Autosugestia

Mi-a zis, zilele trecute , un prieten că abia se mișcă de dureri de picioare. Are gută și din cînd în cînd îl ia tare.

Mi-am amintit că am primit un unguent făcut într-un laborator de fermacie, care pentru durerile mele de spate a fost foarte bun și l-am chemat, cît poate veni, să îi dau să se ungă și el.

Buun! I l-am dat și ziua următoare îmi zice nevastă-mea- măi copile, tu n-ai citit ce scrie pe unguentul ăla, că i l-ai dat pe al meu, pentru tuse.

Așa că l-am sunat pe om să-l întreb dacă mai tușește.

– Nu, că n-am tușit, dar de ce întrebi?

-Țti-am dat alt unguent, unul pentru tuse.

-Ha,ha,ha! Culmea, că m-a lăsat durerea  pentru o perioadă destul de lungă.

-Na, hai să ți-l dau pe celălalt, că mă bate nevasta.

Ioan Aurel Pop

Istoricul Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române a publicat un nou text interesant cu ocazia Paștelui intitulat „Periculoșii bătrâni”, o „mărturisire simplă” după cum afirmă autorul, dar extrem de profundă, pe care o redăm integral în cele ce urmează:

Cu mai bine de două secole în urmă, pe când desfășura campania din Egipt, Napoleon (pe atunci el era doar generalul Bonaparte) a decis, în fața mamelucilor și a unei situații-limită, să aplice o tactică de apărare de tip circular, cu valorile puse la mijloc și cu militarii francezi desfășurați pe lungimea cercului. Se zice că atunci viitorul împărat ar fi dat un ordin memorabil, care nu a sunat bine deloc: „Măgarii și savanții la mijloc!”. Asta însemna să fie protejate aceste două categorii de ființe (adevărate valori) prin așezarea lor cât mai departe de primejdie. Nu era rău, ci era bine pentru că savanții nu erau asimilați cu măgarii, decât din punctul de vedere al utilității lor. Dincolo de glumă, măgarii erau de neprețuit pentru că erau cei mai buni cărăuși, iar savanții erau indispensabili pentru descifrarea comorilor istorice ale Egiptului, inclusiv a scrierii hieroglifice. Ambele categorii și-au făcut datoria, fapt pentru care Parisul s-a ales cu obeliscuri egiptene jefuite și cărate cu greu, iar umanitatea cu mesaje în clar despre o lume căreia îi datorăm, între altele, civilizația greco-romană, din care se trage civilizația noastră modernă și contemporană.Unii au înțeles astăzi, tot într-o situație-limită, dar fără umorul lui Napoleon, să-i pună alături de protejații „măgari și savanți” și pe bătrâni, și tot cu intenția benefică de apărare.

