La drum

A mea soție și-a tot dorit să se dea cu bobul.

Știind-o cu o grămadă de frici eu eram cam îndoit, dar cu toată îndoiala ne-am dus pînă la Skyghimeș.Undeva, pe drumul de Bacău, la capăt de județ Harghita.

Vreo 300 de km pînă acolo.Drum frumos, fără aglomerație.Prin Odorhei își trebuie mașină de teren, atît de rău este carosabilul, plus se sapă șanțuri pentru canalizare, presupun.

Dacă ratezi drumul de camioane te cam învîrți prin Miercurea Ciuc, dar dacă ții drumul de Bacău, răzbești pînă la urmă.

Buun! Am luat bilete, ni s-a făcut instructajul și…

Am coborît cu grijă, că ia viteză bobul și chiar a meritat drumul pînă aici, mai ales că zona este foarte frumoasă.

La întoarcere ne-am oprit la ieșirea din Odorhei unde era o expoziție în aer liber cu  machete ale monumentelor istorice din Transilvania.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Erau mult mai multe, dar nu mi le-a luat WP-ul.

La unele scria ce sînt, la altele nu.

Una peste alta a meritat excursia.

Visez mai mult acum decît în adolescenţă

Am ajuns la concluzia asta după terminarea concediului.

Pentru concediul din acest  an n-am făcut prea multe planuri, dar speram să mergem, să vizităm, să ne plimbăm, să…

Dar ştiţi cum e cînd din cauza unor mari cheltuieli ivite pe nepusă masă te rezumi la a merge la neamuri.Dacă-ţi pune ceva pe masă mănînci, dacă nu e bun şi un covrig.

Oricum eram programaţi să mergem în Secuime.Mă şi vedeam cum,cu nevastă  şi căţel ne plimbăm pe la Băile Chirui- băile astea nu mai funcţionează ca atare.Au fost bune pe vremurile rele de demult, cînd era acolo şi o tabără pentru copii- să căutăm pietre, să ne plimbăm prin pădure ascultînd, să ne încîntăm privirea cu izvorul de apă milenară feruginoasă care ţîşneşte la un metru deasupra solului cu bulbuci, carbogaz şi colorează în maroniu spre roşu pe unde trece.

Asta e https://fosile.wordpress.com/2015/06/03/izvor/

Sau să mergem la în zona minelor Lueta, care ca şi orice mine care se respectă din România,sînt închise.Dar pot fi găsite tot felul de pietre, este un muzeu, iar zona este atît de frumoasă că-şi doreşti să rămîi definitiv acolo.În urmă cu ani, cînd am fost prima dată acolo după pietre am găsit nişte pietre în toate nuanţele de albastru.Unele mici, altele  uriaşe,de mi-am  umplut portbagajul de la Dacie.Nu-mi venea să cred că este atît de mult opal-am crezut eu- în zonă şi n-a fost menţionat de nimeni în cărţile de geologie.Cînd am ajuns în spatele uzinei de prelucrare a minereului de fier de la Vlăhiţa am văzut munţi de astfel de pietre, ba mai aveau şi nuanţe de verde şi verde în amestec cu albastru.Am ajuns la concluzia că e zgură vitrifiată şi mi-am descărcat maşina, lăsîndu-mi doar cîteva mostre.

N-a fost să fie.

Noroc că ştiu visa.

Aş fi  putut merge şi singur, dar împreună am venit,împreună vizităm sau stăm, căci frumuseţea, ineditul, neîmpărtăşite cu cineva care vede şi se bucură la fel de mult, n-are farmec.

Aşa că ne-am plimbat.Numai că în concediu stai la poveşti şi te culci tîrziu şi normal că te trezeşti pe la amiaz.Adică atunci cînd soarele cîntă pe cer, iar oraşul ca orice oraş, fierbe.

Ne-am tîrît prin Odorhei, cu nevastă şi căţel ,din umbră în umbră.Am făcut o grămadă de poze cu porţile şi clanţele unor case de pe la 1700 şi din nou, dar mai greu ne-am tîrît spre casă cu pauze de aşezat pe trepte, la umbră.

Am ajuns la concluzia că soţia mea are intoleranţă la căldură-în special la căldura emanată de soare, betoane, asfalt încins, mai nou.Sau o fi fost mai veche, dar nu ne-am dat noi seama.

Cum să merg undeva singur? Visez şi îi stau în preajmă.

Am mai fost şi pînă la Corund, că de obicei doar trecem cu maşina, dar tot în miezul zilei şi pînă la Sighişoara, normal, tot pe la amiaz cînd burgul fierbe de soare, de oameni şi cînd mi s-au terminat bateriile la aparatul foto, iar telefonul a rămas acasă.Bineînţeles că în Cetate nu este nici un magazin normal care comercializează ce le trebuie locuitorilor, doar cele pentru turişti şi care n-aveau baterii.

