Pietre din Muntii Gilaului

La umbra

Urcusul n-a fost greu,dar fiind foarte cald un pic de umbra nu strica.

Ma incarc cu frumusetea imprejurului,fumez o tigara,doua si ma pregatesc sa ma tirasc printre radacini,ochiuri de apa si pietre cazute dupa ultima ploaie.

Aici sint pietre

E greu.Picioarele imi aluneca in noroi si prin apa,crengile imi agata hainele,radacinile tin strins sub ele unele pietre si trebuie sa le zmulg pentru a vedea daca sint ce caut eu .

Parca toate uscaturile din muntii astia s-au adunat aici ,in calea mea.

M-am asezat.In apa.N-are importanta,oricum sint ud leoarca,un maces mi-a tatuat miinile cu ghimpii lui si desi am inaintat doar 50-70 de metri parca m-am tirit kilometri.

Am dizlocat o piatra care,daca m-ar fi prins sub ea,n-as mai fi povestit acum pe bloguri si in locul eliberat am vazut filonul.

Cu miinile am inceput sa sap jur-imprejur,cu mare grija sa nu vina tot versantul pe mine si am reusit sa scot o bucata.

Imi era de ajuns.Daca o sa mai vin si n-o sa fie acoperit o sa mai iau.

Cu comoara in brate,multumind muntelui,m-am tirit inapoi spre locul unde am lasat masina,pe malul unui piriu.

Am spalat cu grija piatra,m-am spalat si eu si iradiind de fericire m-am intors acasa.

Agat filonian

Agat filonian

Agat filonian

Au mai iesit citeva bucatele mai mici.

Festivalul castanelor

Am vazut intr-un an tot felul de anunturi cu Festivalul castanelor de la Baia Mare.Ce ne-am zis,in mod sigur acolo gasim nenumarate specialitati de (cu) castane,gasim si de cumparat pentru acasa si preparate si crude si putem merge un pic si dupa pietre,daca tot sintem in zona.

Am mai chemat si o prietena si ne-am pornit.

Drumul pina la Baia Mare e frumos si desi eram tentat sa mai opresc in citeva locuri,normal pentru pietre,am mers in pas de dans si povesti pina acolo.

Festivalul avea loc in centrul orasului,asa ca am ocolit,am mers intii dupa pietre,urmind ca la intoarcere sa intram sa luam ce ne trebuie si sa ne intoarcem acasa.

Zona de pietre fiind in mijlocul plantatiei de castani,inainte de a fi culesi n-avea sens sa venim.

Am parcat suficient de aproape ca sa nu fim nevoiti sa caram prea mult pietrele.Le-am aratat fetelor ce sa caute si am pornit fiecare cu ochii pe jos.

Am fi putut stringe un sac de castane din cele lasate dupa cules,dar noi eram cu ochii dupa pietre.Calcedonie,jasp si ametist.Din pacate se poate merge doar pe piriu,adica prin apa si noroi,iar noi n-aveam cizme de cauciuc.

Dupa primii 10m catelul-Gessy,canis pitic alb-nu mai avea culoarea naturala.Jumatatea de jos a corpului era neagra si plina de noroi pentru ca ma insotea,jur imprejurul meu.

Ce  frumusete,sus cerul albastru,mai jos coroanele copacilor si a castanilor cernind razele soarelui si jos,la nivelul nostru piriul vesel,agate,calcedonii,ametist si jaspuri adunate in gramezi pe care urma sa le mai cernem o data inainte de a le incarca in sacose si a merge la masina.

Si fetele au adunat o gramada de pietre,dar nu le puteam lua pe toate.La cit s-au bucurat pentru fiecare piatra descoperita, atit s-au suparat pe mine cind ziceam:asta nu-i buna,asta nu merge,asta nu,asta nu,de-aici nu iau nici una.Sau,de aici iau astea trei…

De-aia ne-am udat noi din cap pina in picioare  si ne-am umplut de noroi sa le lasam aici?

Pe astea le ducem noi.Si au incarcat in doua sacose o parte din ce au cules ele.

Ne-am tirit pina la masina,am incarcat pietrele si in speranta ca vom gasi o fintina,o cismea unde sa ne spalam am pornit spre  oras.

N-am gasit nici o fintina si nici o posibilitate sa ne spalam asa ca ne-am facut o intrare  glorioasa printre oamenii imbracati de duminica, curat,frumos care se plimbau printre tarabe.Noroc ca eram plini de noroi si noi si catelul,ca nu se inghesuia nimeni in noi,ba chiar cu ochii aratind mirare mare,ne faceau loc sa trecem.

Spre surpriza noastra erau  reprezentate multe din producatoarele de bere din tara,erau aceleasi tarabe cu timpenii pe care le vezi la toate tirgurile si zile ale oraselor de peste tot,erau gratare cu mici,cirnaciori si peste,dar nicaieri nu am gasit vreun preparat din castane.Nici prajituri,nici dulciuri,nici pireu,nici fierte,nici prajite.Nici un fel de castane.

Pai cum naiba e Festivalul Castanelor daca nu sint de loc castane?!

Intr-un singur loc,la o roama,erau citeva gramezi cu castane peste care se fledurea o goanga din  aia mare de bucatarie.

Total dezamagiti ne-am imbarcat si-am mers acasa.

Ametist-Valea Rosie

Jasp cu microagate-Valea Rosie

Ametist

Agat