Ploua

Am iesit dimineata cu catelusa,Cituca-o pechineza rasa pura, frumoasa, desteapta si cu figuri si mofturi de regina- la plimbare in jurul blocului.Intii am mers in spatele blocului sa ia urma tuturor celor care au indraznit sa treaca pe-acolo.

A pus la punct un ciine care a indraznit sa se apropie de ea,incit a ramas cu urechile pleostite, coada jos si buzele  umflate,intrebindu-se:oare ce-am facut? In timp ce ea, ii intorcea spatele  princiar.

Apoi ne-am jucat putin dupa care am luat-o in brate si am mers in fata blocului.

Am lasat-o pe iarba si cerceta atenta un smoc ,cind o masina a dat cu spatele si a trecut peste ea.

Urletul mi s-a blocat in ochii mariti de groaza si-am vazut apoi in iarba un amestec  de blana si carne aburind,inca pilpiind.

Ploua, sint ud si-mi vine sa pling.

A fost un vis.

Cituca nu mai e cu noi de 17 ani.

Mi-e dor de ea ca si de toti cateii care ne-au insotit  si care nu mai sint.

Ploua, sint ud si-mi vine sa pling…

 

Reclame

Aveam timp

Nu stiu cum,dar pe vremea aceea aveam timp.Aveam timp

Educatie

Educatie

sa ne ocupam de catel,o minunatie de pechineza.

Excursii

Excursii

sa mergem in excursii la munte si chiar daca ploua si mai mult stateam sub o copertina improvizata ,aveam de ce sa ridem,sa fim fericiti.

Puiuti

Puiuti

Aveam timp sa ne ocupam si de puiutii catelusei noastre si nu i-am dat de acasa decit cind am fost siguri ca vor avea stapini iubitori.

Go

Go

Aveam timp sa jucam Go la Casa Tineretului sau acasa,

prosteala

prosteala

sa ne prostim facind poze

La un pahar de porto

La un pahar de porto

sa comentam ultimele carti citite sau muzica ascultata ,la un pahar de Porto

Iubire

Iubire

sa ne iubim.

Aveam timp sa fim impreuna si impreuna cu prietenii.

De ce atunci aveam timp ?

Intilniri cu prieteni

Carbunarul

Pe strada Carbunarilor intr-o curte este un catel tare frumos.Intr-o zi era pe strada si s-au bucurat ca s-au vazut in sfirsit de aproape.

Kira

Ea este Kira.Are aceiasi virsta cu a noastra,sint bune prietene si se bucura cind se intilnesc.

Motanul prietenos

Pe el il intilnim pe strada.Sta tolanit in mijlocul strazii sau in mijlocul intersectiei.

E povestitor si tare prietenos.

Charly

El este Charly.Iubaret,scandalagiu si jucaus.

Hapy

Ea este Hapy.A venit la noi in vizita si dupa ce a inspectat toata casa a inceput joaca.Pentru ca un puiut trebuie sa se joace,nu?

Ei sint citiva din prietenii catelusei noastre,iar stapinii lor ne sint prieteni.Datorita lor.

 

Odihna

Cituca si puiutii

Somnul de dupa

La Tarnita

Era prin 19… si stateam cuminti acasa.Nevasta-mea facea un tratament cu 10 peniciline, urmate de 10 moldamine pentru un Betahemolitic in git.Terminase tura de peniciline si  ne-am gindit ca n-ar strica o pauza mica.Era simbata dupa masa cind a venit Tibi si Bobo sa ne duca cu ei la Tarnita.Niste vecini, mari stabi pe la partid, l-au rugat sa mearga cu copiii lor la Tarnita  sa-i invete cum sa se descurce in natura,A acceptat la gindul ca-si mai rezolva unele probleme cu ajutorul lor, plus ca primea doua canistre ( 40 de litri ) de benzina.Era perioada cind benzina era rationalizata si fiecare posesor de masina primea un bon de 35 de litri de benzina pe luna.

Am vrut sa iau sacii de dormit, dar a zis ca nu trebuie.