Am mai fost şi în Valea Jiului şi visam să mergem pînă la Cîmpul lui Neag,poate ajungem la cariera de cuarţ, iar la întoarcere să ne oprim la Cheile Băniţei, la Peştera Bolii, pe la Haţeg prin zona dinozaurilor, dar n-a fost să fie.Cînd am pornit motorul s-a aprins un bec galben la bord.Este cel care se aprinde cînd ai bai cu motorul.

Noroc cu mobilele, că l-am sunat pe mecanic care m-a liniştit.Dacă merge motorul, chiar dacă e aprins becul, pot să vin pînă acasă.Atîta că va consuma mai mult şi va trage mai slab.

Deci, adio Cîmpul lui Neag, adio Cheile Băniţei, Peştera Bolii, Haţeg.Că bîzîit, nervos şi neliniştit n-am oprit decît la o pompă de benzină, să alimentez.

După ce am ajuns acasă am avut şi explicaţia.Pe prcurs am alimentat de la un Petrom.Se pare că benzina de la ei e mai proastă decît cea de la Rompetrol de unde alimentez eu de obicei şi mi-a afumat bujiile.Motiv pentru care s-a aprins becul să mă atenţioneze.

Oricum, a fost bine că am fost împreună şi… noroc că mai ştiu visa.

 

Intoacerea,prima parte

Si a venit momentul sa stringem,sa ne adunam si sa pornim spre casa.Am mai fi stat,dar nici  nu-i bine sa stai prea mult pe capul oamenilor,nici timp nu prea mai aveam pentru ca am vrea sa mai mergem pe undeva,mai pe-acasa prin Ardeal.

Incepi sa aduni de peste tot pe unde stau imprastiate si sigur uiti ceva.Nu ne facem probleme .Am adunat,am incarcat in masina ale noastre si ce am primit.Cafea pentru drum,cola,tigari la indemina,apa pentru catel,ceva de mincare si la drum.

O zi tare frumoasa cu cer senin si desi luni pe toti ii apuca mersul si circulatul pe sosele ,nu era prea aglomerat.Relativ repede am ajuns la prima proba,Iasiul.Aveam de urmarit drumul de camioane.Inainte,frina-semafor.Pornit,curba la stinga,frina.Bag sama ca la Iasi semafoarele functioneaza ca pe vremuri,adica fata spate pe o singura directie si daca vrei sa virezi astepti pina trec toti cei care vin din fata.Pornit nu prea tare,frina-trecere de pietoni pe care bunica tocmai isi face plimbarea de dimineata.E tare lung Iasiul.Nu stiu daca sotia mea a vazut ceva,dar eu in afara de semafor,frina,pieton,camion,frina,pieton,taxist care se baga in fata,pieton,semafor,camion-unde naiba trebuie sa merg?La stinga si inainte.Ufff! am iesit!In sfirsit,relaxat,am primit o tigara aprinsa si printre lanuri de floarea soarelui leganati discret de soseaua buna,pe directia Pascani prin Tirgu Frumos si mare atentie la Motca pentru ca de acolo trebuie sa merg spre Tirgu Neamt spre Poiana Teiului.

Lanuri de floarea soarelui

Intentia noastra este sa coborim pe linga lacul de acumulare Bicaz pina la baraj si apoi spre Cheile Bicazului si Lacul Rosu.

Pe harta arata perfect,dar pe teren,la Motca,doar un indicator de Roman.Am pornit spre Roman .Oooo,sosea perfecta,drum european…Dupa vreo 5 km…hopa,nu-i bine!N-avem ce cauta la Roman.Hai inapoi!Ne-am intors si de la Motca am luat-o in alta directie-speram noi,cea buna.Paduri,sate frumoase,Dumbrava Minunata pe undeva in apropiere,dirijare spre manatirea…,circulatie relativ redusa,indicator spre manastirea…Mai,dar in afara de manastiri nu exista nici un indicator rutier?Eu nu vreau sa merg la manastiri.Eu vreau sa ajung la Tg.Neamt si la Poiana Teiului de unde pot sa ajung la Borsec sau sa urmez malul lacului de acumulare Bicaz.

Tirgu Neamt-statiune  turistica.Adica masina peste masina,fara nici un sens,pietoni peste tot,o aglomeratie in intersectii cumplita pentru ca nimeni nu dirijeaza si toti vor sa treaca deodata.Sotia imi zicea:uite casa lui… si casa lui…,iar eu:da-i drumul doamna,ca ai prioritate!Oare de ce s-a oprit in mijloc?Aia de ce nu mai pleaca?Nu pot sa stau in mijlocul intersectiei.Ocolit doamna oprita cu masina in fata mea,frinat,pornit,frinat,pornit.Uite un indicator:spre  manastirea…Ce dementie! Am iesit undeva,pe linga un stadion,pe un deal se vedea Cetatea Neamtului,eram lac de sudoare, nu stiam pe unde sa merg si-mi venea sa musc.Ce cetate?Ce manastire?Sa le friga!Asta nu mai e circulatie civilizata,e orientare turistica in labirint.Pornim din nou,undeva gasesc un indicator pe care scrie Tg.Mures  si mergem in directia respectiva.Dupa aproximativ 70 km,ajungem la concluzia ca mergem spre Piatra Neamt,adica adio malurile lacului,mergem spre baraj.Ce aberatie!

