O zi bună

Da, viața merge mai departe.

Dar cînd e să-ți meargă bine îți merge, cînd e altfel…

Aveam ceva treabă în apropierea parcului central și după ce am văzut pe internet cît de blocat este Clujul, ne-am hotărît să mergem cu mijloacele de transport în comun-măcar nu ne enervăm la volan- și normal, să mergem și prin parc în speranța că vom găsi kurtos colacs și langoșe, căci la Zilele Clujului n-au fost.Mai speram să vedem lebedele,înainte de a fi duse la iernat, să ne bucurăm de culori și liniște stînd pe o bancă cu o cafea și o țigară…, na, ne pregătim să trăim ca pensionarii.

Buun!Ajunși la fața locului am cumpărat Kurtoș, dar langoșe n-aveau.Nu-i bai, hai să căutăm o cafenea, un automat, ceva de unde să luăm două cafele.

In ditamai parcul, cu nenumărate chestii pentru consumat timpul liber, n-am găsit.

Mai mergînd am dat peste un furtun de apă spart cu surprize-

https://fosile.wordpress.com/Ziceai că vor să stropească iasca de pe copac.

Si…mi s-au terminat bateriile de la aparatul foto.Nu-i vorbă că m-au ținut din luna mai, dar chiar acum să mă lase?

Hai la lebede, că fac cu telefonul, măcar că nu îmi place.

Dar, nu eram singur…

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Mi-am zis să fac o poză cu lacul și insula, cînd mi-a intrat în cadru o demenție de lebădă.

https://fosile.wordpress.com/

Mi-a trecut cheful.

După masă am ieșit cu cățelul la plimbare și poate facem ceva poze.

Baiul e că acest cățel ori merge și noi alături, pe unde vrea ea, ori face figuri, trage de timp, se oprește să miroasă fiecare fir de iarbă și s-a dus și soarele blînd de după amiază.

Am fotografiat un pom care în primăvară era plin de flori,

https://fosile.wordpress.com/

și e pe-aici pe undeva poza și ne-am grăbit să ajungem acasă , că se vedeau niște nori portocalii de toată frumusețea, deci de la balcon prind un apus minunat.

Ne-am grăbit noi, căci cățelușa avea alte treburi.

A ieșit doar asta

https://fosile.wordpress.com/

Ba rămîn fără baterii, ba  cu telefonul pînă se hotărăște el să focalizeze și să fixeze, mie îm tremură mîna și ies pozele mișcate.Chiar zicea nevastă-mea că am o grămadă de aparate foto și niciunul nu e bun?

Sînt bune toate, doar că n-am făcut poze de mult, mi-am pierdut răbdarea și în plus pot pune vina pe ele, că nu-mi răspund și nici nu comentează.

Cum ziceam, cînd e să-și meargă bine, îți merge.Cînd nu, nimic nu se potrivește.

De-ale mele

Vorba lui Petru  tot mai bine e acasă, căci te simți mai bine în mijlocul a tot ce te înconjoară, te simți mai bine în pielea ta și în bulendrele ( hainele) tale.

Ieri am fost cu nevastă-mea la un interviu de angajare.Că, încă, mai sperăm să găsim pe cineva interesat de ceea ce știm și putem face, nu de vîrsta pe care o avem.

Interviul s-a ținut la sediul firmei, undeva lîngă parcul central.Urma să ne întîlnim acolo, ea mergînd cu un troleu de la locul de muncă, iar eu cu altul de acasă.Atîta doar că neavînd bilet, am mers pe jos.De cîțiva ani, in Cluj, s-au montat în stații automate pentru bilete.Nu e o idee rea, doar că, n-aveam chef să primesc rest de la 50 lei, doar bancnote de un leu sau monede de 50 de bani.

Cam friguț, din cauza vîntului.

Cît a durat interviul m-am plimbat pe lîngă parc.Lume la plimbare, la odihnă, persoane cu copii sau cu căței

Mi-a plăcut mult o fetiță care mergea binișor și care a cerut voie,peltic, unui tînăr să-i mîngîie cîinele- un Vișla( copoi ardelenesc), mult mai mare decît ea.

Buun și după ce a venit nevastă-mea, am pornit tot pe jos spre casă.Să-mi povestească cum a decurs interviul, ce părere are, să ne mai plimbăm și noi.

In apropierea teatrului ne-a atras atenția o pereche.Ea, într-o rochiță de dantelă, în partea de sus fără nimic altceva dedesupt și care tot încerca să tină partea de jos să nu i-o ridice vîntul în cap, iar el într-un tricou, parcă prea mic- e drept că era tare spătos- și niște pantaloni cu vedere la jumătate pulpă și gleznele goale.Arăta, cumva, neterminat omul. Si da, mergeau la teatru.

