Artă

https://fosile.wordpress.com/Parcul central Cluj.

Marcela

In clasa a sasea m-am indragostit de o fetita dintr-o clasa paralela.

Marcela.

Era micuta,tunsa scurt si slaba ca statea uniforma pe ea,cum sta cind o atirni pe o creanga.

Nu-i vorba,ca ne potriveam perfect.Si pe mine stateau hainele la fel.

Incepusem sa ma inalt,dar eram slab rau.

Din cauza asta am pierdut ocazia sa fiu selectat pentru ski.A zis instructorul ca la ce greutate am,daca sufla vintul nu mai ajung la baza muntelui.

Si tot asa,cind s-au facut selectii pentru parasutism,au spus ca daca mi se deschide parasuta trebuie sa ma caute prin toata tara,ca nu mai ajung pe pamint.

Profesorul de educatie fizica  stia ca sint la ora,cind vedea un maieu fluturind in vint.

Ei,dar ziceam ca m-am indragostit.

Mare dragoste.Imi era tare drag sa o vad,sa fiu in preajma ei,atita doar ca nu ma puteam, apropia de ea.Nu puteam sa stau la mai putin de zece-douazeci de metri distanta.

Daca,din intimplare ma intilneam cu ea fata in fata,o salutam si dispaream.Ma evaporam.

Pe vremea aceea participam cu scoala la dansuri pe stadion pentru ziua nationala si de doua ori pe saptamina mergeam la stadion pentru repetitii.Normal ca si eu urcam in acelasi troleu,dar stateam in capatul celalalt.Mai zicea cite un nene:

-Nu te mai fitii atita ,mai copile! Du-te linga ea,daca ti-i draga,ca mi-ai torostit (zdrobit) bataturile!

Bineinteles ca coboram la prima statie si mergeam pe jos pina la stadion.

Pina si profesorii au observat si incercau sa ne aduca impreuna,dar asta insemna sa aiba pe cine,ca eu…

Am auzit-o  pe profesoara de matematica zicindu-le celorlalti profesori:

-Lasati copilul in pace,ca pentru el e intangibila!Asta e iubire platonica!

Ca e intangibila,imi era clar,dar am mers la biblioteca scolii sa caut intr-un dictionar ce inseamna “iubire platonica”.

Da., “ez az”! (asta este) ,cum zicea un coleg de la clasa maghiara.

La virsta acea, aveam o gramada de preocupari.Faceam antrenamente cu Puiu,prietenul meu,pentru un tur –Cluj,Oradea,Cimpeni,Cluj- cu bicicletele.

Faceam o gramada de fotografii si impreuna cu Nicu,care avea laborator foto acasalle puneam pe hirtie.

Aveam  o gramada de carti de citit,cintam la vioara in orchestra scolii si cite altele inca.

Nicu,a gasit la fratele lui mai mare un poker cu femei dezbracate (topless).Normal ca urgent am facut 54 de negative (prin suprapunere) si am umplut scoala cu poze.

Era simplu.Cine dorea trebuia sa aduca hirtie foto,iar manopera il costa 3 lei.

Oricite confiscau profesorii,tot se mai gaseau si nu ne-a pirit nimeni.

Puiu era bun prieten cu Marika.O fetita mica,mica de statura,colega de clasa cu noi.O conducea acasa (la doua minute distanta de scoala),ii oferea flori,mergeau in multe locuri impreuna.

S-a luat o data un administrator de bloc de el,pentru ca a rupt un trandafir,

-Ce dumneavoastra n-ati oferit niciodata o floare unei femei? a zis Puiu.

Omul s-a induiosat vazind “femeia” pentru care era floarea,dar a zis sa mai rupa si de la alte blocuri,ca altfel ii rupe el urechile.

Vine intr-o zi Puiu la mine si zice:

-Marika are sini!

-De unde stii? l-am intrebat.

-Am vazut ca bluza de educatie fizica e umflata pe piept.

Am scos rapid pozele de poker cu femei care ar semana cu ea,sa vedem care sini i s-ar potrivi,dar dupa ce ne-am uitat  la ea,am concluzionat ca are cosuri.Ramine in continuare “Cimpia Panonica”

Marcela era “Lunca Dunarii”.

Dupa alte citeva intilniri nereusite,pentru ca eu stateam la distanta,a venit si sfirsitul.

La sfirsit de an scolar,am participat cu orchestra ,dansatorii si cintaretii scolii la un spectacol tinut la Casa studentilor.

In spatele orchestrei noastre era o orchestra mare,condusa de Dumitru Farcas.Dupa citeva dansuri si dupa  ce a cintat Ana –colega de-a noastra de clasa-mama lui Marcela i-a pus un buchet de flori in mina si a trimis-o pe scena.Bineinteles ca a venit la mine si cind mi-a intins florile,eu am scapat vioara jos,intr-un zgomot infernal si atragind atentia spectatorilor.

Cind s-a apropiat de mine sa ma pupe,eu m-am aplecat dupa vioara.Sala se prapadea de ris,iar mie imi vijiiau urechile.Intr-un tirziu i-am pupat mina-cum am vazut ca faceau baietii care veneau la surorile mele mai mari-,iar Dumitru Farcas a provocat orchestra mare la o mica melodie de tranzit si s-a terminat.

Dupa admiterea la liceu,profesoara de matematica m-a intrebat de Marcela.

-A crescut,e frumoasa,e…”Podisul Somesan” cu toate formele de relief aferente,unde trebuie,dar se uita la baieti mai mari,nu la alde mine.Da nu-i suparare.Ma bucur pentru ea.

