Poza 229

Anunțuri

Vecini

Ei pot

https://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comhttps://fosile.wordpress.comNoi de ce nu reușim?

Boris

Pe primul motan portocaliu tigrat pe care l-am întîlnit și care era al unei prietene îl chema Boris.

Era un uriaș leneș care dormea toată ziua pe televizor cu labele sau coada atîrnînd deasupra ecranului.

Nu era cu supărare pentru că noi ne delectam urechile cu muzică de pe discuri sau benzi de magnetofon.

Între timp s-a mutat din Cluj și poate că nici nu mai este acum printre contemporani.

De atunci, pentru noi orice mîță portocalie e Boris.

La noi la bloc este un Boris adolescent cu probleme la o lăbuță din spate și mai nou, a apărut in Boris splendid.E motan, e mare și e extrem de vorbăreț.

Vine la noi mieunînd, se pisicește pe lîngă noi, se mai tăvălește, ne mîngîie.

Cățeluța noastră nu are treabă cu pisicile.Cînd le întîlnim se ignoră reciproc.

Ei, cu Boris nu se poate, că el se freacă si de cățelusă.Dar, din cauza electricitîții statice din blănițele lor, se produc scîntei care o cam sperie pe cățelușă.Deci, cînd îl vede venind, nu știe pe unde să o ia la fugă, iar el ne urmărește mieunînd în plimbarea noastră prin cartier.

https://fosile.wordpress.com/Nu refuză bobițele, dar nu-i tace gura nici cînd mănîncă.

Un drăguț.

 

Privirea

Sînt răcit.

Adică mucos, plîngăcios, îmi simt şi capul, mă doare carnea şi după ce îmi suflu nasul mi se înfundă urechile şi nu mai aud decît un murmur continuu de parcă ar fi valurile mării auzite noaptea de la distanţă sau frunzele unui plop la fiecare adiere de vînt sau aplauzele dintr-o sală îndepărtată.

Dacă tot e pauză şi e soare afară, mi-am zis că n-ar fi rău să merg pînă pe malul Someşului.Să stau, să ma uit la apă, la flori, la raţele sălbatice care populează rîul.

Sălciile plîngăcioase sînt pline de flori, nucii plantaţi pe mal au început să scoată frunze, buchete galbene de flori de rostopască înseninează  verdele crud al ierbii, iar răţoii frumos coloraţi se joacă prin apa care curge lin.

Mergînd pe o cărare din apropierea malului am văzut o raţa cu o grămadă de boboci înotînd pe lîngă mal.M-am oprit să-i văd şi ca să nu se sperie de mine.

Ba se fugăreau pe apă, ba se scufundau şi la un moment dat au ieşit pe mal, căutînd cîte ceva prin iarbă.

Toată această linişte, frumuseţe a fost spartă brusc de apariţia unui fulger portocaliu.O pisică mare s-a aruncat printre boboci în măcăitul disperat al raţei.Cînd am văzut raţa  şi bobocii pe apă, m-am liniştit, dar pe cărare a apărut pisica cu un boboc în gură.

Incă mai mişca amărîtul.

Pisica s-a oprit în faţa mea şi mă privea fix, dînd din nervos din coadă.

Am văzut ce  înseamnă o privire de ucigaş.

Nu-i era frică de mine.Mă privea triumfătoare, cu bobocul în gură şi după cîteva clipe a sărit peste un gard şi s-a dus.

Se mai auzea măcăitul disperat al raţei, apa curgea la fel de lin, sălciile plîngătoare se ondulau la fiecare adiere, soarele strălucea în continuare.Cu inima în gît mi-a trecut cheful de plimbare.

Poza 205

https://fosile.wordpress.com/

Relaxare

https://fosile.wordpress.com/