Pandemia aceasta este o nenorocire cum nu s-a mai întâmplat una la fel în istoria celor vreo 80-90 de ani recenți (adică timp de trei generații). Planeta, de la Al Doilea Război Mondial încoace, a trăit (în mare parte din Europa, America, Asia, Australia) multe decenii liniștite, prospere și chiar pline de răsfăț pe ici, pe colo. Criza declanșată de această boală și de numeroasele cazne și morți pricinuite de ea a trezit în oameni și lupta feroce pentru existență. Modul de a gândi „politicește corect” – criticat, pe bună dreptate, în multe privințe – a fost înlocuit uneori cu o gândire pragmatică, de genul „scapă cine poate”. Evident, nu se spune asta în mod direct. Noi trăim într-un continent numit Europa, unde sedimentările de civilizații una peste alta sunt ca sendvișurile cu multe straturi, spre care ne lăcomim uneori. Această evoluție ne-a obișnuit cu un anumit rafinament al comunicării, cu disimularea minciunii, cu ascunderea relelor intenții, cu ademeniri înșelătoare. De exemplu, acum, în mijlocul acestui morb (care ne distruge, în oarecare măsură, nu numai vieți, ci ne întunecă și judecata limpede), unor conducători ai noștri – inclusiv de la nivelul cel mai înalt al Uniunii Europene – le-a cășunat pe bătrâni. Natural, istoricii știu că bătrânii au fost țapi ispășitori, de la Socrate încoace, în multe perioade istorice și în multe comunități declarate civilizate. Ce să faci cu unii neputincioși și socotiți inutili, care-ți complică viața de pomană, când viețile tinerilor sunt în pericol? Ba, acești expirați mai cer și de mâncare, mai au pretenția să primească și medicamente scumpe, mai îndrăznesc – acum, când ambulanțele nu prididesc cu tinerii și cu cei activi – să sune la 112 și să clameze că au febră sau tușesc? Dar, în fine, astea s-ar mai putea suporta, pentru că societățile europene au încă resurse, deopotrivă alimentare și medicale. Mai gravă pentru locuitorii grăbiți ai planetei este însă sâcâiala acestor bătrâni, pretenția lor de a fi activi, dorința de a umbla pe străzi precum ceilalți oameni, de a merge la piață, la supermarket etc. Insuportabile sunt plângerile lor neîncetate, lamentările lor, repetarea acelorași lucruri din viața lor trecută și chiar sfaturile pe care le dau fără să le fie cerute.
În vremuri normale, acești bătrâni nu erau, însă, întotdeauna de lepădat. Își îngrijeau constant nepoții, pe care îi hrăneau, îi răsfățau așa cum numai bunicii pot și știu, îi duceau în parc la joacă și reușeau să-i lase liberi din când în când pe părinții acestor nepoți. Ba, de multe ori, acești bătrâni aduceau periodic mâncare gătită, în lipsa activilor casei și o lăsau în frigider, încât, la venirea acasă, tinerii se puteau înfrupta „ca la mama acasă”. Mai mult, unii dintre acești pensionari scoteau din economiile lor de o viață sume de bani pentru tineri, pentru nevoile lor, le dădeau maturilor casele lor (și se mutau ei în spații mici, chiar meschine, „că doar noi ne-am trăit traiul”). Sigur, tot pisălogi erau, tremurau din când în când ori șchiopătau, când veneau spre noi aduși de spate, dar purtau cu sine și avantaje care nu erau deloc minore. Nici atunci nu erau tocmai răsfățați de lume, pentru că lumea lor trecuse. Mai auzeai pe la câte o televiziune că „un bătrân de 60 de ani a fost surprins de un automobil pe trecerea de pietoni, pentru că nu s-a asigurat” și simțeai în vocea crainicului (mustind de tinerețe și de sănătate) un năduf abia reținut, de genul: „Ce-o mai fi căutat și moșulică ăsta prin oraș, când îl căuta moartea pe-acasă?”. Tot pe la noi, prin mioritica noastră lume originală, mai erau, după 1989, și alte reproșuri la adresa bătrânilor. Vedeai des tineri imberbi, plini de zel, activi și atoateștiutori care condamnau „nesimțirea” celor care au trăit sub comunism, care s-au ghiftuit sub comunism, care au construit comunismul și care mai voiau să și trăiască în continuare, să muncească, să făurească o lume democratică. Să ne amintim că avem acum în România tineri de 30-40 de ani care nu știu deloc, pe viu, ce a fost comunismul. Unii nu înțeleg încă nimic din lumea asta și condamnă generația celor de 60-70 de ani pentru simplul fapt că a îndrăznit să trăiască sub comunism, că și-a ales, din toată istoria asta lungă și mare, tocmai „epoca de aur” ca să ființeze. Bătrânii, aceste „relicve decrepite” – cum zicea nonșalant un comunicator nu demult – sunt afectate și chiar infectate de comunism și nu prezintă nicio încredere. Sigur, asemenea judecăți nu erau tocmai curente și nu erau rostite Urbi et Orbi mereu și cu voce tare, dar răzbăteau din când în când. Le cenzura bunul simț și nevoia de bătrâni, care erau, pentru unii, un rău, dar „un rău necesar”. Societatea prea activă, maturii prea ocupați, goana după câștig material cât mai mare, obținut din câte 2-3 slujbe (azi joburi) concomitente, îi făcea, oarecum, indispensabili pe bătrâni.
Dar acum, când stăm cu toții acasă, ce să mai faci cu acești „paraziți”? Au nevoie de mâncare, de medicamente, de companie, de stat la o poveste și nu „produc” nimic în schimb! Ba mai au și neobrăzarea să se îmbolnăvească – ceea ce ar putea să fie treaba lor – și să și răspândească boala – ceea ce e treaba tuturor. Dacă s-ar îmbolnăvi doar ei între ei, dacă și-ar da boala numai unul altuia, ar mai fi cumva, dar ei dau virusul tinerilor și copiilor, ceea ce este de-a dreptul revoltător. De câte ori îi vezi pe stradă sau oriunde în afara casei lor, parcă umblă intenționat cu panere pline de covid-19, ca să strice cheful și viața oamenilor folositori de pe lumea asta, să-i infecteze și să-i distrugă. Sigur că sunt și excepții între bătrâni, de exemplu bătrânii politicieni. Ei pot umbla liber pe afară și pe dinăuntru, pe oriunde, pentru că ne conduc și ce ne-am face fără indicațiile lor! Nu-i evoc aici doar pe politicienii bătrâni români (și nu le dau numele, fiindcă ei s-ar putea simți ofensați și m-ar putea dojeni), dar îi spun concret pe câțiva din cei mondiali și europeni (pentru că lor, oricum, nu le prea pasă de noi, rudele sărace). Să-l luăm, de pildă, pe președintele Donald Trump, care (născut în 1946) are, deci, 74 de ani și care se încăpățânează să fie președintele celei mai importante națiuni din lume, cum o spune el însuși, mereu. Ba, ilustrul președinte american a îndrăznit ca, aproape expirat fiind, să aibă, la vârsta de 60 de ani, chiar și un copil. Să-l luăm și pe domnul Jean Claude Junker (născut în 1954), care are 66 de ani și care, deși plin de boli, a condus Uniunea Europeană până de curând. Poate că el, totuși, stă acum mai mult în casa lui modestă. E de amintit chiar cazul doamnei Ursula von der Leyen care, cu toată particula ei de noblețe din nume, nu este nemuritoare. Domnia sa are 62 de ani (fiind născută în 1958) și ne-a avertizat senin, de curând, că „este posibil ca persoanele în vârstă să fie izolate până la sfârșitul anului”, în vreme ce „copiii și tinerii se vor bucura de mai multă libertate”. Cer scuze pentru devoalarea vârstei unei doamne, dar era nevoie pentru demonstrație. Să notăm delicatețea traducătorului acestui text în românește, care nu a redat „elderly people” prin „bătrâni” ori prin „oameni bătrâni”, ci prin „persoane în vârstă”.