Gradina de vara Boema

In curtea fostului palat al contesei Bethlen (190 de ani),timp de 50 de ani,a fost gradina de vara.

Gradina Boema.

Verdeata,separeuri sau mese in comun,orchestra si ring de dans.Era o atmosfera placuta,de relaxare in mijlocul centrului orasului.

Barbati si femei,imbracati frumos,civilizat  pentru o seara placuta,intima,boema.

In afara orchestrei permanente mai veneau cintareti locali sau de aiurea  doar din placerea de a cinta,nu un urma unui angajament.

Totul s-a incheiat in anul 2000 cind,s-a retrocedat.

De atunci s-au perindat patru proprietari,dar niciunul n-a facut nimic pentru cladire si gradina,desi este pe lista monumentelor istorice.Ar fi putut lasa gradina sa functioneze ,dar…

N-am gasit nici o ilustrata sau fotografie din vremea cind functiona,dar acum arata asa:

Spre Gradina Boema.

In umbra copacilor

Gradina de vara Boema.

Nai veneau femei in virsta cu buchetele frumoase de flori sau trecea cineva cu lozuri in plic

La poarta asteptau trasuri,apoi taxiuri.

Acum e doar o poarta legata cu lant,multa mizerie si amintirile celor care inca mai sint,sa-si aminteasca.

Concertul-examen

Stie cineva cita durere,cit chin,cita munca presupune existenta unui instrumentist?

Nu iei ,simplu,partitura sa o cinti de mai multe ori de la inceput pina la sfirsit pina o inveti ci sint  zeci,sute de ore de studiu,bucata cu bucata,nota cu nota,arpegiu  cu apregiu ,iar si iar si iar pina te dor miinile,pina iti amortesc,pina nu mai stii de tine,din nou si din nou…sa respecti indicatiile din partitura,sa o interpretezi perfect cu aceste indicatii si-apoi,numai dupa aceea sa incerci sa pui sufletul tau acolo.Sa nu fie doar o fotografie a ceea ce a vrut compozitorul sa spuna,sa transmita ci sa transmiti tu sentimentele,trairile tale transcrise in muzica pe care o interpretezi.

Dar ce inseamna sa locuiesti cu un instrumentist?

Verisoara mea studia pianul la Liceul de muzica.De cite ori mergeam pe la matusa,ma chema afara ,in curte sa povestim,pentru ca vara-mea studia.

Zicea tusa ca-i ies creierii.Fata asta nu cinta,numai zdrangane la pianul ala,de parca si-ar bate joc de el.N-am auzit-o niciodata cintind o melodie de la inceput pina la sfirsit.

Prin ultimii ani de studiu,avea hirtia cu ce ar putea alege si ce trebuie sa interpreteze pentru examenul de sfirsi de an.

Fac o paranteza: la Muzica,fiecare instrumentist era pus in situatia de a tine concert,recital in sala de concert a liceului.Pentru a se obisnui cu publicul ,mai ales ca primul public erau colegii care incurajau,care nu faceau figuri cind greseai si o luai de la inceput,pentru a te obisnui cu ceilalti instrumentisti.La fel se intimpla si la examenul de sfirsit de an.

Sala de concerte a Liceului era in vechiul Refectoriu al Manastirii Franciscane.O sala nu prea mare,cam 150-200 de persone,in stil gotic cu o coloana in mijloc,avea o acustica perfecta.

M-a rugat sa vin si eu la concertul-examen si  sa o duc si pe matusa.

Pai,atunci,ia pentru ultima parte Ciaikovski,i-am zis.

Nu pot,sint concertele pentru solisti,iar eu nu sint solista…

Avind in vedere ca se pregatea pentru o cariera de corepetitor si profesor de pian nu trebuia sa interpreteze un concert,dar i-am spus ca nu-i sigur ca va putea vreodata sa cinte pe o scena,cu o orchestra un concert.Si acum,oricum orchestra era acolo,pe scena pentru solisti.Trebuie doar sa-l lamureasca si pe profesor sa o lase sa interpreteze .Si i-am mai sugerat sa ia doar partea intii,ca are de toate.

In ziua examenului,am mers pe la tusa ,am lamurit-o cu greu sa vina,dar am intrat in sala numai inainte de ultima parte.

Rindul intii era pentru profesori,iar al doilea peentru familie.

Am salutat  profesorii,am dat mina cu cei care mi-au fost si mie profesori si ne-am asezat.

Era orchestra  liceului,la pupitru un tinar si el din ultimul an.

Vara-mea a intrat putin crispate si…a inceput.

Concertul nr.1 pentru pian si orchestra.

Ce explozie,ce descarcare de emotie,toata energia acumulata se pravale peste tine din marea orchestra simfonica si din pian.Toti sint una, o revarsarea  de  sensibilitate.

Se ridica din mijlocul orchestrei un abur ,iar pianul parca pluteste printre sunetele eliberate de clapele conduse de degete,in prelungirea miinilor pianistei si ti se aseaza in git ca un nod greu,te apasa ca o greutate in piept si-ti cauti propria emotie,incercind sa o eliberezi

Miinile matusii mele s-au crispat si-mi zdrobea degetele.

Cind totul s-a terminat si ultimele sunete ne-au eliberat corpul a izbucnit vacarmul din sala.Profesorii,in picioare,aplaudau si ovationau.

Dar ce elogii,ce aplauze,ce ovatii pot fi mai presus decit chipul scaldat de lacrimi al mamei tale…