-Au un cort specializat, pentru multe persoane, cu separeuri, dormi pe saltele…

Ne-am imbarcat in Wartburgul lui Tibi si am pornit spre Tarnita.Copiii, in asteptare, s-au gindit sa faca o surpriza si sa pregateasca mamaliga, asa ca au varsat o galeata de apa in foc si asteptau cuminti si zgribuliti intoarcerea lui Tibi.

Ajunsi  la Tarnita, eu am mers in padure sa aduc lemne uscate, iar Tibi a ramas sa faca o alta vatra pentru foc, in care sa nu se scurga apa de la ploaia care a inceput sa curga molcom si un acoperis deasupra sa putem gati si sta in jurul focului, la masa.

Pe cind ne pregateam sa infulecam mamaliga cu brinza pregatita, au aparut parintii copiilor si niste prieteni de-ai lor (opt insi, cu doua masini) in drum spre Baile Felix si normal ca au ramas la mamaliga, au scos tuici si beri si a inceput distractia.

Pe vremea aceea aveam o pechineza, Cita, o dulceata.

Cita,dupa baie

La spartul chefului a inceput distractia pentru noi, pentru ca  aia nu puteau sa conduca bauti, iar noi trebuia sa dormim in masini-era clar ca nu mai era loc in cort.

O precizare: in masina, ca nu ne-au lasat sa dormim intr-una din masinile lor, iar acasa nu puteam merge pentru ca au uitat sa aduca benzina pentru Tibi.

Simplu.Am pus bolovani la roti, asigurat frina de mina, lasat jos scaunele  si infiltrat toti patru si o ciine in Wartburg.

Uzi, imbracati, cu  miros de ciine ud, afara ploua, dar trebuia sa lasam un geam deschis, acoperiti cu o patura scoasa din portbagaj si care mirosea a benzina, ulei, lichid de frina…”cort specializat, poti sta pe gheata ca e izolat termic, dormi pe saltele, dezbracat, are separeuri nu deranjezi si nu te deranjeaza nimeni, bine aerisit…” De la corpurile noastre lipite se degaja caldura care usca incet hainele de pe noi si mirosea parca a pisu.

Ne-am trezit de trei ori sa ne schimbam pozitia, ca amorteam.Cituca se plimba pe deasupra si-si schimba locul dupa ce se uda bine unde a stat pina atunci.

Spre dimineata n-am mai rezistat si m-am extras din masina.Am facut un foc zdravan si am instalat niste crengi pe care sa ne putem usca hainele.Fetele s-au dezbracat si au ramas singure sub patura, iar noi aveam grija sa uscam hainele, sa facem cafele, sa ne incintam cu rasaritul soarelui in munti.Cind a trecut pe la noi padurarul-facea citeva ture pe zi in zona corturilor in jurul lacului de acumulare sa se asigure ca nu scapa de sub control focurile, sa dea o mina de ajutor unde este nevoie sau sa duca cu Aro-ul din dotare eventualii accidentati in zona unde puteau fi preluati de Salvare-Tibi s-a dus cu el la Somesul Rece sa-si cumpere combustibil pentru masina.Adica „Protox” sau „Molotox”.Insecticide.Pe vremea aceea toate masinile pe benzina circulau cu insecticid, care fiind destul de gras facea masina un fum ca nu se vedea om cu persoana si mirosea in urma masinilor ca-ti venea sa mori, dar avea cifra octanica buna si inlocuia cu brio benzina rationalizata, adica lipsa.Era mai greu pentru cei cu masini pe motorina care trebuiau sa amestece uleiul ars de la schimbul de ulei cu petrol ca sa poata circula.Inca nu era restrictia de duminica „cu sot si fara sot”.In asteptarea lui Tibi urmaream cum la caldura soarelui se evapora apa din lac si din paduri si se ridica formind nori care dupa ce faceau o tura in jurul lacului trageau o ploaie peste noi.Dupa ce se degaja cerul reincepea ritualul.Cam la o ora tragea o ploaie zdravana, dupa care era iar senin si cald.

