Intre cer și pămînt

Reclame

De-ale mele.Busuiocul.

Nu știu ce naiba pun ăia de la florării în pămîntul florilor sau cei de la supermarcheturi, de-s florile frumoase și după o lună de stat intr-un spațiu fără pic de lumină naturală, dar cum le iei acasă, oricîtă apă, îngrășămînt, iubire, muzică și tot ce îți închipui că le-ar fi de folos le-ai pune, se ofilesc și mor.

Nu știu unde am citit la începutul verii, că busuiocul ține țînțarii  la distanță așa că, cum am găsit un busuioc la ghiveci, l-am luat.

Încă am ales, să fie unul autohton, că avea și de pe alte meleaguri.

Nu prea îmi plăcea cum arătau frunzele, că parcă le știam altfel, dar avea miros puternic de busuioc și l-am luat.

Oriunde l-am pus, să se aclimatizeze, nu i-a plăcut.

După o vreme l-am scos afară, la lumină.Nu i-a plăcut.

I-am dat tot ce am citit, mi-am amintit, am visat.Nu i-a plăcut.

Si pînă la urmă s-a uscat.

Mai am un trandafir pitic, care de șase luni stă să moară, un crin care la magazin avea cinci flori, dar de cînd e la noi, de vreo doi ani, n-a mai dat nici o floare.Scoate numai frunze lungi și blege.

Chiar mă gîndeam, oare chiar atîta energie negativă este la noi în casă, că ne omoară florile?…

Noroc cu un bambus care trei ani a stat pe loc și care după aceea s-a hotărît să crească.Adică se se lungească cu un moț de frunzulițe în vîrf.

Intr-o vreme am avut urzicuțe din alea colorate.Așa s-au înmulțit că nu mai vedeam soarele din casă.

Zidirea peșterii

Umblam brambura prin Apuseni într-o vară.Căutam locuri mai speciale, mai spectaculoase pe unde să merg cu diverși turiști.

Obosit de umblătură, cătărări și cotrobăiri prin tot felul de grote și peşteri, m-a prins noaptea fără să-mi fi făcut un adăpost așa că am strîns crenguțe și frunze sub un copac din apropierea unei stînci și m-am culcat.M-a trezit un zgomot continuu.Era un fel de gîjăit din mai multe voci de bărbați.Normal că curios, am mers în direcția din care venea zgomotul și la baza stîncii, lîngă un foc de tabără am văzut vreo zece bărbați grupați în jurul unui sicriu în care era un tînăr, iar la baza stîncii alți bărbați zideau, închideau cu pietre și ciment intrarea intr-o grotă.

Cei din jurul sicriului ziceau cu voce joasă, gîjăită, rar

Hai Vasîle, hai afară

Să mai vezi soarele iară.

Bărbații se tineau pe după umeri și se legănau în timp ce repetau aceleași cuvinte, aceiași chemare.

Văzîndu-mă, m-au prins și pe mine între ei și au zis

Lasă Vasîle pietrele

Hai să te cununi cu soarele.

Hai Vasîle, hai ficior

Că amu ai și martor.

Eu eram martorul la cununie.

Nu prea mai eram încîntat  de ce se petrecea acolo, îmi era și frig, dar parcă un frig care mă țintuia de pămînt și care îmi făcea pielea de găină.

Nu mai era mult pînă la răsăritul soarelui și înainte să pună ultima piatră, prin crăpătura ramasă s-a strecurat un fel de fum.

Atunci au luat mortul din sicriu și l-au dezbrăcat, m-au dezbrăcat și pe mine și ne-au dus la o apă din apropiere .

Au spălat mortul, iar pe mine m-au stropit cu apa aceea rece, de-mi clănțăneau dinții și m-au frecat pe tot corpul cu niște buruieni, după care m-au bătut peste picioare, pînă la genunchi cu urzici.

Am crezut că mor de usturime.Eram numai beșici și rană vie.Tremuram tot de durere.Noroc că n-a trebuit să particip și la înmormîntare, că nu suportam pantaloni pe mine.

Bărbații rămași la gura grotei au terminat de zidit și au plantat iederă să acopere total intrarea, iar după ce s-au spălat și ei în pîrîu, m-au doftoricit pe mine cu…vaselina cu care ungeau roțile căruțelor.Mi-a ajutat la vindecare, dar o săptămînă, permanent mă trecea pișu de durere  si atunci am aflat la ce am participat.

Tînărul, Vasile, a murit în peșteră, iar ritualul a fost făcut pentru a-i scoate sufletul afară și înainte de înmormîntare, să nu bîntuie.

Pe mine m-au urzicat pe picioare,  martor fiind la cununia cu soarele dimineții, să nu mă tragă și pe mine pămîntul, după înmormîntare.

Eu m-am nimerit acolo ca prostul, căci tinerii știind ce-i așteaptă, au fugit din sat.

Inainte să plec din zonă, un bătrîn mi-a spus să nu intru în peșteri, cam un an și ar fi bine să nu mai merg pe-acolo o vreme.

Ce să mai merg, că mi-a trecut pofta de drumeții prin Apuseni, de curiozități, de ritualuri.

Cînd am mai trecut pe acolo nici nu se putea ghici că în spatele stîncilor este o peșteră.

Acum sînt destul de multe peșteri zidite sau închise în Apuseni, dar numai din cauză că sînt valoroase și pentru a nu fi vandalizate.

 

Pată de culoare

https://fosile.wordpress.com/

Reactii

Unoeri nu reactionam pe masura asteptarii.

De curind un prieten mi-a adus in dar o piatra.

El stie ca imi poate face o bucurie aducindu-mi o piatra si desi nu-i la fel ca atunci cind o descopar eu, cind ma aplec si o iau din noroi, din apa , este tot o bucurie.

