Rautati

Eu am facut liceul in doua locuri.

Primul, cel ales si-a schimbat profilul si din clasa a 11-a m-am mutat la unul cu profil filo.

Dar primul mi-a ramas la suflet.

Buuun.

Deci, 1- cind am vazut la TV ca la Bucuresti a fost un festival turcesc, mi-a parut rau ca nu sint acolo, dar cind am aflat ca si la Cluj o sa fie, am refuzat o iesire pe dealuri pentru a merge acolo.

L-am localizat in fostul meu liceu- de clasa a noua si a zecea.

Cum n-am mai fost pe acolo de foarte mult timp, cu un picut de emotie si cu ocii in patru am vazut chiar de la intrare o femeie care statea la o masa si se indopa cu produse turcesti.Nu-i intelegeam rostul, caci intrarea era libera.

Buun.

Am vazut, am fotografiat, ne-am extaziat in fata picturii- EBRU- pe apa, am fost incintati de sticlarul care lucra in direct, cum s-ar spune, tot felul de obiecte interesante si bineinteles am facut roata la produsele traditionale.

Normal, ca am luat o cafea turceasca, care desi nu era la nisip, avea zat si a fost foarte buna.Stind la umbra la cafea ne-am rotit privirile prin curtea scolii.Ceva noutati, alt gard, acelasi atelier pe care l-am construit noi elevii, de la fundatie pina la acoperis si…la poarta umflata care se indopa cu produse turcesti.

Inainte sa plecam am stat la rind sa luam niste prajituri, la pachet si pina sa ne vina rindul am vrut sa vad, macar coridorul, unde a fost clasa mea.

-Nu-i voie! mi-a zis aceea.

-Am fost elev aici, si merg doar pina la usa.Vreau doar sa-mi amintesc un pic.

-Nu-i voie!

-Nu intru nicaieri, doar pina la usa.

-Nu-i voie! si a continuat sa se indoape

Puteam sa merg, pur si simplu, dar n-a vrut sa fac „spectacol”.

Sper ca i-a picat greu tot amestecul ingurgitat fara intrerupere si sa fuga la buda din cinci in cinci minute.

2.Ieri am venit pe ploaie pina la lucru.

N-ar fi prima data, dar cind am ajuns, desi am avut pelerina cu gluga, am fost ud leoarca pe pantaloni, pe picioare.Tot ce se aduna pe pelerina se scurgea pe pantaloni.

Mai era un coleg, la fel de gras ca si mine, ca se vede jur imprejurul lui, la fel de ud pe pantaloni.

In schimb, cei cu burta, bortosii, aveau pantalonii uscati.

A-i naibii…

De-ale mele

Era de mult.Nu-mi amintesc prin ce an, dar eram tînar, cu pletele în vînt, cu nişte pantaloni trapezi largi la bază cît pantofii de mă împiedecam în ei. Am şi tras o trintă odată cînd fugeam după autobus.

Eram cu un prieten, tocmai cumparasem un făraş să facem o glumă unui alt prieten.

Mergeam pe stradă şi ne încîntam privirile cu oferta feminină şi normal, comentam ( în surdină).

La un moment dat, în faţa noastră mergea o tînără la moda, fusta- pantalon de sylon bej, saboţi  pe platformă de 10 cm, că ne şi miram că-şi poate ţine echilibrul.

Era plăcut ochiului ce vedeam din spate şi abia aşteptam să o depăşim să vedem şi restul.

Normal, fiind o „liberă” in exprimare ca şi noi, şi-a aprins o ţigară ( Carpaţi fără filtru) şi şi-a aruncat chibritul pe pantaloni care  s-au aprins imediat.

Instant, am luat cu făraşul apă din baltă de lîngă ea şi am aruncat-o pe ea stingînd focul.

Maamăăă, ce mi-au auzit urechile!

O grămadă de chestii despre mama, pe care nu le ştiam şi multe altele despre mine şi la adresa mea.Pănă cănd un „domn” i-a spus: Ai luat foc, tîmpito! Ti-a salvat viaţa ! Nu vezi că nu mai ai un crac de la pantaloni?

Noi , între timp, am plecat de acolo.

S-a chinuit să ne ajungă ( saboţii erau de bai), dar înainte să spună ceva i-am oferit făraşul şi ne-am văzut de drum.

Fie vorba între noi, arăta bine şi din faţă, iar afumătura lăsată la vedere de foştii pantaloni era apetisantă…

Blugii

Fiind cu marimi atipice,intotdeauna mi-a fost greu sa ma imbrac.Nu prea gaseam de gata.Trebuie sa-mi fac la comanda.

Pe vremuri,cind la SHOP se gaseau blugi Levi’s,care imi erau buni in talie,imi erau scurti.Care erau suficient de lungi,imi erau largi in talie si trebuiau strimtati sau sa port centura,dar aratau ca naiba pe mine.Dupa ce au aparut studentii greci am mai gasit cite o pereche cu destula rezerva,incit sa-mi fie buni,dar nu era sigur ca va fi o urmatoare pereche.

De prin 1993 au aparut LOTUS.Ce bucurie pe mine ca aveau si pantaloni pentru marimi atipice.Si de fiecare data gaseam pantalonii care sa stea bine pe mine si sa fie suficient de lungi incit sa nu para ca sint de capatat.

Si de atunci traiesc cu LOTUS.La restaurant,la spectacol,la servici,in excursie,dupa pietre,la slefuit,vara sau iarna eram in blugii astia in fiecare an de atunci.Din ei mi-am facut si pantaloni trei sfert sau scurti si de fiecare m-am despartit cu greu,cind nu mai puteau fi purtati nicicum,atit erau de flenduriti.

Simbata m-am dus la magazinul specializat pe Lotus sa-mi iau perechea noua si am ramas mut cind mi-a spus vinzatoarea ca nu sint.

Cum adica?

A falimentat firma turceasca unde se faceau.

Adica si turcii dau faliment?

Urita treaba!

Am mers la toate magazinele de Lotus din oras,dar nu mai sint de aproape un an.

Intr-un loc am gasit o pereche maro,dar eu nu port asa ceva.Blugii nu pot fi decit albastru inchis.Sa fie clar !

Si cum,am nevoie,totusi de o pereche noua am incercat Forza si culmea,s-a potrivit.

Sper sa functioneze cit de mult,ca altfel ce ma fac?

Am si uitat cum e sa port pantaloni de stofa.Nici nu cred ca mi-ar place.

Lotusistilor,Forza se potriveste si la marimi si la culori !