De la chirurgie la abator

In tinerete, incepind de pe la 20 de ani mi se faceau la baza bucilor niste furuncule.

Era cumplit de neplacut pentru ca nu puteam sa ma asez, ma jenau chilotii si pantalonii, era dureros si cu cit coceau se faceau mai mari.

Normal ca , facind adevarate manevre de parca ma pregateam de un concurs de yoga, le storceam cit puteam de mult, imitind de fiecare data tot felul de animale in cele mai cumplite momente ale lor, asa ragete si urlete scoteam, dar n-am considerat ca ar trebui sa ajung la un medic.

Niciodata nu reuseam sa storc absolut tot puroiul si ce raminea se vindeca sub forma unor duluri si-mi aratau bucile de parca am stat mult timp  pe un grilaj.

Pe la vreo 29 de ani, ma cheama sora mea la ea sa ma vada un chirurg.

Avind in vedere ca tocmai se pregateau sa coaca inca doua furuncule m-am dus.

Omul,mare, de parca era hamal sau luptator de greco-romane, fain, cu chef de glume s-a uitat la bucile mele si-a zis sa merg la el la spital, ca ma opereaza.

Mai, ale dracului furuncule, dupa ce am luat nu stiu ce au inceput sa se faca peste tot.Pe virful unui deget, sub brat si tare imi era frica sa nu se faca si in alta parte, ca n-aveam chef sa se taie de pe acolo, mai ales ca eram proaspat insurat.

In ziua cu pricina, dupa m-a lasat sa fumez citeva tigari, domnul doctor  m-a pregatit.

Avind in vedere ca e puroi, te vom chiureta pe viu.Poti urla cit vrei, ca nu se aude afara, iar noi stim despre ce este vorba.Poti face pisu, daca iti vine, ca nu-i bai…

Parca nu-mi mai venea sa merg, dar m-a luat de brat si…

Pai, nu era vorba de operatie?

Daca-ti spuneam ca te chiuretez, mai veneai?

Imi tot arata ceva doctorite si asistente, care bag sama aratau bine, dar eu nu prea vedeam.

Ma durea de-mi ieseau ochii din cap si ma uitam ca melcul la diverse puncte de pe usa din fata mea,dar n-am urlat, ca eram tinar si zmeu, dar lacrimile nu mi le puteam  stapini.

Mai zicea dl.doctor sa urlu, ca ma usureaza, dar n-am zis nici mic.L-am rugat sa ma lase sa suflu un pic si mi-au dat niste oxigen-aer de munte.Nu mi-am putut inchipui ca niste amarite de furuncule pot sa doara atit de tare cind le riciie cu bisturiul sau ce naiba a folosit.Ca asta facea.Riciia.

Dupa ce am scapat de acolo, cu curu umflat de parca aveam pampers din cauza pansamentelor, eram din nou zmeu.Merg acasa, nu stau in spital.

Dar, parca nu eram prea  sigur pe picioare.Mi-a dat un biletel cu nr. lui de telefon si am plecat.

Ajuns afara, soarele era prea puternic, aerul prea tare si trebuia sa inspir adinc, pansamentele ma jenau.M-am urcat cu greu in troleu, dar dupa doua statii a devenit prea mic pentru mine.Aveam nevoie de aer asa ca am coborit si simtind ca ma lasa picioarele am intrat la poarta institutiei linga care eram.Abatorul.

Celor de acolo le-am intins biletelul dl.doctor, precizindu-le ca vin de la chirurgie, in timp ce ma prelingeam spre sol.Am mai auzit slab:in bun loc ai nimerit…

Mi-a zis mai tirziu dl.doctor, cind am fost la control, ca a ris in hohote cind a auzit ca am scapat de la chirurgie si am intrat, singur, la abator.

M-a luat cineva in masina lui si m-a dus acasa.

Oricit am incercat dupa aceea sa aflu cine a fost, sa-l cunosc si sa-i multumesc, n-a vrut nimeni sa-mi spuna.

Un om bun, caruia i-am multumit in gind.

Daca stiam ca doare in halul ala si la chiuretaj si dupa aceea, nu-s sigur ca as fi fost la fel de zmeu.Cu storsul eram obisnuit.

Pina s-a vindecat cit de cit stateam numai in picioare, in genunchi sau pe burta.

 

 

Trifoi cu patru foi

Ies eu afara pentru citeva minute, ca mi-a parut mai cald ca dimineata si uitiindu-ma pe jos vad ce n-am vazut in tot acest an.Un trifoi cu patru foi.Ma aplec, cu mare grija pentru ca de doua saptamini am o durere undeva in spate care ma determina,la fiecare miscare, sa stau brusc pret de citeva secunde-au fost si minute- sa meditez,in pauza de respirat.

Cum zicea un prieten care a constatat ca a imbatrinit si ca face acum,cind se da jos din pat cam aceleasi zgomote pe care le facea cu mult timp in urma,cind faceau dragoste.

Cam asa si eu.Ca zicea doctoru’ ca am o vertebra deplasata.De parca ar fi numai una…De parca ar fi numai vertebrele deplasate…

Ca, mai nou, doctorii nu mai stiu de tratamente, de proceduri, de manevre ci repede-repede,operatie.

Da ziceam de trifoi…

Dupa ceva eforturi de lasat jos-in caz de nevoie chem pe cineva sa ma ridice,dupa aia ma deplasez eu cumva-culeg trifoiul cu patru, apoi mai vad unul si-l culeg si vad unul si cu cinci foi,ceva mai departe.M-am intins,l-am cules si chiar daca mai erau,le-am lasat si pentru altii.

Dupa ce mi s-a terminat tigara, in mina, ca daca nu ma sprijineam ma lafaiam in iarba, cumva-nu mai stiu cum ca n-am memorat pasii-m-am ridicat .

Masaje.Auto-masaje.Ca mi-a cumparat nevasta-mea o chestie cu care pot sa ma masez si singur pina isi da drumul muschiul care mi s-a betonat si datorita caruia repet toate vocalele cunoscute.

Ma mai dau si cu un gel,care calmeaza durerile.E pentru cai, ca alea ,nenumaratele pentru oameni n-au efect.Asta ma ajuta si mai si miroase bine…

Deja ma simt mai bine.De-aia ca am gasit patrufoiul si cincifoiul.

Sa fiti sanatosi cu totii !