Prin urmare, „persoanele în vârstă” vor sta în izolare încă aproape un an, în vreme ce animalele de companie vor fi plimbate liber, chiar dacă ele mișună și mușină prin microbii și virușii din praful străzilor și chiar dacă nu s-a demonstrat deloc că nu sunt și ele purtătoare ale ucigașului virus. Ba, animalele de companie pot să se bucure de libertate, deși se spune că acest teribil morb ar veni chiar de la animale (nu de la cele de companie, deși nu putem să știm ce fel de animale au mai ajuns să fie acum „de companie”). Departe de mine gândul să cer îngrădirea libertății animalelor, dar ce facem cu oamenii, pentru că și bătrânii sunt oameni? Aș cere timid să fie bătrânii asimilați, pe lângă „măgari și savanți”, și cu aceste fericite animale care au dreptul la libertate.

Dorința aceasta răsună deocamdată în deșert. Decidenții țării și ai lumii, care au nevoie de voturi nu peste mult timp, invocă grija lor sinceră și dezinteresată pentru binele social, dar nu s-ar da în lături să-i izoleze pe bătrâni pentru toată viața. Treaba asta – suntem asigurați – le-ar face și lor, bătrânilor, bine. În izolare, bătrânii s-ar plictisi, ar muri de inimă rea ori s-ar îmbolnăvi între ei și le-ar face bine și celorlalți, care s-ar simți în siguranță, s-ar vindeca definitiv și nu și-ar mai pierde vremea cu cai verzi pe pereți. Doar nu se propune ca bătrânii să fie gazați, împușcați, aruncați în prăpăstii, cum au făcut alți decidenți din alte epoci și locuri, însă nu de pe Marte, ci de aici de pe Pământ. Se decide, în chip umanitar, să fie împiedicați bătrânii să se miște liber, ceea ce ar fi un privilegiu de pe urma căruia ar muri singuri. Dar asta nu se mai spune, că nu dă bine și nici nu este bine să fie spus, deoarece s-ar trezi unii nostalgici, slabi de inimă, miloși să sară în apărarea acestor oamenii inutili. Nu este un scenariu de George Orwell, dar ar putea să fie, dacă ar fi fost scris cu talentul inimitabil al celebrului scriitor invocat. Așa, e doar un gând al unui istoric bătrân, care, evident îți apără bătrânețea sa și bătrânețea bătrânilor în general.

