Privirea

Sînt răcit.

Adică mucos, plîngăcios, îmi simt şi capul, mă doare carnea şi după ce îmi suflu nasul mi se înfundă urechile şi nu mai aud decît un murmur continuu de parcă ar fi valurile mării auzite noaptea de la distanţă sau frunzele unui plop la fiecare adiere de vînt sau aplauzele dintr-o sală îndepărtată.

Dacă tot e pauză şi e soare afară, mi-am zis că n-ar fi rău să merg pînă pe malul Someşului.Să stau, să ma uit la apă, la flori, la raţele sălbatice care populează rîul.

Sălciile plîngăcioase sînt pline de flori, nucii plantaţi pe mal au început să scoată frunze, buchete galbene de flori de rostopască înseninează  verdele crud al ierbii, iar răţoii frumos coloraţi se joacă prin apa care curge lin.

Mergînd pe o cărare din apropierea malului am văzut o raţa cu o grămadă de boboci înotînd pe lîngă mal.M-am oprit să-i văd şi ca să nu se sperie de mine.

Ba se fugăreau pe apă, ba se scufundau şi la un moment dat au ieşit pe mal, căutînd cîte ceva prin iarbă.

Toată această linişte, frumuseţe a fost spartă brusc de apariţia unui fulger portocaliu.O pisică mare s-a aruncat printre boboci în măcăitul disperat al raţei.Cînd am văzut raţa  şi bobocii pe apă, m-am liniştit, dar pe cărare a apărut pisica cu un boboc în gură.

Incă mai mişca amărîtul.

Pisica s-a oprit în faţa mea şi mă privea fix, dînd din nervos din coadă.

Am văzut ce  înseamnă o privire de ucigaş.

Nu-i era frică de mine.Mă privea triumfătoare, cu bobocul în gură şi după cîteva clipe a sărit peste un gard şi s-a dus.

Se mai auzea măcăitul disperat al raţei, apa curgea la fel de lin, sălciile plîngătoare se ondulau la fiecare adiere, soarele strălucea în continuare.Cu inima în gît mi-a trecut cheful de plimbare.

Ciorile

Ca sint destepte,e clar.

Ca traiesc mult, e o consecinta a faptului ca sint destepte.

Ei, datorita desteptaciunii lor am fost inundati.

Ieri, inainte de furtuna am iesit,toata gasca, la plimbare.

A inceput cu citca picuri, cit sa ne adapostim la o intrare de bloc si s-a dezlantuit.

Un adevarat spactacol cu fulgere,tunete, vint turbat si ploaie adevarata.

Cind a incetinit putin ne-am indreptat incetuc spre casa.

Catelusa n-a facut nimic- doar ploua-, iar noi am fost uzi pina la piele.

Nu-i nimic.Ne-am uscat si pe la unu noaptea am iesit din nou la plimbare.

De pe urma furtunii am vazut in baie o pata mare de apa pe tavan pe linga scurgerea de pe bloc, dar nu ne-am impacientat.

Dimineata mare surpriza mare.In baie, hol, debara, bucatarie toti peretii uzi pina jos, iar in sufragerie  de pe tavan picura apa de pe vreo doi metri.

Trezit tot blocul pentru ca o cheie e la unul, iar alta la altcineva, urcat pe bloc si constatat o balta mare si adinca pina peste glezne.

Adica, desteptele  de ciori culeg in fiecare toamna nuci, le lasa sa cada de la inaltime sa se sparga si-apoi vin  pe acoperis sa le manince.Normal ca cojile ramin acolo.

Vintul si apa multa de ieri a dus cojile spre scurgere si au infundat-o.

Rezultatul?

Ale naibii ciori…

 

Dar o poza tot mai pun:

https://fosile.wordpress.com/