Muzeul pălăriilor de paie 3

https://fosile.wordpress.com/Lampă din spice de griu.

Erau mai multe grupuri cînd am fost și noi la care o tînără le dădea explicații în românește, ungurește și engleză.

Grupuri venite cu bicicletele, cu autocare sau cu mașinile proprii.

Muzeul este vizitabil absolut gratuit, pot fi făcute fotografii sau poate fi filmat fără vreo restricție.Cibe vrea poate să facă donații utilizate pentru întreținerea muzeului și ne-am mirat cînd am văzut numai bancnote de un leu.

Cum, naiba, să dai un leu cînd ai ocazia să vezi asemenea frumuseți, să te relaxezi într-un loc frumos, cu oameni amabili pentru că așa sînt ei, nu din vreo obligație?

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Pălării specifice din toate zonele  țării.

https://fosile.wordpress.com/

Presă

Presă

https://fosile.wordpress.com/Se organizează tabere de vară pentru a învăța impletitul paielor, cu cazarea în căsuțe, cu masa specific secuiască.

Chiar mă gîndeam dacă m-aș încadra și eu în categoria  tineret, pentru a sta și eu un concediu acolo.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/În incinta muzeului este și un mic magazin care comercializează împletituri de toate felurile.

Sticle pentru îmbrăcat în paie

Sticle pentru îmbrăcat în paie

https://fosile.wordpress.com/Există un drum asfaltat de la Sighișoara, prin Cristuru Secuiesc.Sînt 50 de km pînă la Crișeni, dar vă asigur că merită să mergeți să vedeți și poate să cumpărați ceva de acolo.

Vizionare plăcută!

Muzeul pălăriilor de paie 2

De cîțiva ani, trecănd pe la Corund, am văzut un indicator care zicea de Muzeul pălăriilor de paie, aflat la 25 km de drumul nostru.

Ne-am zis că trebuie să-l vizităm,  dar n-a fost să fie pînă acum.

Sîmbătă aveam drum spre Odorhei, așa că…

Ne-am informat de pe goagăl  și am găsit un drum mai scurt, de la Sîngeorgiu de Pădure, de 15 km, iar de acolo alți 25 pînă la Corund.

La Sîngeorgiu am ratat intrarea spre destinația noastră și ar fi trebuit să mergem pînă la capătul localității, pentru că era plin de polițiști și…linie continuă.

Pînă la urmă am trecut peste, gîndindu-mă că cei care locuiesc pe partea cealaltă nu merg pînă în China, să poată întoarce și să intre în curtea proprie.

Buuun.Întîi, drumul de cubic apoi… un rahat de drum de țară.Adică mers încet și foarte încet peste gropi, bălți și pietre.Zona este foarte frumoasă și drumul trece și pe lîngă lacul Bezid.O minunăție de lac, dar care nu este anunțat nicăieri.Natural, mare, cu două brațe, nenumărate case șă căsuțe, dar fără drum.

N-am făcut nici o poză, căci trebuia să fim atenți la gropi și n-am mai avut chef să opresc.Căci, dacă ne-am pornnit, nu ne-am mai întors din drum să încercăm prin altă parte.

15 km într-a doua sau mai puțin.Brrr!

Ce demenție, să aibă o zonă turistică atît de frumoasă și să n-aibă drum.Atîta doar, că la fiecare intersecție de drumuri era un indicator cu muzeul.

Pe drum, am depășit cu greu un grup de bicicliști care se topeau  încet pe biciclete.Ca de altfel și noi în mașină.

https://fosile.wordpress.com/După mai multe opriri în sat, căci dacă pînă aici ești dirijat cum trebuie, aici ești cam trimis aiurea.Noroc că nu sînt multe direcții.Dar trebuia să gasesc un loc la umbră  pentru mașina cu cățel în ea.

Oamenii foarte amabili îți arată unde să mergi sau te invită la ei să vezi ce lucrează.Căci e clar că toată lumea face împletituri de paie, cipcă ( macrame) și alte nenumărate forme de îndemîmări.

Muzeul a fost deschis de Socs Lajos, confecționer de pălării din strămoș în strămoș și din tată în fiu.

Adică, de împletit împletește toată lumea.Copiii de cînd încep să umble, încep și să împletească, dar pălării poate confecționa doar cel care are mașini de cusut specializate, prese și calapoade .

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Vizitatori de prin toată lumea au lăsat o urmă a trecerii lor.

https://fosile.wordpress.com/Prin curte sînt o grămadă de pietre modelate de pîrîul din sat Cușmed.

https://fosile.wordpress.com/Totul este frumos amenajat, curat, cu explicații in românește, ungurește și engleză.

Calapoade

Calapoade

Cartea Recordurilor

Cartea Recordurilor

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Va mai urma.

Muzeul pălăriilor de paie 1

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Este în Crișeni, județul Harghita.