Scenariul acesta este unul imaginat și nu se va întâmpla decât dacă ne va lua Dumnezeu tuturor mințile, pentru că societatea este ca un corp. Unui corp, dacă îi tai brațele nu poate munci, dacă îi amputezi picioarele nu poate umbla, dacă îi scoți plămânii nu poate respira, dacă îi zbori crierii nu poate gândi etc. Să știți că unii dintre acești gânditori extravaganți nu sunt originali deloc. Au mai fost confrați ai lor cu mintea cât o nucă și dăruiți cu putere, care au voit să extermine copiii, alții care au scos din joc maturii păcătoși ca să-i păstreze pe copiii inocenți (trimiși la moarte sigură prin Cruciada copiilor” din 1212), alții care au vrut să izoleze sau să extermine „rasele inferioare”, alții care au vrut să-i ucidă pe cei care nu credeau în zeii „buni”, alții care i-au exterminat pe cei care gândeau altminteri decât guvernanții etc. Nici ideea că bătrânii sunt inutili nu este nouă. Au încercat mulți să o promoveze și nu au câștigat nimic. Comunitatea nu poate trăi nici fără tineri, nici fără maturi, nici fără copii și nici fără bătrâni. Natural, motivările cu grija față de bătrânii contemporani sunt insinuante, sunt ascunse, sunt îmbrăcate în bune intenții. Tot ceea ce se gândește de către anumite minți rătăcite este prezentat frumos: personale în vârstă au nevoie de protecție, iar protecția înseamnă izolare, restricții de circulație pe ani în șir, ca să le prelungim viața. De fapt, este teama de boală, pe care, pasămite, ar răspândi-o prioritar bătrânii. Faptul este nedovedit și judecata care-i incumbă este falsă. Toți oamenii sunt sau pot să fie purtători de virus și toți oamenii îl pot răspândi. Bătrânii au un singur „avantaj”, anume sunt mai vulnerabili, pentru că au și alte afecțiuni. Această vulnerabilitate se răsfrânge, însă, asupra lor, nu asupra altora. Din câte am văzut, după datele statistice prezentate, cei mai mulți bolnavi de această gripă au între 40 și 65-70 de ani și nu între 65 și 90 de ani. Prin urmare, ar fi de așteptat să nu distorsionăm lucrurile, să nu ne punem numai pe noi la adăpost și să nu dăm mereu vina pe alții. Natural, este nevoie de o anumită disciplină, de ordine și de restricții severe, dar discriminarea bătrânilor (chiar și când este, aparent pozitivă) devine jignitoare, înjositoare, rușinoasă. Haideți să-i protejăm pe toți oamenii, să nu-i lăsăm pe bolnavi (inclusiv pe bătrâni) să ia boala și s-o răspândească, să-i izolăm pe cei care au și alte boli, favorizante (inclusiv pe bătrâni), să tratăm cu grijă toate aceste boli (inclusiv ale bătrânilor). A le fixa însă bătrânilor ore de ieșire în lesă, a le construi țarcuri, a-i despărți complet de lume, de lumea lor, pe care și ei au creat-o, este absurd. Tinerii de azi vor deveni și ei iremediabil și indubitabil bătrâni. Nu ne mai convingeți că bătrânețea este o boală sau un handicap, pentru că nu este. Iar dacă pentru unii bătrâni este așa, atunci nu au nevoie să li se amintească mereu asta, să li se spună ori sugereze că sunt o povară. Faptul că ei au ticuri verbale și fizice, că sunt oropsiți și umiliți de povara anilor și de sacrificiile făcute de ei pentru copii și nepoți, că au în ei un frig sufletesc greu ca viscolul Siberiei este evident și nu trebuie mereu reamintit. Bătrânii știu ei și singuri, în mod dureros, „ce e suta de lei”, ce este suferința fizică, ce este singurătatea, ce este dorul de copii și de nepoți. Nu vă mai chinuiți să-i izolați, pentru că mulți sunt izolați oricum, nu-și vor mai îmbrățișa pe dragii lor de departe, cozonacul nu va mai avea acel miros unic de Sfintele Paști iar drobul de miel (dacă va mai fi) va fi oricum fără gust în acest an.

Nu le mai spuneți bătrânilor și nu ne mai spuneți, obsedant, tuturor că vom muri catastrofic, că va veni al doilea val al epidemiei care va fi mai dur, că starea de urgență va mai dura o lună, că nimic nu va mai fi ca odinioară. Lăsați grija asta excesivă, că de viața și de moartea noastră se ocupă Dumnezeu și noi înșine, după puterile noastre omenești. Luați-ne cu binișorul, fiți gentili și blânzi, dați-ne termene mai scurte pentru rău și mai lungi pentru bine. Nu ar fi mai constructiv să ne puneți câteodată în față și binele, să alternați avertismentele dure cu raze de speranță, să insistați mai mult pe vindecări, pe gânduri și vorbe bune? Cu folosește crearea de psihoze și de depresii, din moment nu avem atâția psihologi ca să ne vindece ori să ne aline? Este drept că suntem în Săptămâna Patimilor, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim supuși doar pătimirilor.
Nicolae Iorga (1871-1940) a fost ucis acum 80 de ani, după ce fusese dascălul de românitate al tuturor regilor României. Poate că și din pricina asta a avut de la Cel de Sus harul să-și știe clipa morții. Astfel, cu o zi înainte de „marea trecere”, a scris poezia „Brad bătrân”. E bine să ne-o reamintim acum:

Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Și-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:

„O, voi, ce-n soare cald trăiți
Și ați răpus strămoșul nostru,
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteți așa grăbiți?

În anii mulți cât el a fost,
De-a lungul ceasurilor grele,
Supt paza crăcilor rebele
Mulți și-au aflat un adăpost.

Moșneagul stând pe culme drept
A fost la drum o călăuză
Și-n vremea aspră si ursuză
El cu furtunile-a dat piept.