Nu știu ce să zic.Doi tineri frumoși, dar care arătau ca dracu.Iar  pe frigul de afară, nouă ni s-a făcut pielea de găină.Aproape sigur că au venit cu mașina. dar nefiind parcagii sau parcări proprii la teatru, cine știe unde și-au lăsat mașina și au venit pe jos.

Noi, cei din generația nostră încă mai avem acea dorință de a nu jena în vreun fel pe cei din jur.

Părinți

Găşti

Citindu-l pe Dada mi-am amintit şi eu de vremurile tinereţii.

Normal că şi în Cluj erau tot felul de găşti.De familie,de stradă, de cartier, de şcoală, de intreprindere şi tot normal că destul de des ieşeau scîntei din diferite motive.

Nu pot spune că am aparţinut vreunei găşti din cauză că n-aveam dotările specifice, necesare. Muşchi.

Degeaba m-am înscris la judo la Casa de Cultură a Studenţilor Gheorghe Gheorghiu Dej ( că aşa se numea pe atunci) căci după 6 luni de făcut şcoala căderii m-am săturat să tot dea toţi cu mine de pămînt şi m-am lăsat.Am fost înscris şi la culturism, dar după trei luni alţii aveau, deja ,spate trapez, în timp ce eu parcă m-am mai ascuţit.

E drept că pentru a fi prieten cu toţi trebuia să fac o grămadă de treburi, dar îmi plăcea.Trebuia să scriu scrisori de dragoste pentru iubite, să fac teme şi lucrări  şi mai ales să cînt.Tineam la serenade, că trebuiau să se programeze băieţiii, să pot ţine pasul.Chiar m-a întrebat o dată o fată pe cine reprezint.Si cînd i-am spus că pe mine, m-a chemat în parc să cînt numai pentru ea, nu pentru tot blocul.

Mă întorceam într-o noapte de la un chef, cu chitara în spate, cînd pe strada Pietroasă, sub un bec chior vreo 8 inşi se băteau într-o veselie ocupînd toată strada.Ajuns lîngă ei am început să salut şi  să dau mîna în stînga şi dreapta.Toţi mă cunoşteau şi eram prieten cu toţi.

Pe vremea aia nu prea se puneau afişe.Iar publicitatea se făcea din gură în gură, aşa că i-am invitat pe toţi la un pseudo-concert pe care urma să-l ţinem în parcul ( adică la iarbă verde, fără instrumente electronice) din Gheorgheni în prima sîmbătă din luna următoare.

Au fost de acord, s-au împăcat ( adică nu s-au mai bătut), iar eu am avut primii 8 spectatori asiguraţi.

Ceilalţi din trupă au adus de prin tot oraşul  , că aşa eram de răspîndiţi, iar ce am crezut noi că n-o să fie nimic, a ajuns un adevărat recital de muzică şi poezie, la care au participat toţi cei prezenţi.

Toamnă urbană

Ruine

https://fosile.wordpress.com/

Artă

https://fosile.wordpress.com/Parcul central Cluj.

Poluare

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

Am ramas surprins cind am constatat ca de pe Cetatuie nu se mai vede orasul, decit in plan apropiat.

N-am mai fost prin zonele mai inalte de mult, iar cind intram in oras prin Feleac sint atent la drum, nu la peisaj.

Pe vremuri se vedea in amanunt fiecare cladire, fiecare cusca de ciine,fiecare copac sau floare.Acum, de pe Cetatuie se vad doar blocurile de pe linga Somes.

E drept ca a avut grija Boc sa nu mai fie prea multe flori, nici copaci, iar pe cei care am mai ramas prin parc i-au „toaletat” ca au ramas un fel de araci ca pentru fasole.

M-am gindit ca el s-a saturat de copaci si paduri de prin zona Rachitele ( Vladeasa) , de unde este, dar Clujul nu este la munte si fara copaci  si cu , din ce in ce mai multe masini si constructii vom ajunge sa nu mai putem respira, sa nu mai vedem nici macar in plan apropiat.

Pina si padurea Faget a devenit un nou cartier .

In ritmul asta, nu prea ramine ceva mostenire

Toamna urbana

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Nu-i pentru noi ca pentru ei

Ma uitam ieri la ceva site despre natura si gasesc unul cu broaste testoase cu un nume tare dubios, de undeva din Franta.

Am un coleg care vorbeste bine franceza si tocmai s-a intors din Franta asa ca l-am rugat sa vina sa citeasca el , sa nu zica ca vorbesc mascari.

Vine omul, dar nu poate traduce.Intram pe traduceri, dar nu-i nici in franceza, nici in italiana, spaniola, portugheza, nici latina.Am intrat pe google si am gasit.

Este singurul parc din Europa unde sint ingrijite broastele testoase si se afla in Corsica.

Numele o fi in corsicana, dar n-am gasit traducere din aceasta limba.

Parcul se numeste CAPULATTA.

Nu stiu ce inseamna pentru ei, dar pentru noi are o sonorizare…