Poza 197

https://fosile.wordpress.com/

Miscare

https://fosile.wordpress.com/

Geologia in actualitate

Stimati colegi,
 
Pana acum mai bine de 20 ani geologii reprezentau o “breasla” respectata in Romania. Putem spune, fara tagada, ca cel putin in zona Baia Mare au facut istorie alaturi de mineri timp de sute de ani.
Astazi conditiile sunt altele si un loc de munca in acest domeniu, in special la noi in tara, se ocupa greu. Faptul ca se prefera adesea geologi pensionari in locul celor mult mai tineri, in special in firmele private, este, de asemenea, o problema destul de greu de inteles, in special pentru cei afectati de aceasta situatie.
In aceste conditii credem ca grupul geologilor activi, atatia cat au mai ramas, ar trebui sa ramana uniti. Consideram ca numai astfel am putea sa ne impunem in fata conditiilor tot mai vitrege pe care societatea zilelor noastre ni le pune in fata.
Problema pe care noi o constatam este faptul ca aceasta breasla nu numai ca nu este unita, ci este chiar dezbinata. Si nu din exterior, cum poate ar fi de presupus, ci chiar din interiorul ei. Politicizarea unor functii si acordarea lor exclusiv pe principii “tovarasesti”, lipsa totala a transparentei si a respectului minim acordat unor colegi nu credem ca fac cinste si onoare acestui domeniu, si asa extrem de “firav” comparativ cu alte domenii de activitate.
Crearea acestui blog pe care dorim sa vi-l prezentam este o prima modalitate, alaturi de calea justitiei, pentru a demonstra ca in acest domeniu mai sunt persoane care au onoarea si curajul de a spune lucrurilor pe nume.
Dorim sa demonstram ca nu avem nimic de ascuns in ceea ce priveste concursul pentru incredintarea managementului Muzeului judetean de Mineralogie Baia Mare si, de asemenea, sa subliniem ca daca intr-o competitie am fost infranti, vrem sa pierdem onorabil, iar cei care au jurizat o competitie sa nu se ascunda, ci sa se uite in ochii nostri cu demnitatea de care noi consideram ca am dat si dam dovada.
Suntem constienti ca vor fi si persoane care ne vor acuza si ne vor blama, dar pe de alta parte consideram ca aceast demers reprezinta o noua atitudine pentru a propaga principiile sanatoase care trebuie sa guverneze in toate domeniile, inclusiv in cel geologic.
De aceea ne asumam toate aceste riscuri si vom lupta pana la capat, cu atat mai mult cu cat unul dintre noi (n.n. Ciprian Constantina) a luptat la propriu in timpul Revolutiei din decembrie ’89, in Bucuresti, pentru ca astazi sa putem scrie aceste randuri si sa ne bucuram de libertate si de legi democratice care sa nu fie incalcate.
Blogul pe care l-am creat se poate accesa tastand:
 
 
Daca considerati ca este necesar, va rugam sa difuzati acest mail si altor persoane interesate.
 
Cu multumiri pentru timpul acordat,
 
Administratorii blogului
Ciprian Constantina
Constantin Flaut-Copos
 
P.S. Noua nu ne este rusine sa ne trecem numele!


     

Daca cineva ar avea ceva de spus, il (ii) rog sa o faca pe blogul afisat.
Acolo aveti toate informatiile.
 
Multumesc!

Intimplari neobisnuite

Cred ca in viata fiecaruia dintre noi au fost momente,situatii mai speciale pe care n-am stiut sau n-am putut sa ni le explicam.Asa ca,m-am hotarit sa descriu citeva din cele care m-au pus pe mine pe ginduri.

Prima astfel de intimplare nu mi-o amintesc,dar mi-a fost povestita.Aveam  trei ani si mama era cu mine la spital.I-au spus ca nu mai este nimic de facut,sa ma duca acasa.Au facut demersurile pentru inmormintare si asteptau sa plec,dar m-am trezit si…gata.

Prima intimplare pe care mi-o amintesc era cam pe la 10 ani.Ca orice copil normal care are la dispozitie un parc intreg,ma jucam pe malul Canalului Morii si am gasit un iatagan turcesc.L-am dus acasa,l-am curatat si ma jucam aruncindu-l de la distanta in peretii magaziei din curte.De fiecare data se implinta in lemnul proaspat vopsit de tata.Ce ma mai distram…Pina a venit tata de la servici si si-a descarcat nervii pe cureaua cu care aplica constitutia.Dupa o bataie zdravana,a trebuit sa chituiesc fiecare gaura si sa revopsesc magazia.Asa ca,dupa distractia asta am mers la Muzeu cu iataganul.

In frumosul orasel in care m-am nascut si am trait o parte a copilariei mele,muzeul era  des vizitat si de localnici si de turistii veniti de prin tara si lumea larga pentru ca avea o istorie veche,bogata si speciala.Era deosebit ca fiecare exponat era prezentat cu locul descoperirii,numele celui care l-a gasit si l-a adus (donat) la muzeu.

La doua zile dupa ce am dus iataganul la muzeu,m-au cautat de la Militie.A disparut iataganul.N-aveam nici o legatura cu disparitia,doar eu l-am dus acolo,dar normal ca am luat o bataie zdravana pentru ca nu i-am putut explica la tata de ce ma cauta Militia.

Dupa citeva saptamini am regasit iataganul unde a fost prima data.Am fugit la Muzeu si impreuna cu nenea directorul si cineva de la Militie am mers la locul unde -de data asta l-am lasat acolo- l-am gasit.Era acolo si sapind putin au gasit si un mormint.Ce spectacol pentru oraselul meu.Au pus militian de paza,au venit de la Cluj,au facut sapaturi au strins totul si le-au dus la Cluj.

Mai tirziu,dupa ce am crescut trecind prin orasel l-am cautat pe fostul director al muzeului si l-am intrebat despre iatagan.Era deja un batrinel pensionar si mi-a spus ca a ramas in analele Muzeului si a Militiei disparitia si reaparitia iataganului in locul in care l-am gasit si faptul ca a doua oara,desi era la vedere,tot eu l-am gasit.Si mi-a mai spus atunci sa fiu atent la ce se intimpla in jurul meu si sa nu fiu speriat,dar fara alte explicatii.Poate considera ca eram inca prea mic pentru a intelege,iar acum nu mai este de mult  printre noi.