Folos aduse cât fu viu,
Ci mort acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce,
Decât doar încă un sicriu?!…”

Se duc bătrânii oricum, fiindcă așa e datul firii, dar, cât sunt pe lume, ei ne dau poate și altceva decât sfaturi. După moarte, ce ne pot aduce decât sicrie în plus, vorba lui Iorga? Să presupunem măcar că, trecând prin mai multe situații-limită decât noi, ei au și niscaiva soluții pentru chinul prin care trecem, să credem că ne lămuresc cât de importante sunt în comunitate iubirea și jocul, din moment ce – cum ne spune în zadar Lucan Blaga – iubirea și jocul lor e-nțelepciunea. Bătrânii sunt (încă) oameni ca toți oamenii. Acum sunt și ei primejduiți de molimă, dar nu sunt periculoși. Nu-i mai „protejați” peste măsură, fiindcă le striviți umanitatea și le pătați demnitatea. Omenia nu le-o puteți distruge și nici păta, deoarece o au din belșug și o revarsă neîncetat asupra acestei lumi bolnave.

Vă rog, dragi cititori, să luați cele de mai sus ca pe-o mărturisire simplă, ca pe o lamentație fără nicio importanță, ca și cum ar fi niște gânduri dezlânate, poate mai ironice decât s-ar fi cuvenit și menite să fie puse între paranteze. Vă rog chiar să iertați – cei care v-ați simțit jigniți – vorba aceasta proastă a unui om bătrân care nu s-a ramolit încă de tot, care este și el îngrijorat și care nu știe cum s-ar putea proteja acum mai bine copiii, tinerii și maturii (adică cei aduși pe lumea asta păcătoasă de bătrâni, de bătrânii foști odinioară și ei copii, tineri și maturi).

În Săptămâna Patimilor, în anul de la Nașterea Domnului 2020
Ioan-Aurel Pop

Întrebări.

Le-am preluat de pe internet.

Voi ce ați înțeles până acum despre Coronavirus?
1. N-ai voie să ieși din casă, dar dacă ai nevoie – poți ieși.
2. Masca te poate ajuta, dar poate să nu te ajute – dar oricum trebuie să o porți.
3. Magazinele sunt închise, dar dacă e nevoie – se deschid.
4. La spital n-ai ce face cu așa boală, dar trebuie să mergi.
5. Acest virus provoacă moartea, dar, în principiu, nu e așa de grav.
6. Mănușile nu te ajută, dar trebuie să le porți.
7. Toți stau acasă, dar toți se plimbă.
8. Sunt pline supermarketurile de mâncare, dar nu ajunge pentru toți.
9. Virusul nu este grav pentru copii, dar copiii sunt în categoria de risc.
10. Echipamentul nu ajunge pentru toți, dar  este echipament  suficient.
11. Boala are multe simptome, dar poți fi și asimptomatic.
12. Ca să nu te îmbolnăvești, trebuie să faci sport, dar n-ai voie să ieși să alergi sau să mergi la săli de sport.
13. Cel mai bine e să respiri aer curat, dar n-ai n-ai voie să ieși afară, mai ales în parcuri.
14. Oamenii supraponderali sunt în categoria de risc, dar e mai bine să stai acasă și să înfuleci, decât să ieși afară.
15. Nu trebuie să contactezi  oamenii în vârstă, dar poți să le duci mâncare și medicamente.
16. Cei bolnavi de coronavirus nu au voie să iasă afară, dar pot merge la farmacie și la magazin – așa au spus miniștrii.
17. Nu ai voie să-ți vizitezi rudele de vârsta a treia, dar le poți comanda , curierii  contactând zilnic cu sute de oameni, cu sau fără măști și mănuși.
18. Fiecare om panicat își începe postare cu fraza: „nu vreau să vă sperii, dar…”
19. Amenzile nu au niciun fundament legal, dar ele totuși se aplică.”……..cine poate răspunde????

Tăieri

Toată lumea de pe toate rețelele și de prin ziare s-a zburlit cînd Orban a zis că 80% din masa lemnoasă a  lui Holzindustrie Schweighofer este de import.

Si eu am pus botul în prima fază și am întrebat pe unde intră în țară, prin Bucegi, Retezat, etc?

Dar, de fapt Orban avea dreptate.H S , respectiv Austria importă 80% din masa lemnoasă.Baiu e că o importă din România.

Ce demenție!

Păreri

http://www.ziare.com/stiri/autoritati/chipul-statului-roman-pe-aeroportul-din-cluj-1606156

Ce am vazut joi pe aeroportul din Cluj? Da, si un esec de organziare. Da, si esecul controalelor. Da, si iresponsabilitate a autoritatilor.

Dar in primul rand am avut o imagine clara si dezarmanta a credibilitatii statului roman in fata cetatenilor sai.

Oare de ce s-au bulucit oamenii aceia facand exact ceea ce deja a inteles toata lumea ca nu trebuie facut? Oare de ce, de-abia reveniti la casele lor, unii in conditii dramatice, poate trecuti prin carantine si izolari, au ales sa-si ia din nou lumea in cap? Chiar credeti ca n-ar fi preferat sa stea acasa?

Asta cu atat mai mult cu cat ceea ce ii asteapta in strainatate nu este in general cu mult diferit de ceea ce am vazut pe aeroportul din Cluj. Nu-i asteapta nimeni acolo cu hoteluri de 5 stele si cine stie ce pachete de asistenta si garantii sociale.

