceea este atît de plin cartierul Gheorgheni de toate soiurile de copaci, arbuști și trandafiri.

Da ziceam de parcare.

Iși bibilea omul Skodița cînd apare un alt vecin și-i zice- Nu fugi cu mine pînă la Complexul Vechi să-mi iau…

Omul își închide mașina și luînd-o la fugă zice- Na, hai!

https://fosile.wordpress.com/

Verde

Apus

https://fosile.wordpress.com/

Primii trei pasi

Primul pas

Primul pas

Al doilea

Al doilea

Al treilea pas.

Al treilea pas.

Coada calului

https://fosile.wordpress.com/

Poza 96

Prin padure, la sol

Prin padure, la sol

Ultimul agat filonian

Luni trebuia sa mergem la cineva ,la munte.

O bucurie pusa rapid in practica,desi cei unde trebuia sa mergem nu raspundeau la telefon.Asa ca,atunci cind am ajuns acolo,n-am fost surprinsi ca nu-i gasim acasa.

Am lasat masina linga drum,sa vada cind ajung acasa ca sintem in zona si am pornit pe munte.

Eram in zona domoala a Muntilor Gilaului.Atita verdeata,covoare de flori,era cald,placut,catelusa noastra zburda fericita nestiind unde sa mearga mai intii si intorcindu-se din cind in cind sa se asigure ca mai mergem si noi.

Parca ar fi bumbac

Ma atragea un loc unde am gasit mai demult agat filonian.

E un loc in care se ajunge greu,de multe opri tiris prin apa sau noroi,escaladind stinci sau incercind sa sari peste copaci.

Mi-am lasat fetele la baza,am lasat aparatul foto-n-as vrea sa-l sparg-,mi-am strins bine sireturile si am pornit.

Cu cit inaintam realizam ca e mai greu decit alta data.

Vedeam natura salbatica,virgina,pura.Era din ce in ce mai greu de trecut peste stincile cazute si care nu stiu prin ce minune stateau in echilibru.Copacii prinsi sub stinci isi intindeau crengile  cu indaratnicie spre lumina,dar practic trebuia sa strabat coroana pentru a inainta.Nu mai recunosteam nimic din ce am lasat in urma cu trei  ani,cind am fost ultima data.Intreg versantul s-a pravalit,acoperind mica siroire de apa,copaci,arbusti.

Tiris,cu greu am reusit sa ajung la un luminis ce parea a fi locul in care era filonul de agat.Nici vorba de filon.Doar stinci,pamint,noroi,stinci,pietre,amestecate cu carnea copacilor,a frunzelor,a ierbii.Doar citeva urzici mai stateau in picioare.Cit sa te urzice pe miini sau pe fata.Sa nu uiti prea usor unde ai fost.

De citeva ori am alunecat pe pietre sau s-a deplasat cu mine stinca sigura pe care stateam.Parea ca vrea sa mai vina  ce a mai ramas din versant.

Cu ochii pe jos am gasit doua bucati de agat.Am fost fericit.

Erau acolo pentru mine.Printre tone de pietre si pamint,doua bucati de agat ma asteptau.

Am multumit muntelui pentru cadou si am lasat una din bucati acolo.Daca mai ajunge cineva ,sa se bucure de ea si cealalta am luat-o in mina si m-am intors cu grija,cu ochii umeziti de bucurie,cu inima tremurind.

Cu mare grija m-am intors la lumina .

Agat filonian

El este.Nu-i asa de gros,nu-i spectaculos,dar este ultimul.

S-ar putea ca numai dupa multi,multi ani sa se mai poata ajunge la filon.Asta in cazul ca n-a fost zdrobit de miscarea solului.

Agat filonian slefuit

Cam asa trebuie sa arate dupa prelucrare.

Am agate roz,verzi,albastrii si inca alte nuante sau amestecuri de nuante.

Voi sparge acest ultim agat si citiva prieteni vor primi cite o bucatica.

Nu multi sint cei care merita sa primeasca,dar cei care cred eu ca merita ,vor primi.

Cind se aduna norii trebuie sa pleci

Am mai stat in iarba ascultind gizele,ne-am mai plimbat si  vazind ca se cam aduna norii ne-am  intors si i-am gasit pe cei la care am venit.

A fost o zi placuta si ne-am intors incarcati de bine,de frumos,de drag.