Mi-a adus o piatra unica.

Prin ce e este mai unica decit alte pietre?

Pentru ca are 1 miliard de ani.

1 000 000 000 de ani!

Obisnuit cu treizezeci sau saizeci de milioane sau cu o suta,douasute de milioane de ani, nu mi-a spus mare lucru un miliard.

M-am bucurat putin, am luat-o, am cercetat-o pe o parte si pe alta, m-am uitat cu lupa sa vad dungile de agat si am pus-o pe raft, alaturi de altele.

Abia acum am reactionat.

Pamintul este estimat la 10 miliarde de ani, iar acest agat, aceasta pietricica are un miliard de ani si prietenul meu mi-a oferit-o mie.

Ii datorez un maaare: MULTUMESC, LJUBA!

Sfirsitul lumii

Sfirsitul lumii sau Apocalipsa sau cum i se mai spune.

Am vazut o gramada de pareri,care mai de care mai pertinente,mi-au venit o gramada de mailuri cu fel de fel de scenarii.

Asa ca,hai sa imi dau si eu cu parerea.

Avind in vedere ca toate procesele din natura de pe pamint sau din univers au loc indiferent ca noua,oamenilor ne place sau nu,indiferent daca noi, oamenii,vrem sau nu sau daca ne este frica sa nu,eu zic ca ar fi mai bine sa ne vedem de treaba .

Natura ,oricum,isi urmeaza propriile legi.

Eventual am avea sansa sa fim spectatori.

Parerea mea!

UNU – Uita-te unde calci !

Am sperat ca vor zice drumarii sau montagniarzii despre cum sa mergi pe munte,pentru ca ei sint cititi de mult mai multi.Se pare,insa ca ei se simt mai in siguranta pe munte,decit pe asfalt.De altfel si eu am patit-o la fel.In patruzeci si ceva de ani pe munte n-am patit absolut nimic,dar am reusit performanta sa cad,ca fraierul,pe trotuar si sa-mi sparg rotula.

Nu toata lumea are ca activitate de baza mersul pe munte ,nici nu toata lumea are bani sa-si procure echipament de specialitate.Fiecare merge cu ce are.Unii cu bocanci,cu ghete,cu pantofi,cu adidasi,cu bascheti,cu tenisi,cu cizme sau chiar cu slapi

Indiferent cu ce esti incaltat,trebuie sa fii extrem de atent unde pui piciorul.

Oricit de frumos ar fi peisajul,oricit vrei sa impresionezi pe unul sau pe una,ochii pe jos si

UITA-TE UNDE PUI PICIORUL !

De ce?

Daca piatra se misca,nu calca pe ea.

Se poate deplasa si faci entorsa,sau iti rupi piciorul sau cazi in apa sau in noroi .

O piatra uda sau cu muschi uzi pe ea e la fel de periculoasa.

Marginea unei ripe se poate rupe si poti sa cazi un metru sau doua trei sute.

Pamintul uscat poate fi farimicios si iti aluneca picioarele pe el de parca ai fi pe gheata.

La fel este si pamintul ud sau noroiul.

Stii sigur ca sub smocul acela de iarba nu este o  gaura?

Pe iarba uda aluneci  usor,dar si pe iarba uscata.Mai este iarba specifica pantelor expuse la soare.O iarba care creste in smocuri si are firul lung si rotund.Pe iarba asta te poti da cu sania din lemn sau cu schiurile,dar pe jos daca esti si aluneci,va trebui sa urci din nou tot  dealul.

Crengile uscate se pot rupe in mai multe bucati,din care una sa-ti dea peste ochi.

Nu calca pe marginea ripelor daca nu te-ai prins bine de ceva,daca nu te-ai asigurat.Daca n-ai semnal la telefon,degeaba ai telefon.

In Muntii Semenic,Almaj sint vipere.Uita-te unde calci.Ele nu te ataca,dar se apara.Daca bati in pamint cu o botain timp ce  mergi ,serpii care stau la soare in carare vor simti vibratiile si se vor retrage din calea ta.

Asigura-te ca stai bine ,in siguranta si-apoi poti sa faci fotografii,sa admiri peisajul,sa te odihnesti.

Daca un vrej de mure este in fata piciorului tau s-ar putea sa cazi.Te vei zgiria rau,iti vei rupe hainele in tepii lui.

In zonele mustind de umezeala calca pe smocurile de plante.Nu de alta,dar s-ar putea si fie o mlastina si sub stratul superficial de apa sa fie noroi adinc in care,in cel mai fericit caz iti lasi doar incaltamintea.Iti va fi cam greu sa continui drumul descult.

Apa care curge repede este inselatoare,iar pietrisul din albia ei instabil.Tine-te de ceva sau leaga-te de cel cu care drumetesti  si-apoi intra acolo.

Nu sta in partea de sus si in imediata apropiere cascadelor inalte.Locul este extrem de alunecos,iar miscarea continua a apei poate crea stare de ameteala.Daca cazi,nu-i sigur ca poti fi salvat.

Pe pantele abrupte asigura-te ca priza piciorului este foarte sigura si esti asigurat si cu miinile.

Un fir de iarba te poate tine in echilibru,dar daca nu te folosesti de el poti sa cazi.

De ce merg drumarii aplecati,chiar pe loc drept?

Pentru ca se uita atent unde sa puna piciorul!

Cred ca s-ar potrivi un pic de Steppenwolf din 1969 cu Born to be Wild

si tot cu ei The Pusher pentru ca mie imi place foarte mult.Poate va place si voua.

Iesiri in natura relaxante si…

UITA-TE UNDE CALCI !