De ce au plecat, totusi? Pentru ca aici nu au nicio perspectiva. Pentru ca statul roman nu le ofera nicio speranta de relansare.

Nu trebuie sa fii vreun geniu ca sa intelegi ca statul nu va putea sa plateasca somajul tehnic mai mult de vreo 2 luni. Celor carora le plateste, pentru ca oameni precum cei care au plecat de la Cluj spre Germania nu cred ca aveau contracte de munca pentru a primi ajutorul de la stat. Si nici cine stie ce rezerve din care sa traiasca.

Oamenii acestia vad un stat care, in mod traditional, este priceput sa inchida si sa taie, ceea ce sigur ca pana la un punct este important, chiar vital, dar care nu pare nicidecum preocupat de relansarea economiei.

Cele mai multe state europene deja au transformat relansarea in obiectivul numarul 1. Chiar state cu mult mai multi bolnavi si chiar morti decat are, oficial cel putin, Romania. Tarile acelea stiu bine ca sezonul acesta, daca e pierdut pentru agricultura, productia va fi compromisa.

Sunt state care stiu ca prabusirea economica va ucide cu mult mai mult decat COVID-ul din foarte multe motive. Nu numai din cauza saraciei individuale, dar si pentru ca saracia atrage infractionalitate cu mare violenta, si pentru ca un stat cu economie prabusita nu mai are bani pentru programele de sanatate care salveaza milioane de oameni cu boli altfel letale, in primul rand cancerul.

E o prostie sa spui ca oamenii din cele 12 avioane catre Germania ar fi trebuit opriti in tara. Nu ai cum sa ii opresti, in orice caz nu mai mult de cele cateva luni ale starii de urgenta. Daca nu plecau acum, plecau peste o luna, daca nu exista ceva cu mult mai important decat o interdictie sa-i opreasca: perspectiva.

Si in Romania incepe munca agricola de primavara. In ce masura ministrul Agriculturii, preocupat sa ne spuna doar ca sunt alimente (sa vedem cat o mai avea cine sa le cumpere), a incercat sa discute cu fermierii romani, cati sunt ei, absorbtia unei parti din aceasta forta de munca in Romania?

Ce incredere sa aiba oamenii intr-un guvern in care ministrul Muncii se contrazice cu ministrul de Finante? In care ministrul Mediului nu e in stare sa prezinte vinovatii pentru otravirea sistematica a Bucurestiului? In care premierul arunca masuri esentiale, precum soarta bugetarilor, intr-o sueta TV, cu date incomplete, aproximative si isterizeaza toate categoriile pentru ca de a doua zi sa inceapa corecturi?

Cand aici nu vezi decat taiere, inchidere, cand nu vezi nicio sansa sa-ti castigi cinstit traiul, ce sa faci? Sa stai sa mori de foame? Pleci. Si asta inseamna ca tu contribui direct la relansarea altor economii pentru ca sa beneficiezi in acelasi timp de acea relansare.

De cate ori au ocazia, autoritatile romane se autofelicita pentru numarul mic de cazuri. Chiar daca el este real, ceea ce ridica mari semne de intrebare avand in vedere capacitatea mica de testare (dublata de numarul mic de specialisti autentici, ceea ce pare sa explice testele fals pozitive ale sugarilor de la maternitatea din Timisoara), nu ofera nicio speranta de viitor.

Deja in Bucuresti creste aglomeratia pe strazi, au reaparut cozile la semafoare. Desi numarul de cazuri creste zilnic, aceasta este o teama cu care oamenii s-au obisnuit cumva sa traiasca. Teama de saracie si colaps economic este acum una cu mult mai actuala si mai puternica. Si ea a umplut avioanele care au plecat si inteleg ca vor mai pleca de la Cluj.

Este un lucru pe care companiile mari il inteleg si il impartasesc, motiv pentru care la Dacia Mioveni, de exemplu, dupa Paste reincepe productia.

Inainte de intrarea in criza COVID, Romania era intr-o teribila criza de forta de munca si se ruga sa revina diaspora inapoi. In parte, iata ca a venit. Daca nu ii vom da motive sa ramana, va pleca din nou pe masura ce va avea ocazia.

Daca vrea sa tina oamenii in case si in tara, solutia nu mai sunt restrictiile si interdictiile. Solutia este planul de relansare care sa le dea oamenilor o perspectiva. Daca statul nu le arata o luminita la capatul tunelului, oamenii o vor cauta singuri, terifiati tot mai putin de COVID si tot mai mult de foame.

Marea incercare despre care nu vorbeste nimeni. Repornirea

….