Mie imi place sa ma dau cu masina.Ma bucur de tot ce se deruleaza prin fata ochilor mei,uneori opresc sa fac o poza sau sa vad mai bine ce-i in zona.Dar in drumul asta am cautat numai indicatoare rutiere ,care nu erau de loc si m-am invirtit prin localitatile pe care ar fi trebuit doar sa le traversez.

Piatra Neamt.oras frumos,aerisit,sosele foarte bune si m-am bucurat cind am vazut sensuri giratorii in loc de semafoare.M-am bucurat prea repede pentru ca localnicii nu stiu sa circule in sens giratoriu si fiecare intersectie e un infern de masini peste masini,in plus,nici un indicator care sa ma dirijeze spre Bicaz.Am iesit din oras prin cealalta parte si am intrebat la o benzinarie.Intoarcere,o tabla mica pe care scrie Bicaz,alaturi de una mare pe care scrie,spre manastirea…Am mai traversat o data orasul si…

Bicaz.Nici un indicator care sa ma dirijeze spre baraj si mai departe spre Borsec sau in cealalta directie spre Cheile Bicazului.Am facut citeva ture,e-am intors de citeva ori si intr-un tirziu am ajuns sus la baraj.

Barajul Bicaz

Zeci de masini,fotografiatul interzis,caldura de mii de grade,ciini in zona pe care catelusa noastra vroia sa-i manince de vii.Am iesit faca catel,iar sint crispat,nervos,biziit pentru catelul lasat in masina.O poza,doua,tarabe,aceleasi tarabe pe care le vezi oriunde  cu aceleasi timpenii de vinzare.Pe lac o barca culege peturile si gunoaiele din apa si le pune in saci.Plecam si fara nici un indicator de Cheile Bicazului sau de Gheorgheni speram sa ajungem undeva pe drumul cirpit si cu plomba peste plomba.Pare a fi un drum comunal.Oare unde mergem?

Si…Cheile Bicazului.Ce minunatie!Ce frumusete!Sa gasim un loc sa parcam masina si sa pornim pe jos.

Cheile Bicazului

Ploaie de lumina la Cheile Bicazului

Pai,care loc?Ca in fiecare refugiu sint o mie de tarabe cu prostii de vinzare,iar masinile sa fie parcate…pe peretii muntelui.

Tarabe in refugiile pentru masini

Gasim intr-un tirziu un loc,lasam masina si iesim sa facem citeva poze.Catelusa parca-i lovita de streche.Nu sta locului,se agita,se smuceste,e periculos pentru ca mergem pe marginea soselei pe unde trec nenumarate masini.Din poza,in poza,sotiei incepe sa i se invarta ,totul.E un pic claustrofoba si toate stincile acelea extrem de inalte care se apleaca deasupra noastra o apasa,o sufoca.Ne intoarcem cu incetuc la masina,mai cu strigaturi la catel,mai cu pauze de revenire-nu te mai uita in sus!

Drumul scutura tare si serpentinele nenumarate si strinse ca nu mai stii in ce directie mergi sau daca vii cumva, plus tunelul,n-au imbunatatit starea sotiei,dar aparind Lacul Rosul unde cu greu am gasit un loc sa parcam masina a linistit-o.Plimbare,poze,aer curat,umbra.

Lacul Rosu

Siesta

In jurul lacului

Mai relaxati am pornit spre Gheorgheni.Munte,padure,serpentine.

Doar biserica si nimic in jur

O placere  sa conduci in conditiile astea daca nu se intimpla ca in fata ta sa fie doua masini care nu pot fi depasite din cauza traficului din sensul celalalt,dar care la fiecare curba frineaza pina aproape de oprire.Ce-i cu astia?Nu stiu sa conduca?Masini serioase,late,sigure,poti lua curbe cu 80km/ora,iar ei frineaza pina la 10km/ora.Si m-au tinut asa toata zona montana.Din Gheorgheni am pornit prin Miercurea Ciuc spre Odorheiu Secuiesc.Drumul destul de greu pentru ca e in lucru si sint un milion de semafoare sau dirijori care te opresc sa treca ceilalti.

La Odorhei ca ultima distractie,am virat cu o strada mai repede si a trebuit sa ne intoarcem,si abia a doua oara am ajuns unde trebuie.Dupa 14 ore,la sora sotiei mele.

Eram gata ca bateria.