Parinti

De multe ori mi-am propus sa merg si de multe ori si-a propus Florin sa ma duca la Manastirea Sfinta Ana de la Rohia, dar de fiecare data intervenea ceva si nu ajungeam acolo.

Intr-un an, eram in concediu medical din cauza de Zona Zoster , asa ca Florin  mi-a propus sa mergem la Rohia sa-l ajutam pe un prieten de-al lui, calugar acolo, sa pregateasca o expozitie de icoane din Germania.

Nu cu mult timp inainte am cunoscut un profesor din Tirgu Lapus care, aflind de pasiunea mea pentru pietre mi-a zis ca „pietre ca in Tara Lapusului nu sint nicaieri, pentru ca astea-s sfinte.”

Calatoria cu autobuzul pina la Tirgu Lapus a fost grea.Eu aveam dureri mari, iar Florin era intr-o criza de bila si numai scuturaturile  autobuzului ii lipseau.Am ajuns dupa masa si am pornit pe jos spre Rohia, zona fiind deosebit de frumoasa. Dupa ce ne-am racorit putin la un izvor (era atit de rece apa ca mi-a amortit limba), am pornit de-a dreptul peste munte.Cu ochii pe jos, dupa pietre si ametit de frumusetea padurii de fagi, in cintec de pasari si imbatati de mirosul-parca de miere de albine-florilor cimpului, am ajuns in Rohia si Florin a insistat sa mergem la parintii lui Nicolae (profesorul). Sa cunosc niste oameni din Tara Lapusului. L-am gasit pe domnul…. la coasa. Sringea iarba proaspata pentru animalele din batatura, cele care nu ies la pascut asa ca, cu cite un lepedeu de iarba in spinare ne-am indreptat spre casa.In drum spre casa, jucindu-ne cu ciobanescul care-l insotea ne-a spus ca Nicolae este plecat, iar la Manastire ar fi bine sa ajungem dupa slujba de noapte.

La umbra nucului din ograda, ne-a ominit cu piine si miere si apa rece din fintina si-acolo am aflat povestea calugarului la care mergeam.

Dupa ce a terminat cu studiile Institutul de Arte Vizuale din Cluj-acolo l-a cunoscut Florin-si si-a terminat armata,tatal lui l-a lasat sa umble, sa mearga sa vada, sa se distreze sau sa mai invete, sa vada si alte tari. A fost, a vazut, dar revenea acasa si ajuta la gospodarie. Intr-o zi i-a spus mamei lui:

-Mama eu merg la manastire.

-Bine,numa sa vii dimineata sa-l ajuti pe tat’to la…

-Nu mama,vreau sa ma duc de tat.

-Atunci stai sa vie tati acasa si-om povesti.

I-au anuntat pe toti,s-au reunit la cina si dupa ce au mincat,au povestit de una de alta, de pe-acasa si de aiurea, baiatul le-a spus:

-Dragii mei, eu m-am hotarit sa merg la manastire, sa ma calugaresc.

Tatal s-a ridicat in picioare, l-a privit adinc in ochi si i-a spus:

-ESTE O ONOARE PENTRU NOI !

L-au imbratisat si si-au vazut fiecare de treaba.

In timp ce ne povestea, pe fata lui se putea citi mindrie, respect, onoare, implinire.

Calugarul (Parintele Andrei ) este fiul lui si fratele lui Nicolae.