„Suntem pregătiți!”
„Avem tot ce ne trebuie!”
„Avem fonduri, am deblocat!”
Ne-a crescut inima când am auzit aceste liniștitoare anunțuri ale autorităților.
Deși fripți pe vremea Colectivului, când am fost asigurați de pesediștii de la putere că avem tot ce ne trebuie pentru victimele arse și n-am avut, am zis că peneliștii sunt coborâți de pe icoane de cuminți și ce noroc avem cu ei.
Din păcate, raportat la cangrena sistemului spitalicesc, vorbele guvernanților au rămas tot niște carcase goale, fără conținut, fără gust, sens sau culoare. Altă culoare decât aia politică.
La început prin reflecție s-a transmis discret în teritoriu, pe diverse căi, cum că lumea donează, face chetă, adună bani. Care cât are, cât poate. Mai un patron, dat exemplu, mai două studente și trei babe.
Lumea e inimoasă, știm asta, dar de ce trebuie să donăm ca să fie cumpărate materiale sau aparatură despre care eram asigurați că există?
Toată treaba asta cu donații pentru spitale, pentru echipamente, pentru una alta – dincolo de aspectul moral și uman în esență – seamănă tot mai mult cu o mega escrocherie.
Nu văd diferența față de trimisul pacientului internat în spital la farmacie să-și cumpere vată, pansament, perfuzii sau paracetamol și aspirină.
În timp ce mieros cerșește mila cetățenilor – altfel destul de săraci și cu perspectiva unei sărăciri iminente și profunde – statul dă ucazuri de înlesniri semnificative pentru mari companii, parlamentarii primesc indemnizații de ședință de mii de euro, pensiile speciale se diversifică (notarii taman ce au primit drepturi suplimentare) și în general jaful banilor publici e în plină desfășurare bine camuflat de starea de urgență.
Se pun panseluțe, se spală străzi cu cine știe ce soluții fantastic de scumpe, se dă din elicopter cu apă oxigenată și se fac achiziții dintre cele mai dubioase.
Asta în timp ce pe străzi răsună ziua imnul și noaptea vocea vardiștilor:
„Dormiți, oameni buni! E liniște și pace! Stați în case! Nu vă uitați pe-afară!”
Nu uitați să donați!
Nu de alta dar oameni nevoiași au lipsă de multe și din buget nu e pentru ei nimic. Cine naiba i-a pus să se nască sărăntoci?

De citit

Suflete corupte

1.Astazi Fanarul a revenit in Romania.De fapt ,nu plecase niciodata.Sub hainuta stinghera ca o haina de imprumut a valorilor moderne,democratice purtam caftan stralucitor,haina opulenta a Fanarului.La ce ma refer? La un ” bonus substantial” de 500 euro..culmea,Fanarul reinstaurat de un neamt.

2.Cum poti crede ca poti reinstaura vocatia,empatia,curajul intr un medic cu o suma de bani ? Alegerea apartine fiecaruia in parte,vorbim de un juramant al propriei constiinte.E un moment al alegerii.Pe persoana fizica.Putem cumpara orice cu bani,dar nu caracter,forta,curaj,inteligenta,sacrificiu.Astea ,desi scumpe,sunt gratis.

3.Cazul Suceava.Nu discut partea politica,coruptia etc.Am scris despre aceste aspecte anterior.Vorbesc despre SUFLETE CORUPTE.Sunt marturii,dincolo de tagada,ale pacientilor de acolo,ale apartinatorilor.Pur si simplu,sunt ignorati de cadrele medicale,lasati sa moara de foame (chiar pe pagina mea gasesti o astfel de marturie cutremuratoare).Nu exista echipament pentru lasitate,pentru dezumanizare.Nici un manager,fluture sau rimbu nu i a impiedicat pe cei de acolo sa si faca meseria.Vorbesc despre SUFLETELE CORUPTE ale medicilor si asistentelor de la Suceava.

4.Intr un text anterior( ” Silogisme”) am scris despre solutia evidenta,testarea in spitale,trierea pacientilor.Daca pentru mine solutia a fost usor de gasit,cum oare autoritatile reusesc sa ia absolut toate deciziile contrare solutiei evidente?

5.Nu sunt masti,nu sunt echipamente.Bun.Am scris anterior despre indolenta autoritatilor care ,desi stiau din ianuarie,au avut o alta agenda publica,ratand startul bun.Ideea este ca nu sunt echipamente nicaieri ,nici in USA,nici in Italia,nicaieri..Cautioneaza lipsa echipamentelor reactia de fuga a medicilor? Va raspundeti voi la intrebarea asta ! Iata niste repere :in Serbia,au venit medici plecati din tara,din Diaspora,sa ajute.In Italia,au venit voluntari din toata tara sa ajute Lombardia,VOLUNTARI.In UK,20.000 de cadre medicale au raspuns apelului de voluntariat ,renuntand la pensie ,iar jumatate de milion de oameni( da,am scris corect!) fara pregatire medicala s au oferit voluntari,iar in USA vedeti si voi imagini cu medici purtand echipamente absolut improvizate. DE CE LA NOI NU ESTE ASA? Intrebarea e usor de pus,raspunsul greu de dat..suflete corupte

6.Cei care au demisionat,sa fie lasati sa plece.Fara pedeapsa,exceptand eliminarea lor din profesie.Sunt impostorii acestei profesii,sunt cei care au dorit meseria pentru statut,pentru spaga,sunt cei care au fentat facultatea,examenele,sistemul.Sunt suflete corupte,irecuperabile.Pentru cei din Suceava care au lasat pacientii fara tratament,fara mancare si apa,sa nu aveti intelegere! Nu exista scuza! E momentul zero in sistemul medical!