Dupa ce ne-am baut cafelele si ne-am fumat carpaturile fara filtru am inceput manevrele de alimentare.Adica, eu desfaceam dopurile de la cele 100 de sticlute de insecticid, Tibi turna in rezervor, iar fetele le adunau in niste saci pentru al le putea transporta la gunoi.

Ne-am intors acasa veseli si plini de viata dupa excursia de la Tarnita, in natura .

Aceia n-am mai putut merge la Felix si au trebuit sa se descurce singuri cu cortul si cu copiii, sotia mea a trebuit sa reia tot tratamentul de la inceput, ca n-avea voie sa faca pauza.Adica, dupa o saptamina iar 10 peniciline si imediat dupa aceea 10 moldamine.

Tibi a primit o canistra de benzina, nu doua cum a fost intelegerea.

Iar tratamentul primit a fost extrem de eficient, pentru ca noi n-am mai fost la Tarnita de atunci, iar acum parca nu mai are farmec pentru ca jur imprejurul lacului sint nenumarate cabane, case, castele si cabanute.

N-am poze de la Tarnita, dar daca mergeti pe la Turistulclujean veti gasi niste fotografii minunate.

 

Prima excursie in familie

Cum ne-am casatorit iarna,in februarie,abia asteptam sa plece zapada sa iesim,in prima faza jur-imprejurul orasului si dupa aceea la dragele mele Cheile Turzii si cite alte destinatii.

Cum,pe sotia mea am cunoscut-o in Retezat,ea fiind din Lupeni,Valea Jiului,pentru mine era clar ca cine s-a nascut si a locuit la mijlocul celor doua extreme-raiul muntilor (Paring,Retezat si Vilcan) si iadul subteran al minelor de carbuni,cu tata miner si unchi calator al muntilor si padurilor – nu poate fi decit un montaniard,un drumar,un excursionist.

Prieteni comuni alpinisti,salvamontisti si mineri ne-au adus unul in preajma celuilalt si au fost de fata cind ne-am luat de mina si am spus „DA”,la Starea Civila.

Si a venit mult asteptata primavara.Ce bucurie pentru fiecare floricica descoperita prin iarba din jurul blocului,pentru fiecare mugur din copacii parcului care este cartierul nostru,asa ca in prima duminica am pornit spre Faget.Am fi avut ,in total, cam patru km.

Cu catelul nostru de atunci-Cituca,o pechineza -ne-am pus pe plimbat,facut poze,ris,dansat si cite alte pe care le fac doi tineri indragostiti iesiti la plimbare.

Cam dupa un km jumate eram in Becas-atunci erau acolo numai gradini si livezi si iubita mea sotie m-a si intrebat: Am ajuns?Asta-i Fagetul?

Ooo,nuuu! Pina acolo mai este,cam dublu cit am mers pina aici si inca ceva-am linistit-o eu.

Dar,s-a asezat pe un copac rasturnat si a zis ca ea nu mai merge.

Prima excursie

Bine,venim alta data,am linistit-o eu.Nu-i bai ca n-ai chef acum!

Pai nici alta data,ca mie nu-mi place sa merg prea mult.

Pai,nu ne-am cunoscut in Retezat?

Ba da,dar atunci am fost prima data si daca as fi stiut cit am de mers prin zapada,n-as fi venit.

Lasa,ca putem merge cu autobusul,cu trenul sau,poate ne luam masina si-atunci va fi mai usor.

Cu catelul in brate si iubita de brat,ne-am intors,tiris spre casa,in timp ce eu cautam solutii pentru drumetiile viitoare.

Si-am fost.In Trascau,in Retezat,Vilcan,Vladeasa,Gilau,Muntele Rece ,Codru Moma si nenumarate alte locuri intotdeauna fericiti ca sintem impreuna,iar Cheile Turzii au fost si pentru noi unul din locurile cele mai dragi.

La Valea Iadului

Duminica,vreme frumoasa,unde mergem?

Ne-am urcat in masina si…vedem noi.

Fagetul e supraplin.

Hai sa iesim din oras,poate gasim un loc mai putin aglomerat pe malul Somesului.

Nici vorba.Peste tot erau unul linga altul.