7.Fara iubire,nimic nu e .Iubeste ti profesia si atunci nu se va pune problema sa dezertezi,nu ai cum sa dezertezi din vocatie,nu i asa? Iubeste ti tara si atunci nu ai cum sa injuri tara care te a dat atunci cand esti Diaspora,iubeste ti poporul caruia ii apartii si atunci nu ai cum sa i stigmatizezi pe cei care au votat ” gresit” si sa doresti moartea batranilor ,ei fiind votantii care gresesc..

8.Ciuma rosie..de cate ori nu ati auzit sintagma ,nu? Asa de usor erai stigmatizat cu aceasta expresie,parea ca e raul suprem..Ironia sortii ca acum ne a lovit pe toti aceasta molima ,ciumati rosii sau roz,deopotriva..

9.Suflete corupte.Sloganul folosit pana la exces a fost coruptia ucide.Folosit intr un sens propagandistic.Iata ca acum se umple de sens.Coruptia ucide,dar nu in sensul cretinoid folosit de corporatisti spalati pe creier,ci la propriu,pe mine ,pe tine.

10.Uitati va in jur!Fiecare dintre noi avem in microuniversul nostru aceste suflete corupte.Sunt cei care nu cred in adevar,in iubire,in miracol.Tineti la distanta de voi acesti oameni ! Aceste suflete goale nu au ce sa dea lumii voastre,poate doar uratenie,toxicitate,minciuna,ascunzisuri,lasitate Sunt cei care si gasesc scuze pentru cele mai mari abjectii,cei care va fac pe voi vinovati pentru goliciunea lor!

Am o nedumerire

Mă tot gîndesc care o fi logica interzicerii circulației pe timp de noapte?

Nici la Revoluție n-a fost interzis, deși ziceau că-i plin de teroriști peste tot.

Nu, că aș vrea să mă dau cu bicicleta, dar de ce?

Cred că e o pandemie  de frică.

Probabil să afle și tineretul cum a fost pe vremuri, cînd eram condiționați să facem sau să nu facem ceva, căci va avea de suferit întreaga nostră familie.

Culmea că  cei 22 000 de reîntorși în țară fac ce vor, cînd vor și nu-i prea întreabă nimeni de nimic.

Baiul e că marea lor majoritate nu sînt diaspora, adică cei care s-au stabilit prin alte părți și-și văd de viată în condițiile de acolo.S-au întors cei care, dacă nu mai este nimeni pe străzi n-au de unde fura, n-au la cine să cerșească, etc.

Dar restului populației trebuie să-i fie frică.

La omul sărac nici boii…

Este o vorbă, că la omul sărac nici boii nu-i trag.

Mergînd spre muncă mă opresc uneori să-mi iau covrig.

Azi dimineaţă m-am oprit şi stînd la rînd, normal , am observat ce se întîmplă în jur.

Apare pe trotuar un bărbat, cam sărăcuţ îmbrăcat şi văzînd în faţa lui 10 bani se apleacă, îi ia şi se uită în jur cui să îi dea.Cum nimeni nu i-a revendicat, omul a zis mulţumesc! şi a pus moneda în buzunar. Nu peste mult timp apare un bărbat, la vreo 45 de ani, îmbrăcat cum nu mulţi îşi permit şi la un moment dat se apleacă şi începe să culeagă de pe jos bancnote.După culori erau de 10 lei, de 50 de lei şi de sută.I se umple mîna.Stă omul şi se uită în toate părţile în speranţa că cineva îi revendică, dar cum nu vede pe nimeni în preajmă  se urcă într-un SUV Mazda şi pleacă.

Fără alte comentarii.

Explicaţie

Cu referire la Oraşul de 5 stele.

Au apărut explicaţiile oficiale cu privire la situaţia de pe strada din cartierul Gruia din Cluj.

Înainte să fie cazaţi sri lankezii, în acea clădire a fost grădiniţă.

Si în cazul grădiniţei  ceilalţi locuitori de pe stradă au făcut nenumărate reclamaţii, inclusiv la poliţie.Că la ora nouă, cînd copiii sînt afară fac zgomot şi-i trezesc, că … şi alte nenumărate.

E clar, oamenii ăia sînt zăhăiţi ( deranjaţi) la cap, dar în cazul lor nu e vorba de discriminare  pe criterii etnice, de coloratură sau religioase.