Spre Somesul Rece masinile  erau parcate pe marginea drumului inca din Gilau.

La Izvorul Crisului nu aveai unde sa-ti lasi masina si tot cautind noi un loc sa stam la iarba verde,linga o apa,am ajuns aproape de Valea Iadului.

De data asta eram doar noi.

Am mers pe malul apei printre bolovani,intr-un loc cu iarba ne-am asezat si am stat.Ca doar de asta am venit pina aici.Am stat pur si simplu,fara rusine  si am ascultat pasarelele,apa in trecerile peste bolovani,zumzetul gizelor in caldura verii.

Cituca,pechineza noastra de atunci,alerga in toate partile,sarea in apa dupa ceva doar de ea vazut,venea aproape de noi si se scutura stropindu-ne,ne provoca la joaca.

Ne-am plimbat pe malul apei incintati de limpezimea ei,de forma copacilor de pe mal, incercati de  viituri.

Cind Cituca a vazut o sopirla a fost un adevarat spectacol.S-a oprit linga ea uitindu-se atenta.Parca nici nu respira pregatita ca la prima miscare sa o atace,in caz ca nu e atacata.De unde sa stie ea daca este sau nu periculoasa.Am luat-o de acolo si sopirla a plecat.Stiind-o mare amatoare de soareci de cimp pe care ii prindea si-apoi venea cu ei in gura sa se laude,n-am lasat-o sa faca la fel si cu sopirla.

Era atit de bine…Fiecare ne incintam ochii cu ceva.Ba sclipirile apei,ba formele pe care le lua umbra  unei salcii la adierea vintului,ba rotirile unui uliu in inaltul cerului fara pic de nor.

Deja eram interesat de pietre asa ca,ma uitam la fiecare bolovan de pe malul apei si mi-au atras atentia niste bolovani negri,plini de bube si de gauri,de parca ar fi fiert,iar cind am ridicat unul de jos,am constatat ca este extreme de greu pentru dimensiunea pe care o avea.Imediat m-a dus gindul la meteorit,ca explicatie la fierberea ce parea  ca l-a afectat.

Ajuns la Cluj,am mers la Geologie si acolo am aflat ca nu-i meteorit ci corindon si este atit de greu pentru ca are duritate foarte mare.

La un moment dat,Cituca-catel civilizat-a venit sa-si ceara voie sa imbuce dintr-o balega uscata.Eu nu i-am dat voie asa ca,s-a dus la sotia mea si s-a ridicat in doua labute cu capul lasat pe o parte,dar nici ea nu  i-a dat voie.Doamne ce s-a mai suparat pe noi!

S-a dus  sub masina si pina am plecat nu s-a miscat de acolo.

Am mers sa vad unde e si sa caut ceva in masina si atunci am constatat ca n-am nici cric si nici pompa in caz de nevoie.

Hopa!

Am pus contactul sa vad cum stau cu benzina.Cam slabut,va trebui sa las masina la toate coboririle cu motorul in relati pentru ca inca nu erau zeci de pompe de benzina pe marginea drumurilor si nici bani nu prea aveam la noi.Ca doar ne-am pornit in apropiere,nu la  aproape 100 de km distanta.

Spre seara,am pornit spre casa cautind sa tin masina cit mai mult in inertie si lasind-o sa coboare singura unde era cazul-noroc ca inspre Cluj este coborire exceptind citeva locuri.

Cituca n-a vorbit cu noi.Statea pe bancheta din spate si se uita pe geam de parca era singura in masina si o interesa tare mult peisajul.

O saptamina a tinut-o supararea. Nu venea in brate,statea separat.O mai gaseam in pat dimineata,dar era clar ca a fost o scapare,o intimplare si pleca.

Cind ii dadeam ceva de mincare din mina,venea mirosea,apoi isi intorcea capul si cu distinctie si mindrie se intorcea si pleca de  linga noi.

Dupa o saptamina i-am zis ca noi mergem undeva cu masina,dar daca ea vrea sa ramina singura,n-o luam cu noi.Si-atunci i-a trecut supararea instant.